Elena Chobanyan

ARMENIA | A 75-A ANIVERSARE A OBSERVATORULUI BYURAKAN – “Planeta MARTE este viitorul nostru”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În perioada 13-24 septembrie 2021, în Armenia, au loc mai multe evenimente prilejuite de cea de-a 75-a aniversare a Observatorului Byurakan, unde (inclusiv la Academia Națională de Științe din Armenia) sunt organizate manifestări științifice şi publice. În perioada 13-17 septembrie a avut loc a doua ediție a școlii de astronomie, regională de vară, iar pe 18 septembrie, cu ocazia „Zilei Astronomiei din Armenia”, precum şi ziua de naştere a marelui savant armean Viktor Hambarțumian, este organizat un eveniment la Observatorul Byurakan. Între 20-24 septembrie va fi organizată Conferința internațională intitulată „Astronomia la intersecția  științelor multidisciplinare” precum și o expoziție dedicată celei de-a 75-a aniversări a BAO.

Un pic de istorie…

Astronomia modernă din Armenia începe cu întemeierea Observatorului astrofizic de la Byurakan (BAO) situat pe Muntele Aragatz, fondat în 1946 la inițiativa lui Viktor A. Hambarțumian, celebrul om de știință armean al secolului XX, care ulterior a devenit primul director al observatorului.

BAO este unul dintre cele mai importante centre astronomice din Europa de Est și regiunea Orientului Mijlociu, atât prin instrumentele sale științifice, cât și prin realizările sale. Primele studii la Byurakan s-au referit la fenomenele de instabilitate ce au loc în Univers. Beniamin Markarian, Haik Badalian, Ruben Sahakian, Grigor Gurzadyan, Ludwik Mirzoyan, Nina Ivanova, Vagharshak Sanamian, Marat Arakelian, Edward Khachikian și Karlos Grigorian au fost printre primii astronomi care au debutat în viața științifică lucrând la observator.

În anul 2011 pe lista patrimoniului  UNESCO, în „Registrul Memoriei Mondiale” a fost  inclus, ca valoare documentară, prima studiu de la Byurakan ( studiul astrofizicianului Benjamin Markarian).

Cercetătorii din BAO care în prezent se disting prin munca lor

Naira AZATYAN – Cercetător asociat, junior în departamentul Fenomene Instabile, Departamentul de astrofizică (2014), lucrează la BAO din 2013, este membru al Societății Astronomice Europene, Societății Astronomice Armene, Consiliul Științific BAO.

Subiectul principal al studiului

În prezent lucrez la disertația de doctorat, dedicată studiului tinerelor constelații. Acest lucru este posibil prin studierea proprietăților lor pentru a înţelege Soarele însuși, modul în care evoluează acesta și cum se nasc aceste stele.

Se știe cum se formează stelele cu masă mică, dar formarea stelelor cu masă mare este, în continuare, un mister pentru astronomie, deoarece procesul se întâmplă foarte repede şi nu avem date observaționale pentru a înțelege dacă se formează la fel ca stelele cu mase mari, sau se întâmplă printr-un alt mecanism?

Această problemă este încă nerezolvată, deși există abordări diferite. În timp ce stelele cu masă scăzută se pot forma într-un nor molecular prin influență externă sau mișcare aleatorie internă, eu sunt înclinată să cred că stelele cu masă mare se formează în urma unei presiuni externe ridicate, cum ar fi coliziunile a doi nori moleculari, prezența unei supernove în apropiere, și așa mai departe. Totuşi, nu există încă date observaționale în acest sens şi problema menţionată se află în centrul atenției astronomilor din întreaga lume. Stelele se formează în general în grupuri şi sarcina noastră este de a detecta formarea roiurilor, în special formarea maselor mari de stele.

