ARMEANUL FĂRĂ FRONTIERE

          Absența frontierei sau, pentru cei mai
cumpăniți, fluiditatea ei ține, în cazul lui Arsen Arzumanyan, de capacitatea
lui nativă de a plonja în adâncul unei limbi necunoscute, încredințat nu doar
că va învăța repede să înoate, ci și că va ieși la suprafață ducând pe palme
comori. În prezența lui Arsen, eu nu mă gândesc la cuvintele pe care le
folosesc. Spun ce simt și risipesc nuanțe, pentru că văd în ochii lui că mă
înțelege până la capăt. A deprins limba română cu ușurință, în cei opt ani de
când trăiește aici. Mai mult, a ajuns să-i înțeleagă structura, ca la doctor
când, pierdut în amănuntele simptomelor, te miri că el reușește să le surprindă
pe toate, aproape fără să clipească, într-un diagnostic răspicat.

            Așa se face că, așezat
corect și ferm la hotarele limbii române, Arsen Arzumanyan a conceput prima
carte – ”Limba armeană fără profesor” – destinată studiului de unul singur. A
făcut-o pentru membrii comunităților armenești din România, pentru cercurile
savante de la noi, pentru toți românii interesați de limba lui maternă. ”Limba
armeană fără profesor” are în alcătuire 33 de lecții, de parcurs prin metoda
transliterării armeano-române, cu exerciții și răspunsuri, 3 anexe, 5 cântece
în limba armeană și o istorie succintă a alfabetului armenesc. Ordinea
lecțiilor respectă etapele logice de învățare a unei limbi.

            Și tot Arsen
Arzunanyan este autorul primei culegeri de bancuri cu Radio Erevan, bancuri
care, din a doua jumătate a secolului trecut, au trecut de Cortina de Fier și
s-au împrăștiat ca licuricii prin toată Europa. ”300 de bancuri cu Radio
Erevan” are ca surse principale internetul și memoria personală a
culegătorului. Subiectele, de care și astăzi te amuzi, de multe ori râzi cu
poftă, sunt politice – predomină cele care ridiculizează competiția neostoită
dintre URSS și SUA –  sunt sociale și
prizate din actualitatea românească și sovietică a perioadei, sunt, de
asemenea, despre dragoste și căsnicie.

            Ambele volume – ”Limba
armeană fără profesor” și ”300 de bancuri cu Radio Erevan” – au fost lansate și
la Pitești, la Centrul Cultural, în această toamnă. A fost o plăcere pentru
concetățenii mei să-l asculte pe Arsen Arzumanyan. Plăcere tradusă inclusiv
prin faptul că românii, care cunoșteau doar generalități despre țara lui, au
devenit brusc preocupați să știe mai multe, să învețe armenește, să-i cumpere
cărțile. Ceea ce spune destule despre prezența vie, despre carisma și despre
calitățile de mesager, de creator de punți între culturi ale lingvistului Arsen
Arzumanyan.

  DENISA POPESCU,

 poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România

by Mihai Stepan Cazazian