ARMENII DIN BUCUREȘTIUL DE ACUM 8 DECENII…

Erau cam 10. 000 de armeni în Bucureștiul acelor vremuri.

Biserica era nou construită în anii 1913-1915. Dar a existat înaintea ei una de lemn (1638), apoi din piatră (1685) refăcută în 1781.

Aracinort era Arhiepiscopul Husig Zohrabian.

Acum 8 decenii președintele comitetului parohial era Derenig.Danielian (1876-1934), cunoscutul proprietar al lanțului de magazine de cafea. (Cafea „Ideal”, furnizor al Curții Regale ). Ceilalți membrii erau Vartan Meștugean, S.Kassargian, S.Acterian,  H. Andreiasian, N.Ivanovici, H.Docuzian.

Exista deja Școala Misakian-Kessimian, fondată inițial în 1810, acum în noua sa clădire (1924) ridicată de arhitectul Onnig Poladian (1889-1975).  Erau 393 de copii care frecventau cursurile acestei instituții. Din aceștia 29 erau la grădiniță iar alți 20 erau la grădinița din Obor. Elevii, repartizați în cele 7 clase însumau 334 de copii. Cei din clasele  II și III aveau clase paralele fiind prea numeroși. Directorul școlii era Kevork Hazarian. Predau 14  profesori: M.Tamrazian, H. Bedichian, H. Garibian, A.Dirațian, Dr. Dz. Furungian, Gh. Grnichian, H.Sirunian, K.Sarkisian, Ciontu, Artini, Ionescu, Maria Bogdan, Satenig Kantargian, D-na M.Șahnazarian. Școala era administrată de un Consiuliu de Conducere. Președinte era Drtad Z. Muradian ( Cafea „Zadig”), Setrag Pelenghian, Șahen Ghiurgian, O. Krikorian, Setrag Kaprielian, Misak Sinanian, Setrag Grnichian. Consiliul asigura finanțarea, bugetul, angajările, salariile, cheltuielile administrative, bursele, cantina, internatul pentru cei veniți din provincie, utilitățile, personalul de serviciu etc.

Tot în București funcționa Uniunea Armenilor din România. Acum 8 decenii președinte era Vahan Danielian (1884-1977), trezorier era K.Hagi-Artinian. Ceilalți membrii erau S.Araratian. G. Mihăilescu, A.Melidon, A. Fesgian. M.Muratov, H. Chiuciurian, D.Kestanian, H.Bardizbanian.

Mai funcționa și Uniunea Populară a Armenilor din România. Aici președinte era Mihran Mesrobian. Ceilalți membrii ai comitetului erau Aram Papazian, O. Baclagian, O. Avedichian, H. Kazarian, Gabriel Manuchian.

Uniunea Culturală „RAFFI”  avea un Consiliu Director, unde secretar general era Agop Cuciuchian. Ceilalți membrii ai comitetului fiind Vahe Ciulgian, Vahan Ghemigian, Manuc Manuchian, Garabed Bodichian, Kevork Kestanian, Garabed Tavitian. Biroul executiv era alcătuit din H.Dj. Siruni, D.Kestanian, G.Bodichian.

Crucea Roșie Armenă din România avea în componența conducerii regionale  doamnele M. Karakașian, N.Reizian, M.Abelian, A. Ghiurgian, M.Ter-Krikorian, și S.Svagian. Conducera locală a Crucii Roșii Armenă din România  era alcătuită din doamnele V.Eazăgian, Arslanian, Arachelian, M.Boiagian și dr. E.Karakașian, Tatevosian, S.Vaporian.

Conducerea asociație sportive HMĂM din România era alcătuită din H.Dj.Siruni (secretar general) precum și din H.Panichian, G.Balgian (secretar, viitorul Vehapar), Ardașes Tomasian (trezorier) K.Hagi-Artinian, Keham Hașhașian (șeful cercetașilor) H. Abazian (antrenor șef).  Consiliul local al HMĂM era format din S.Șișmanian, J.Karakașian, Hrant Abagian, O.Piranian, și V.Svagian.

Alte activități se desfășurau în cadrul Consiliul Central al Asociației Prietenilor Culturii Armene. Conducerea acestei asociații era alcătuita din Husik Arhiepiscop Zohrabian, D-na M.Melik și K. Hagi-Artinian, A.Ghiurgian, H.Dj.Siruni, K.Zambaccian, B. Levonian.

Publicație „Araz” se bucura de activitatea unei asociații specifice întitulată  Uniunea  Simpatizanților „ARAZ”. Consiliul de conducere: O.Avedichian, K.Kestanian, Aram Papazian, H.Panichian, V.Arachelian, H.Dj.Siruni, S.Saruni.

Cunoscutul cor KOMITAS (circa 50 persoane)  beneficia și el de un comitet de conducere: Consiliul Uniunii Muzicale Komitas: H.Dj.Siruni, D-ra Armine Ghiulian, H.Tumagianian, O.Piranian, G.Harutiunian.

Uniunea Studenților (armeni) – circa 35 persoane avea în componența conducerii sale pe următorii: E.Srabionian, d-ra F.Ghiumușian, d-ra E.Tomasian, H. Cividian, E.Sarafian.

Absolvenții Școli  erau și ei organizați și activau în cadrul Uniunii Absolvenților Școlii Armene. Consiliul de conducere avea în componența sa pe M.Manuchian, Azat Șișmanian, Aram Siurmenian.

Editura MASIS edita bilunar cărticele cu povești pentru copii care se difuzau în lumea întreagă unde locuiau armeni. Ele cuprindeau povești populare armene, dar și ale scriitorilor consacrați pentru copii din toată lumea (Hauff, Perrault, Andersen, Segur, etc). Consiliul de conducere avea în componența sa pe S.Araratian, O.Avedichian, S.Matengian, V.Arachelian, S.Tulumbagian, O.Hazarian, Vahe Ciulgian, H.Panichian. Hapet Kasparian.

AGBU (HPĂM) (Uniunea Generală de Binefacere Armeană) era desigur și ea prezentă. Președinte era K.Zambaccian (1889-1962). Din conducerea mai făceau parte G.Bozagian, K.Karakașian, H.Vartanian, D.Danielian, J.Iplikgian, B.Ipranosian,Dr.Beghian, A.Tulumbagian, H.Panichian, A.Djaburov.

În afara acestor organizații mai funcționau și uniunile „hayrenakțagan”  alcătuite pe principiul locurilor de baștină. Astfel avem uniunile kemahțiilor, rodostoțiilor, Șabin-Karahisarțiilor.

Uniunea Kemahțiilor era condusă de un comitet alcătuit din G.Carabelaian (secretar general) și Setrag Kaprielian, O. Hazarian, H. Agemian, Setrag Grnichian, Setrag Pelenghian, Eprem Docuzian.

Uniunea Rodostoțiilor era condusa de un comitet format din Gabriel Manuchian, Bohos Vaporian, A.Mahachian, H.Danielian, N.Avakian, Kevork Nuhubian, Onnig Arpagian.

Uniunea Șabin-Karahisarțiilor era condusă de Drtad Z. Muradian, Misak Sinanian, Vahram Băiăchian, Karnik Krikorian și Ardaș Hazarian.

Uniunea Erevan era condusă de Nicoghos Avakian, Ghukas Bedrosian, Tomas Șișmanian, Vahram Iacorian, și Vahram Kevorkian.

Biblioteca Națională (armeană) din București era condusă de V.Meștugian, K.Hazarian, A.Dirațian, D.Șalgian, H.Andreasian.

Organizația de Ocrotire a Orfanilor Risipiți era reprezentată de O.Baclagian, D-na Năvart Siruni, Ervant Hovnanian, Agop Bzdichian.

Azilul de Bătrâni „Ana Melik”  îl avea ca director pe V.Meștugian,(1869-1942) care edita și revista lunară ARARAT(1924-1942). Mai apăreau și periodicele „Nor Arșaluis” (redactor Baruir Levonian), „Araz” (redactor H.Dj.Siruni) și altele.

Toate aceste organizații funcționau oficial. Astfel circa 180 de funcții sociale erau ocupate cam de 150 pe persoane (dacă avem în vedere că unele persoane ocupau chiar două funcții).

Dacă ținem seama de faptul că acum în București ar fi (nu am cifrele exacte) cam 1000 de armeni ar însemna, dacă am păstra proporțiile, să fie activi în prezent  cam 15 persoane. Or dacă estimăm numărul celor implicați în prezent vedem că personalul este în jurul cifrei de 35-45. Asta înseamnă de trei ori mai mulți. Totuși paleta activităților de acum 8 decenii era mult mai cuprinzătoare și diversificată. Activitățile sportive, corale, școlare extinse, studențești nu mai sunt azi în centrul atenției. Au apărut, însă, în prezent altele : editura, festivalurile stradale, organizarea de simpozioane științifice, avem și un Institut de Armenologie. Uniunea e structurată pe filiale (sucursale), au apărut mobilități pentru tineri vizând Armenia și alte țări. O simplă comparație, în mod mecanic cu trecutul, ar fi și irelevantă și puțin utilă. Đar a ne inspira din trecut, în măsura în care este util și posibil, nu este de lepădat.

Ar trebui să medităm o clipă asupra tuturor acestor oameni care au fost și care și-au sacrificat timpul și uneori resursele materiale în folosul comunității păstrând nestinsă flacăra armenității.

Sursele folosite: scrierile (1932-1933)  lui H.Dj.Siruni (1890-1973)

ARPIAR  S.

by Mihai Stepan Cazazian