Aflat într-un turneu de promovare a noului său roman, „Copiii războiului”, Editura Polirom, 2016, Varujan Vosganian, cunoscutul om politic, poet, romancier, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, preşedintre al Uniunii Armenilor, a fost prezent, la sfârşitul săptămânii trecute, şi în Bacău, în cadrul „Conferinţelor bibliotecii”.

Evenimentul cultural s-a desfăşurat la Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” şi a adunat zeci de admiratori, prieteni ai scriitorului. Despre carte şi autor au vorbit criticul literar Vasile Spiridon, profesor la Universitatea „Vasile Alecsandri, cel care îl însoţeşte pe Vosganian în acest turneu, şi Adrian Jicu, moderatorul „conferinţelor”, director al Bibliotecii Judeţene.

„După «Cartea Șoaptelor», Varujan Vosganian vine acum cu un nou volum, «Copiii Războiului», o poveste a căutării de sine și o poveste a redescoperii istoriei prin intermediul unor personaje, pe o perioadă care se întinde de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până la începutul anilor 90. Este atât un roman epistolar, dens, narativ, de moravuri, dar şi unul poliţist, în care doi copii născuţi în timpul conflagraţiei mondiale, din acelaşi tată, soldat din trupele de ocupaţie germane, însă cu femei diferite, o olteancă, în drumul spre Est şi o moldoveancă, la întoarcere, după înfrângerea de la Stalingrad, au destine diferite, însă amândoi în căutarea identităţii, fiecare în felul său, într-o epocă dominată de comunism.

Drama unuia dintre ei este drama tuturor copiilor născuţi în condiţii de război”, a precizat Vasile Spiridon. Ultimul cuvânt a aparținut, bineînțeles, autorului, care a spus despre recentul său roman: „«Copiii Războiului» este un roman al traumelor pe care le purtăm cu noi și care se redeschid adesea. Traume pe care le-am acumulat începând cu anii ’50 și de care nu ne-am lecuit nici până azi.”

Seara culturală a continuat cu o conferinţă susţinută tot de Varajuan Vosganian, a cărei teamă a fost „Esenţa culturală a tranziţiei”, o interesantă privire critică asupra a ceea ce a fost şi nu ar fi trebuit să fie şi a ceea ce nu a fost şi ar fi fost bine să fie în tranziţia care nu se mai termină, cultura fiind nota dominantă a supravieţuirii şi regăsirea identităţii noastre ca popor şi ca naţiune.