Armenia trebuie să facă totul pentru a împiedica războiul, spune Mark Dietzer – analist internaţional la Centrul de Studii Regionale din Erevan

Diplomatul şi analistul internaţional american Mark Dietzen a obţinut Masteratul în Relaţii Internaţionale la Universitatea Yale, unde, între anii 2009-2010, a lucrat ca director executiv al revistei Yale departamentul Afaceri Internaţionale. În prezent M. Dietzen este membru permanent (Resident Fellow) la Centrul de Studii Regionale din Erevan, Armenia, este de asemenea director executiv al S.U.A. pentru Arţakh  şi  responsabil în dirijarea managementului general al organizării şi proiectării, dezvoltării şi punerii în aplicare a planurilor strategice pentru Arţakh în dezvoltarea şi democratizarea acestei țări.

În afară de situaţia deja tensionată între Armenia şi Azerbaidjan, iertarea pedepsei şi răsplata oferită lui R. Safarov de către guvernul azer au avut un mare ecou, fapt care confirmă, că Azerbaidjan-ul nu mai doreşte să coopereze cu Armenia. Astfel, au început să se răspândească zvonuri despre o iminentă confruntare armată. Pentru a înţelege mai bine  ce se întâmplă în realitate, am încercat să aflăm mai multe de la analistul internaţional american Mark Dietzen.

Domnul  Dietzen, putem considera că Turcia şi Azerbaidjan sunt aliate?

Deşi sunt diferenţe în diplomaţia celor două ţări Turcia şi Azerbaidjanul,  mai mult cooperează, decât se luptă. Într-adevăr, cele două ţări au o relaţie politică destul de apropiată, care s-a format de-a lungul anilor bazându-se pe aceleaşi interese.

Care ar fi  interesele dintre Turcia şi Azerbaidjan?

Relaţiile între Azerbaidjan şi Turcia sunt construite pe o încredere reciprocă, ceea ce poate fi observată în contextul conflictului de Nagorno-Karabagh (Arţakh). Pe Turcia şi Azerbaidjan le leagă în primul rând interesele economice – energia, gazul, conductele de petrol, care trec prin Azerbaidjan, Georgia şi Europa, şi interesele politice. De exemplu, Turcia o sprijină pe Azerbaidjan  pentru a rămâne în ¨teritoriul¨ conflictual de Nagorno-Karabagh.

Cooperarea dintre Turcia şi Azerbaidjan este atât de strânsă, încât nu se va rupe vreodată?

Chiar dacă relaţiile politice ale celor două state au o bază solidă, aceasta nu înseamnă că ele nu se pot altera niciodată. De exemplu, astăzi Turcia nu este deloc încântată de cazul  Safarov, ceea ce înseamnă un minus pentru Azerbaidjan.

Problemele Turciei (Genocidul armean) şi Azerbaidjanului (conflictul de Nagorno-Karabagh) sunt cumva conectate?

       Turcia foloseşte conflictul de Nagorno-Karabagh pentru a evita problema Genocidului armean, iar Azerbaidjan-ul se foloseşte de conflictul de Karabagh pentru a distrage atenţia comunităţii internaţionale de la problema recunoaşterii Genocidului armean. De fapt, Azerbaidjan-ul are legătură şi intervine în problema Genocidului armean, pentru că în această chestiune Turcia este principalul actor.

Recunoaşterea independenţei Karabagh-ului de către Armenia poate declanşa un război?

     Dacă Armenia va fi prima care va recunoaşte independenţa Karabagh-ului, Azerbaidjan-ul va folosi acest lucru ca un pretext pentru a reîncepe un război, lucru pe care-l aşteaptă de multă vreme. Dar războiul nu este profitabil nici pentru Armenia, nici pentru Arţakh şi nici pentru Azerbaidjan.

 În urma războiului între Azerbaidjan şi Nagorno-Karabagh ce ţări vor fi afectate?

 Războiul este imprevizibil şi este greu de spus care ţări vor fi afectate, şi cu cât. Fiecare ţară este legată de alta din punct de vedere economic, ceea ce înseamnă că în cazul începerii unui posibil război problemele unui stat se vor extinde, fără îndoială, şi asupra celorlalte. Vor fi afectate în special ţările şi teritoriile vecine ale ţării aflată în război. De pildă, Georgia va apărea într-o situaţie dificilă, atât economic, cât şi politic. Totuşi Georgia va încerca să păstreze relaţii bune cu Armenia şi Azerbaidjan-ul. Cu toate acestea nu este clar cât sprijin va primi Armenia din partea Georgiei (deşi Iran-ul va încerca să-i dea cumva o mână de ajutor Armeniei). Vor fi afectate, de asemenea, relaţiile  dintre Azerbaidjan şi Iran, precum şi economia Turciei, iar conductele vor fi primele victime ale războiului, deoarece ele trec prin ţările respective.

 Cum se poate previne sau împiedica un  posibil război?

       În prezent libertatea şi independenţa  Nagorno-Karabagh-ului se află în pericol. Fapt pentru care Armenia trebuie să caute sprijinul internaţional, în primul rând să continue colaborarea cu Grupul de la Minsk al OSCE, concentrându-se asupra noului proiect şi nu  pe Documentele de la  Madrid (conform acelor documente, Armenia trebuia să renunţe la zona tampon, refugiaţii trebuieau să se întoarcă la casele lor ş.a.m.d.), deoarece acestea  nu mai sunt de actualitate. Karabagh-ul  trebuie să fie recunoscut ca o ţară independentă, iar acest pas trebuie făcut mai întâi din partea comunităţii internaţionale şi nu din partea Armeniei (cum a fost cazul  Kosovo, care a fost recunoscut ca o ţară independentă). Astăzi negocierile cu Azerbaidjan-ul trebuie continuate, însă în alte condiţii. Acum Armenia are dreptul să ceară mai mult de la Azerbaidjan, pentru că toată lumea ştie că Azerbaidjan-ul a făcut o greşeală diplomatică mare, făcând dintr-un criminal un erou, iar din acest fapt Armenia poate apărea într-o poziţie mai puternică. Aşadar, dacă guvernul Armeniei doreşte să asigure stabilitatea şi succesul propriei ţări, trebuie să fie mai vigilentă şi să continue să lucreze în sens diplomatic şi politic, pentru că nu mai este timp de aşteptare.

Interviu realizat de Elena Ciobanyan

http://ankakh.com/2012/10/250746/

by Elena Chobanyan