Un alt studiu

Recent, împreună cu colegii mei olandezi, studiez „Stelele Fugătoare”. Conform unuia dintre scenariile presupuse, când două stele cu mase mari orbitează şi se învârt una în jurul celeilalte, una dintre ele explodează, iar a doua este aruncată cu o viteză foarte mare în urma loviturii aceleia. În cele din urmă, când se ciocnesc cu mediul, creează arcuri frumoase în spațiu, părăsind galaxia noastră. Se poate spune că acele stele transportă informații despre galaxia noastră către alte părți ale universului.

Achiziţie

Articolul meu a fost publicat într-una dintre revistele europene cu un impact ridicat, “Astronomy and Astrophysics“, cu sediul la Paris. Pentru mine este un succes, deoarece articolele ştiinţifice sunt verificate în amănunţime înainte de a fi publicate.

Dr. Hayk ABRAHAMYAN – Cercetător asociat în departamentul de anchete astronomice, profesor de astronomie la Liceul Politehnic, lucrează la Byurakan  din 2007, este  membru al Societății Astronomice Europene, Societății Astronomice Armene, Observatorul Virtual Armean.

Subiectul principal al studiului

Studiez cele mai energice surse din univers. Acestea sunt quasarii și blazarii. Quasarii sunt nucleele galaxiilor active, sunt etapa inițială a formării galaxiilor care formându-se, ulterior, formează galaxii.

Studiind quasarii încercăm să înțelegem etapele timpurii ale formării galaxiei. În lucrarea mea recentă m-am concentrat în mod special pe blazari. Aceștia din urmă diferă de quasari prin faptul că au variabilitate, în special în fasciculele optice şi de radio. În cazul blazariilor se observă mai multă activitate, de asemenea în zonele de raze X, acestea fiind cele mai interesante surse din univers.

Până acum în spațiu au fost găsiți 3561  blazari. Aceștia au un număr destul de mic de stele având în vedere că, de exemplu, numărul de stele dintr-o galaxie este estimat la o medie de 200-400 miliarde de stele, în funcție de dimensiunea şi forma galaxiei. În ceea ce privește numărul de galaxii, acestea sunt în medie câteva sute de miliarde şi aici nu putem vorbi de numărul exact de galaxii. Împreună cu colegii mei efectuăm şi un studiu cu multi-val al galaxiilor cu nucleu activ, precum și, pe baza datelor de la telescopul spațial Gaia, încercăm prin anumite metode să detectăm noi „pitici albi” care sunt stele.

Există oare viață pe alte planete?

Încă nu se știe despre existența unui organism viu pe alte planete, dar existența vieții nu poate fi exclusă. Încă se încearcă de a se înțelege dacă există apă într-o anumită zonă, care este cea mai importantă componentă a vieții, atunci viața poate apărea pe alte planete. Dar poziția planetei trebuie luată în considerare. Se crede că viața pe Pământ s-a produs nu numai datorită prezenței apei, ci și datorită poziției sale față de Soare.

Aşadar, nu există viață pe planeta Marte, condițiile nu sunt suficiente pentru existența vieții. Numeroase dispozitive au fost trimise pe Marte pentru a înțelege compoziția atmosferei și a suprafeței, precum și dacă există apă. Însă, planeta Marte este considerată viitorul planetei noastre.

Dr. Ruben ANDREASYAN – Șef al departamentului Galaxii active, cercetător asociat  senior. Lucrează la Byurakan din 1974, este dr. licențiat (1985), membru al Uniunii Astronomice Internaționale, Societății Astronomice Europene și Societății Astronomice din Armenia.

Obiectul studiului

Lucrez, încă din anii 1980, în principal la studiul câmpurilor magnetice ale galaxiei noastre şi galaxiilor în general. De exemplu, ideea unui câmp magnetic cu două componente în galaxia noastră pentru prima dată a fost propusă de mine. Adică câmpul magnetic galactic este format din două componente. Unul este câmpul magnetic din interiorul planului galaxiei, celălalt în afara planului galaxiei (câmp magnetic halou). Câmpul magnetic al acestui halo are o formă de dipol, două elipse conectate în mijloc. Câmpul magnetic al planetei noastre arată şi el ca un dipol. Mii de date au fost folosite pentru a extrage acel aspect.

