Mihai Stepan Cazazian

ARMENIA INTEGRAL

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Editura Integral a publicat, până în prezent trei volume în colecția ARMENIA INTEGRAL semnate de

Hovhannes ZatikianDomnitorul armean Hovhannes (Ioan Vodă), traducere din limba armeană și note de Sergiu Selian, Integral, 2018

Akram AylisliVise de piatră, traducere din limba armeană, prefață și note de Sergiu Selian, Integral, 2019

Vahagn GrigorianRâul timpului, traducere din limba armeană și note de Sergiu Selian, Integral, 2021

Hovhannes Nalbandian (Hovhannes Serpega, Ohan Armeanul, Ioan Vodă, Hovhannes cel Cumplit) a fost unul dintre conducătorii militari și politici importanți ai Europei secolului al XVI-lea. Mărturie incontestabilă stă marele interes pe care el l-a stârnit față de persoana sa atât în timpul vieții lui, cât și în perioada următoare. Este suficient de spus că monografia închinată lui Hovhannes Serpega de către ilustrul academician român Hasdeu a cunoscut câteva ediții.

În jurul armeanului Ohan au apărut chiar divergențe. Unii cercetători sunt de părere că Hovhannes a fost fiul nelegitim al armencei Srpuhi și al domnitorului Ștefan Rareș. După opinia cercetătorilor mai realiști, Hovhannes are o origine pur armeană.

Poporul a apreciat în ce măsură a reușit el să rezolve problemele vitale ale țării. Epitetele „Părintele Moldovei”, „Nădejdea Moldovei”, pe lângă faptul că sunt dovezi ale dragostei și recunoștinței poporului, constituie totodată mărturii ale estimării activității domnitorului. Poporul îl numea „Părintele Moldovei”, „Viteazul”, iar trădătorii – „Cumplit”, „Crunt”, „Nemilos”.

Au trecut patru secole de când în cronica luptei pentru eliberare a poporului moldovean a strălucit numele lui Hovhannes cel Viteaz. Din depărtarea veacurilor, evaluând activitatea acestui mare domnitor, îl putem plasa fără rezerve printre marile figuri politice ale Europei secolului al XVI-lea și printre reprezentanții plini de abnegație ai luptei împotriva turcilor.

###

Akram Aylisli este un reputat scriitor azer de notorietate internațională. Pe numele său real Akram Nadjaf oğlu Naibov, el s-a născut la 12 ianuarie 1937 în satul Aylis din regiunea Ordubad a provinciei Nakhidjevan aparținând actualmente Azerbaidjanului. Aylis este denumirea azeră a vechii localități armenești Agulis cu o biografie prestigioasă. Nakhidjevanul este la rândul său un ținut istoric armenesc, după cum o arată numele său traductibil din armeană prin Popasul dintâi, aluzie la tradiția care susține că acolo s-ar fi oprit Arca lui Noe, iar patriarhul ar fi întemeiat o așezare; prin decizia Kremlinului, la 9 februarie 1924, Nakhidjevanul a fost inclus, ca republică autonomă sovietică, în componența administrativă a RSS Azerbaidjan, statut abuziv perpetuat până în prezent, după ce Azerbaidjanul și Armenia au devenit independente, deși situarea ținutului față de Azerbaidjan face din el o exclavă în fapt alipită geografic numai Armeniei.

Cariera glorioasă a lui Akram Aylisli a cunoscut o turnură dramatică după apariția nuvelei Daș yuxular (Vise de piatră) în traducere rusească, în numărul 12/2012 al revistei de literatură „Drujba narodov” (Prietenia popoarelor) din Moscova. Oricum, nici până atunci creațiile scriitorului azer nu fuseseră conforme criteriilor realismului socialist și acesta a continuat să scrie în anii 1990 la modul critic despre epoca sovietică. De data asta, însă, aveau să se simtă lezați în fanatismul lor etnic-religios chiar conaționalii săi, deoarece proza este axată pe declanșarea pogromului antiarmean din Baku în 1990, cu aluzii la cel din Sumgait în februarie 1989, pe de altă parte fiind evocată masacrarea locuitorilor armeni din Aylis de către trupele turcești. Nuvela a fost scrisă în anul 2006, dar autorul ei n-a cutezat s-o publice decât după ce un ofițer azer care în 2004 asasinase bestial, cu toporul, un coleg armean, în somnul aceluia, a fost extrădat în 2012 de autoritățile din Budapesta, unde avusese loc crima, Azerbaidjanului, care avea să-l primească pe ucigaș cu onorurile cuvenite unui erou național, recompensându-l și, evident, lăsându-l liber.

