ARMENIA / RETROSPECTIVĂ 2016 (5)

Pe valul de nemulțumire populară, a cărei manifestare acută a fost acțiunea „Vitejilor din Sasun”, la 13 septembrie este numit un nou prim-ministru în persoana lui Karen Karapetian, al cărui nou guvern are ca misiune principală reformarea economiei țării. Noul premier pare că se bucură de relativ destulă încredere în societate, iar bunele sale intenții nu sunt puse la îndoială, așa cum s-a întâmplat în cazul predecesorului său, Hovik Abrahamian, privit ca un mare afacerist interesat ce s-ar fi folosit de poziția sa ca prim-ministru pentru a-și promova interesele. Dar cel mai probabil în primăvară se vor simți efectele acțiunilor sale și vom vedea în ce măsură își va câștiga sau pierde încrederea poporului.

*****

O dată la cinci ani la Erevan se organizează o mare paradă militară de Ziua Națională. În contextul cursei înarmărilor în care s-a lansat Azerbaidjanul (care a făcut în ul­timii ani enorme achiziții militare din Rusia, Israel și Turcia, care în fiecare an își etalează puterea într-o mare paradă și care se laudă în ultimii ani că bugetul său militar îl depășește pe cel de stat al Armeniei) și al războiului din aprilie (care pentru „generalii” ong-iști de fotoliu a fost nimic altceva decât o înfrângere, un exemplu al trădării pretinsului a­liat rus și al vânzării tacite a Kara­baghului de către însuși pre­ședintele Sarksian) parada din acest an, organizată  cu ocazia aniversării a 25 de ani de inde­pendență post-sovietică, a căpătat o excepțională încărcătură de PR. Astfel, la 21 septembrie defilează la Erevan tipuri de arme nou intrate în arsenalul armatei armene, dintre care unele sunt producții de vârf ale industriei militare rusești din acest moment. Poate că lansatoarele de rachete de calibru mare sau sta­țiile de bruiaj țin mai mult de interesul specialiștilor, dar rache­tele balistice tactice Iskander au reprezentat o surpriză absolută pen­tru toată lumea (amică ori ina­mică). Cu o rază de acțiune de 300-500km (nu se știe exact ce tip a fost livrat), extrem de precise și capabile să pătrundă orice sistem de apărare antirachetă existent, sunt considerate cele mai evoluate rachete tactice din acest moment (este exact arma cu care Rusia răspunde sistemului antirachetă american din România și Polonia). Din 2011, mai multe țări încearcă să cumpere sistemul Iskander, dar Ru­sia încă nu se pregătește să-l ex­porte, în ciuda puterii de cum­părare a potențialei clientele (Chi­na, Arabia Saudită, Coreea de Sud). În baza alianței ruso-armene, Armenia devine prima ța­ră care primește mult râvnitul sistem (și aceasta la prețuri interne rusești, nu de export). Astfel, potențial, în caz de război, orice obiectiv de pe teritoriul Azerbaidjanului poate fi atins de forțele armene, fapt ce a stârnit consternare la Baku, unde s-a spus că sistemul israelian Iron Dome va asigura protecție împotriva rachetelelor Iskander rusești. Apariția rachetelor Iskander la Erevan are aceeași valoare de descurajare pe care o are apariția avioanelor „invizibile” americane F35 în Israel. Așa cum Israelul este prima țară care primește avioane F35, așa și Armenia este prima țară care pri­mește rachete Iskander. Având valoare tactică echivalentă a­vioa­­nelor F35 (dar cu pregătire și costuri mult mai mici), Iskander face ca alianța ruso-armeană să poată fi comparată cu cea israelo-americană. Ținând cont și de apărarea antiaeriană comună ruso-armeană (deja operațio­na­lă) și proiectata forță comună (din care vor face parte baza rusească de la Ghiumri și Corpul al 5-lea al armatei armene), vedem că 2016 marchează întărirea fără precedent a alianței ruso-armene, Armenia fiind luată practic sub umbrelă rusească în fața oricărei agresiuni externe, ceea ce îi va permite să se concentreze și mai mult pe apărarea Karabaghului în fața unui Azerbaidjan din ce în ce mai amenințător.

Vartan MARTAIAN

by Vartan Martaian