Mihai Stepan Cazazian

BACĂU / Crăciunul şi Boboteaza la armeni. Voie bună şi prietenie

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

             7 ianuarie 2018. Duminică frumoasă, cochetă, veselă şi dornică de petrecere. Sediul Uniunii Armenilor din România, Sucursala Bacău, a cărui preşedinte este domunl Vasile Agop, forfoteşte de lume. Armenii din judeţ, simpatizanţii acestora, dar şi reprezentanţii altor minorităţi naţionale (italieni, evrei, romi) s-au adunat cu inimile deschise, voie bună şi prietenie în suflete pentru a sărbători împreună.  

             Comunitatea armeană  sărbătoreşte Ziua Naşterii şi Botezul Domnului în aceiaşi zi păstrând tradiţia primelor secole creştine. Până în ultima parte a secolului al IV-lea, toată Biserica sărbătorea Naşterea Domnului împreună cu Botezul, pe 6 ianuarie.

            Anul acesta , cu o zi întârziere, din motive obiective, într-un cadru familial,  sărbătorile au debutat cu o slujbă specială ţinută de preotul protoriereu Avedis Mandalian-vicar al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, canonic de vastă şi rafinată cultură. Cel care este convins că: ,,Dacă ai punctul de sprijin întorci universul, scoţi globul pământesc de pe orbită”, şi care totodată  ne îndeamnă astfel: ,,Trebuie să faci primul pas şi Dumnezeu te ajută”.

            Şi după o aşa slujbă plină de sensuri şi înţelesuri şi-a făcut apariţia Moş Crăciun. Încărcat de daruri pentru toţi participanţii, dar în mod special pentru cei mici care l-au primit plini de entuziasm.Emoţionaţi şi emoţionându-ne şi pe noi cei mai în vârstă până la lacrimi, cei mici au recitat, au cântat (în limba armeană) şi s-au lăudat din plin cu nemaipomenita lor cuminţenie relativă, iar drept răsplată Moşul le-a dăruit nenumărate şi frumoase cadouri, care mai de care mai sofistificate.

           

Şi pentru ca toate să fie după vechea rânduială, într-o atmosferă caldă au răsunat din glasuri iubitoare şi pure de copii, tradiţionalele colinde.

            Dar surprizele nu s-au terminat aici.  A urmat un splendid program de datini armeneşti combinate cu cele româneşti într-o regie firească. Dansul caprei ce simbolizeză  „moatrea” anului tocmai încheiat şi naşterea celui nou. Urări de Anul Nou în versuri păstrate cu sfinţenie din vechime, amintind de ruralele, frumoasele şi nepreţuitele seri de iarnă petrecute în decorul mirific al zăpezilor. Vechii prieteni s-au îmbrăţişat tremurând de emoţia revederii, copiii au legat noi prietenii şi toţi împreună s-au bucurat de sărbători, încrezători în zile mai liniştite şi mai prospere.

            Şi cum era şi firesc, cireaşa de pe tort a constituit-o celebra agapa de la final. S-a cântat, s-au spus glume, s-a mâncat cu poftă. Nu au lipsit vestitele bucate armeneşti, preparate tradiţionale rafinate flancate de tradiţionalele pastrame şi ghiudemuri, fripturi bolfoase şi dornice de muşcături sănătoase, nemaipomenitul geagic şi peste toate divinele baclavale. Şi pentru că aşa se face la creştini toate fură udate ponderat cu licori din grădinile Cotnarilor.

            O zi de mare comuniune sufletească, o minunată serbare a iubirii, împăcării şi înţelegerii de care s-au bucurat toţi cei invitaţi.

Şenoravornor dari evsurdznunt!

Ana-Maria Agop