Probabil că un armean n-ar fi scris despre Agulis/Aylis mai elogios și mai inspirat decât a făcut-o scriitorul azer Akram Aylisli în cartea sa. Nu este surprinzătoare, așadar, riposta nu doar critică, ci și vindicativă a compatrioților autorului la apariția nuvelei, motivată de atitudinea favorabilă față de armeni care răzbate din paginile acesteia. Dincolo de reacția sanguină, excesiv inflamată, a unei națiuni oricum predispuse genetic la un comportament agresiv, supărarea azerilor, dacă nu e acceptabilă, poate fi însă înțeleasă. În Baku, în Gandja și în localitatea natală a autorului, au fost organizate manifestări în care se cerea moartea lui Aylisli ca trădător vândut armenilor, susținându-se chiar că ar fi armean și cerându-se ca dovadă analizarea ADN-ului aceluia. Într-o sesiune specială, Parlamentul Azerbaidjanului a solicitat ca Aylisli să fie privat de premiile de stat obținute, să-i fie retrasă cetățenia și el să fie expulzat în Armenia. Președintele Parlamentului, Ogtay Asadov, a spus că e ceva suspect în sângele oricui îl susține pe Aylisli. Ali Hasanov, șeful departamentului social-politic al administrației prezidențiale, l-a criticat pe scriitor că nu are spirit național și simț umanitar, că nu respectă memoria celor căzuți în război, că îi prezintă cu simpatie pe tinerii armeni care au ucis mii de azeri și au ocupat pământuri azere, iar pe azeri ca pe niște criminali.

În replică la acuzele aduse, Aylisli a afirmat: „Dacă aș fi armean, ar fi aflat toți asta, iar mie nu mi-ar fi rușine”. Într-un interviu, comentând atacurile la adresa lui, el a spus că armenii nu îi sunt dușmani și că ar dori să contribuie la găsirea unei soluții pașnice a conflictului dintre cele două națiuni. De asemenea, nu se consideră patriot, fiindcă este scriitor, și un scriitor trebuie să scrie ce îi dictează mintea și rațiunea.

vezi și articolul publicat de Bedros Horasangian în Ararat aici

###

Ultimul volum publicat în colecția Armenia Integral a apărut anul acesta.

Vom reuși să ne unim de la Est la Vest, de la Nord la Sud, în jurul ideii „Revenire în Patrie”? Tot atât de compact pe cât izbutim să ne strângem câteva persoane cap la cap în micuța cafenea de pe strada a 5-a? Poate simpla dorință să devină un mare scop? Un scop viabil, trecând prin ani, prin generații, curgând continuu ca Râul Timpului. Sincer spus, nu știm. Experiența de ieri aduce amintiri triste (mergeam necălăuziți, împrăștiați, lipsiți de idei) și cerul întunecat al serii de ianuarie, care coboară încet, ne pare o lespede funerară, iar vântul care suflă prin crăpăturile ferestrei, un necrolog. Inima ta, însă, imploră ca măcar cu un ochi să te rupi de ziua de ieri și să trăiești până în zori…

Vahagn Grigorian

VAHAGN GRIGORIAN (născut la 27 martie 1942, în Erevan, Armenia) este scriitor armean contemporan, prolific în domeniul beletristicii. Absolvent al Facultății de filologie a Universității de stat din Erevan, a lucrat mai întâi ca profesor de limbă și literatură armeană la o școală rurală, apoi ca redactor la Editura Hayastan (Armenia), ca secretar-general de redacție la revistele pentru tineret „Pionier” și „Țițernac” (Rândunica) și ca secretar al conducerii Uniunii Scriitorilor din Armenia (1986-1994). A activat ca membru în colegiile de redacție ale organelor Uniunii Scriitorilor, revista săptămânală „Gracan tert” (Gazeta literară) și revista lunară pentru tineret „Garun” (Primăvara). În anii 1986-1994, a fost membru în conducerea și președinția Uniunii Scriitorilor, iar în cursul acelei perioade a deținut funcția de membru al comisiei de control a Fondului cultural al URSS. A debutat, ca scriitor, în 1964, cu volumul de povestiri Tghte aghavniner (Porumbei de hârtie), căruia, în anii următori, i-au succedat numeroase alte cărți de proză: romane, nuvele, basme, schițe, povestiri. Scrierile sale au fost traduse și publicate în Estonia, Rusia, Bulgaria, Italia. Unele dintre creațiile lui au fost ecranizate în Armenia ca filme artistice de lung-metraj și ca filme de animație, iar povestirea În zori a avut o versiune cinematografică realizată de regizorul Serge Melik-Hovsepian în Franța. A câștigat o serie de premii literare: Premiul Uniunii tineretului comunist din Armenia sovietică pentru cea mai bună carte a anului 1976 cu romanul Teghatvutyun (Reflux), Premiul „Derenic Demircian” pentru cea mai bună proză a anului 1984 cu romanul Adamamut (Crepuscul), Premiul Uniunii Scriitorilor din Armenia pentru cea mai bună carte de proză a anului 2002 cu volumul de nuvele și povestiri Trciuni hoghin (Sufletul păsării), Premiul Fundației „Hrant Matevosian” și Premiul de stat al Armeniei pe anul 2009 pentru romanul Jamanachi ghetă (Râul Timpului). În anul 2019, a fost distins cu Medalia „Movses Khorenațí”, care se acordă de către președintele statului unor personalități remarcate pentru realizări deosebite în domeniile culturii, științei, artei, educației, sportului și religiei. Romanul Râul Timpului, a cărui versiune românească în paginile de față este prima sa traducere într-o limbă străină, a apărut în original inițial în anul 2008 (Editura Țițernac, Erevan), apoi ca reeditare în anul 2018 (Antares, Erevan).

Informațiile au fost preluate de pe site-ul editurii Integral.ro

  •  
  •