Armenii din Bucovina, văzuți de Johann Polek

 Johann Polek a fost bibliotecar și profesor de istorie la Universitatea ”Franz Joseph” din Cernăuți. A arătat un interes deosebit mozaicului de popoare din Bucovina și a scris despre acestea.

Despre armeni a scris în cartea sa, intitulată ”Armenii în Bucovina”, publicată la Cernăuți, în anul 1906.

Autorul prezintă împrejurările în care mulți armeni și-au exprimat dorința în secolul al optsprezecelea de a veni în Imperiul Austriac, îndeosebi în Bucovina, unde exista deja o comunitate armenească mică – 58 familii – ,  dar bine închegată. Armenii doreau să ajungă să trăiască și să muncească într-o țară liniștită și stabilă. Astfel, se pare că Bucovina întrunea toate cerințele lor.

Primul guvernator militar al Bucovinei, Gabriel Von Spleny, tratează cu bunăvoință pe armeni, pe care îi numește ”oameni folositori, cu frică de Dumnezeu”. Astfel, până în anul 1779, numărul familiilor armenești s-a dublat. Deja, la 16 iunie 1781, conform raportului generalului Enzenberg, numărul familiilor armenești era de 129.

Erau negustori pricepuți, care comercializau făină de grâu, vin moldovenesc, rachiu și bere, carne de vită și de porc.

Conform ”Acordului privitor la localitățile bucovinene”, încheiat în anul 1780, mai mulți armeni dețineau arenda asupra unor moșii, după cum urmează: Ioan Kapri – pentru Baiașești, Iacobești și Măriței – , Nicolae Kapri –pentru Todirești/Teodorești – , Bogdan Moisă – pentru Calafindești , Șerăuți și Negostina -, Anton Prunkul – pentru Șcheia -, Bogdan și Luca Botușan – pentru Românești și Dărmănești. Bunurile de la Cadobești, Oprișeni, Panca și Pohorlăuți era arendate fraților armeni din Galiția, Ioan și Ștefan Bogdanovici, care au cumpărat moșia Orășeni în anul 1781.

Armenii contribuiau cu sume importante pentru întreținerea armatei încartiruite, apoi la întemeierea spitalelor, a școlilor de diverse confesiuni, la renovările bisericilor. Interesant este faptul că, în răstimp de trei decenii, numărul lor iarăși s-a diminuat, puterea economică a crescut. Iată un raport al lui Johann Polek, referitor la numărul membrilor comunității armenești.

La urma urmelor, nu este important numărul, ci unitatea și devotamentul membrilor comunității, pentru a păstra ceea ce dețin, de ce nu, să acumuleze bunuri, spre binele comun.

Corina DERLA

by Mihai Stepan Cazazian