A doua lucrare importantă

Dacă acceptăm ipoteza, conform căreia câmpurile magnetice ale galaxiilor sau galaxiilor radio au și ele o formă dipolară, atunci galaxiile radio formate trebuie să aibă o anumită formă. Dacă luăm punctul de vedere al lui Hambarțumian, galaxiile radio se formează în urma mișcării plasmei ieşită din centrul galaxiei în câmpurile magnetice. Apoi, pe baza sutelor de vizualizări, se fac multe cercetări datorită acestuia.

Aceste câmpuri magnetice afectează formarea planetelor și a planetelor din jurul stelelor. În plus, acestea se amplifică în galaxii, numindu-se mecanisme dinamo, care sunt foarte bine studiate. Dar pentru ca aceste câmpuri să funcționeze, câmpurile magnetice trebuie să  producă câmpuri de la zero. Iar această problemă este încă nerezolvată în astronomie.

La mijlocul anilor 1980, am sugerat că apariția câmpurilor magnetice ar putea fi explicată prin mecanismul Birman. Iar esența acestuia este că electronii şi protonii au mase de aproximativ 2000 de ori diferite şi interacționează cu materia în moduri diferite. Materialul protonilor şi electronilor, plasmă, dacă se propagă într-un mediu rotativ, electronii percep imediat viteza de rotație, iar protonii mai târziu, provocând curenți electrici circulari, care la rândul lor duc la câmpuri magnetice dipolice.

Dr.Tigran MAGAKIAN – Șef al departamentului Obiecte Stelare Tinere, cercetător asociat principal, lector la Departamentul de astrofizică din Universitatea de Stat din Erevan, președinte al Consiliului specializat BAO pentru diplome științifice, Departamentul de astrofizică (1975). Lucrează la BAO din 1975. Este membru al Uniunii Astronomice Internaționale, Societății Astronomice Europene, Societății Astronomice Euro-Asiatice, Academiei de Științe din New York etc.

Subiectul principal al studiului

Am câteva lucrări foarte importante. De exemplu, în 2003 am creat primele nebuloase  generale din lume, care sunt folosite în mod constant de comunitatea astronomică a lumii. Împreună cu coautorii mei am descoperit câteva regiuni noi de formare a stelelor, care sunt foarte utile pentru a înțelege structura galaxiei noastre. Am început să folosim noi metode prin care spectroscopia integrală poate fi generalizată, şi care pe baza cărora se poate studia obiecte comune sau doar o mulțime de obiecte, adunând informații ce nu sunt posibile altfel.

Prin această metodă, am început să studiem așa-numitele ieșiri direcționale de la stele tinere. În plus, prin aceeaşi metodă, am studiat jeturile direcționale (de stele tinere – materia curge ca jeturi lungi şi se îndepărtează ca acele linii), mișcările lor, structura internă, etc. Mai sunt multe întrebări de clarificat.

În al treilea rând, lucrăm asupra stelelor interesante, cum ar fi „furorile”. Denumirea acestora a fost sugerată de către Hambarțumian în 1971, conform căruia există două exemple ale acestor stele. Stelele tinere care strălucesc şi dau de 100 de ori mai multă lumină rămânând așa mii de ani. Încă nu există o explicație bună referitoare la acest fapt ştiinţific. Totuşi în Byurakan am reușit să găsim cel puțin două „furori” foarte neobișnuite una dintre cele mai interesante, inclusiv câteva alte obiecte interesante. Nu există o legătură directă în viața umană, dar pot exista legături în viitor. În medicină, de exemplu, unele formule matematice pe baza cercetării astronomice au fost utilizate în crearea tomografiei computerizate şi imagisticii de rezonanță magnetică. Există multe astfel de exemple.

Grupaj realizat de Elena CHOBANYAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *