ARHIEPISCOPIA ARMEANĂ din ROMÂNIA a participat la RUGĂCIUNEA ECUMENICĂ din București în perioada 18-25 ianuarie 2022

În perioada 18-25 ianuarie 2022, în Bucureşti, s-a desfăşurat rugăciunea ecumenică anuala cu titlul: ,,Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor’’. Anul acesta tema sub care s-a desfăşurat rugăciunea ecumenică a fost aleasă din Noul Testament: “Am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 2).

La Săptămâna de Rugăciune ecumenică au participat: Arhiepiscopia Armeană din România, reprezentând Sfânta Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană, Biserica Ortodoxă Română, Biserica  Romano – Catolică, Biserica Greco – Catolică, Biserica Evanghelică Luterană Germană, Biserica Luterană de limba maghiara, Biserica Reformată Calvină.

            Programul Săptămânii de Rugăciune ecumenică a fost următorul:

         18 ianuarie – Rugăciune comună în Catedrala Romano – Catolică Sf. Iosif.

19 ianuarie – Rugăciune comună  în Biserica Reformata Calvineum.

20 ianuarie – Rugăciune comună în Catedrala Armeană Sf. Arhangheli Mihai și Gavriil din Bucureşti

21 ianuarie – Rugăciune comună în Biserica Evanghelica C.A.

22 ianuarie – Rugăciune comună în Biserica Greco-Catolică.

23 ianuarie – Rugăciune şi Sf. Liturghie în toate sus menţionatele biserici.

24 ianuarie – Rugăciune comună în Biserica Luterana.de limba maghiară

25 ianuarie – Rugăciune comună în Biserica Ortodoxă Română.

Pe data de 20 ianuarie – Rugăciune comună a fost în Catedrala Armeană Sf. Arhangheli Mihai și Gavriil din Bucureşti al Bisericii Apostolice Ortodoxe Armene, unde cuvântul de învăţătură a fost tinut de către reprezentantul Bisericii Luterane Germane P.S. Episcop Vicar, Daniel Zikelli. La rugăciunea ecumenică au fost prezenţi: delegatul Preafericirii Sale, Părintele Patriah Daniel al Bisericii Ortodoxe Romane, Preasfințitul Episcop Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar al Patriarhiei Romane, PS Episcop Cornel Damian, Vicar al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucuresti, Preasfințitul Episcop Mihai Frățilă, Episcopul  Bisericii Greco-Catolice din București,  P.S. Episcop Vicar, Daniel Zikelli, Episcop Vicar al Bisericii Lutherane Germane,  Preotul Zsolt Bello, preot paroh al Bisericii Reformate Calvine Maghiare, Preotul Marton Ilies de la Biserica Luterană Maghiară, Cavalerii Templieri, Secretarul de Stat pentru Culte dl. Victor Opaschi, preotul Mario Codamo, reprezentant din partea Nunțiaturii Apostolice în România, Excelența Sa, dl. Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Armenia în România, dl. Sergey Minasyan. Au fost prezenţi deasemeni preoţi din diferite biserici si credinciosi.

          In incheiere dl. Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte, a transmis un mesaj, iar P.S. Episcop Datev Hagopian, Intâistătătorul Eparhiei Armene din România a mulțumit reprezentanților cultelor pentru prezența și rugăciunea comună.

Pe data de 22 ianuarie – Rugăciune Ecumenică a avut loc în Biserica Greco-Catolică, unde cuvântul de învăţătura era atribuit  Bisericii Apostolice Ortodoxe Armene,  în persoana P.S. Episcop Datev Hagopian, Întăistătătorul Eparhiei Armene din România: ,,Dăm slavă și mulțumire Bunului Dumnezeu, Celui Care ne-a dăruit  și în acest an marea bucurie de a ne aduna cu totii aici, în aceste momente de  unitate în rugăciune, purtând în suflete convingeri asupra adevărului învățaturii lui Hristos și a prezenței Mântuitorului în viață, familie, societate, în toate!Este darul cel minunat, strălucitor, ce ne-a fost oferit prin Nașterea Pruncului Iisus în staulul sărac inundat de lumina cea neînserată  izvorâtă din chiar chipul Lui, Lumina lumii venită pentru mântuirea noastră!

În urmă cu două milenii, în noaptea cea sfântă, pe bolta cerească o stea strălucea mai mult decăt celellalte,strălucea altfel, luminând  sărăcia primitoare a unei peșteri din preajma Betleemului, sătuc prorocit a deveni  sfânt loc de închinăciune, loc unde ,,Taina cea din vechi ascunsă neamurilor s-a descoperit celor ce se închină Lui,,(Colos 1,26).  Steaua Lui, Steaua de la Răsărit era unică, deosebită, lumină lină și pătrunzătoare în suflete, ce ne cheamă mereu la smerenia desăvârșită a credinței în  taina ,,plinirii vremii,, (Gal.4, 4) în care Fiul lui Dumnezeu  se naște ca fiu al omului, pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu prin har.

În zilele lui Irod regele Steaua de la Răsărit i-a călăuzit pe cei trei magi, chemați lăuntric spre locul ales. ,,Unde este  regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui!,,(Matei 2,2). 

Iar Steaua mergea înaintea lor , precum scria evanghelistul,   ,,până ce a venit și a stat deasupra  unde era Pruncul,, (Matei 2, 9), căci asta era menirea ei, să arate locul Nașterii lui Iisus, să-i călăuzească spre Cel  în fața Căruia doreau să se închine ca Fiu al lui Dumnezeu și rege Mântuitor al omenirii, purtat în pântece și născut din Fecioară, împlinind profeția tainei vestite cu multe veacuri în urmă  de profetul Isaia (Isaia 7,14)  

Cine ar putea înfățișa în  toată măreția lor toate binefacerile mântuitoare ale Întrupării Fiului lui Dumnezeu, ale Nașterii Sale,  atât pentru viața noastră cât și pentru întreaga creație? Hristos s-a născut pentru a  mântui lumea din robia păcatului, ridicând omul la comuniunea de viață veșnică a Sfintei Treimi. Taina smereniei în care s-a înveșmântat luminează calea menirii Sale, arătând adevăratul chip  al lui Dumnezeu, eliberându-i pe oameni de idolatrie  și purtându-i pe calea bineplăcută Creatorului spre a fi vrednici de a avea asupra lor ,,chipul și asemănarea,, Domnului. Nu întâmplător Apostolul neamurilor, Sf. Pavel scria: ,,Cunoașteți Harul  Domnului nostru Iisus Hristos,că El bogat fiind pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți.,, (2 Corint 8, 9), și astfel îmbogățiți  noi, oamenii, să fim  ,, fața umană a lui Dumnezeu,, , precum scria Sf. Grigorie de Nissa .

Aceasta este Taina minunii arătate de steaua de la Răsărit, a Nașterii Fiului lui Dumnezeu în Betleem. ,,Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel,, (Matei 2, 6).  Betleem, orașul păinii, loc unde s-a născut, ni s-a dat pâinea cea vie coborâtă din ceruri pentru ca omenirea să trăiască! (Ioan 6, 52). Oraș al pâinii dătătoare de viață, al răsăritului Soarelui dreptății,al luminii călăuzitoare spre mântuire,,. Eu sunt Lumina lumii,Cel ce Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții’’(Ioan 8, 12).

Precum Steaua de la Răsărit i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem, spre Lumina pe care o căutau, tot așa lumina Tainei Nașterii lui Hristos ne va fi nouă stea călăuzitoare spre mântuire.El,Iisus a luat firea noastră cea păcătoasă spre a ne face moștenitori ai Raiului! El ne vindecă, ne redă vederea  trupească și sufletească și ne cheamă mereu din moarte la viață!El este Mântuitorul tuturor și al fiecăruia dintre noi,ne ține mereu în ocrotirea iubirii Sale,, arătându-ne rostul credinței,al voinței și al libertății noastre,  valoarea participării noastre întru dobândirea cunoașterii Lui și, deci, a mântuirii noastre.,,Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim întru El dreptatea lui Dumnezeu,, (2 Corint 5, 21).

E plăcut să revedem în imaginația noastră  scena  cu Pruncul născut în peștera din Betleem dar câți dintre oameni se gândesc să și răspundă tainei ce ne-a fost arătată de Dumnezeu din marea Sa iubire pentru noi? Putem oare renunța la îngâmfare, lăcomie, disprețul față de semeni, la idolatrizarea efemerelor valori materiale!? Trezirea conștiinței oamenilor i-a tulburat, le-a dat de gândit… a tulburat societatea permanent! Precum atunci mulțimea populației din Israel s-a văzut pusă în situația de a alege, la fel și în vremurile care au urmat, dar și în zilele noastre, omul, omenirea, individul sau societatea se află mereu în situația  de a-și căuta în interior tăria, curajul, îndrăzneala de a alege adevărul, binele, iubirea și lumina, dreptatea și mântuirea. Câți dintre noi putem afirma cu inima deschisă , putem mărturisi că dorim într adevăr să fim asemeni Lui, trăitori în pace și iubire, pentru renașterea duhovnicească a noastră și a lumii?

Taina Nașterii Domnului ni s-a arătat în urmă cu două milenii, minune de neînțeles pentru mințile oamenilor, și greu de acceptat pentru sufletele lor, pentru conștiința lor. Minuni greu de conceput, de acceptat, ca orice alt  fenomen ce vine a tulbura commoditatea gândirii noastre!Acceptăm ideea, ne place imaginea, . . dar nu ne gândim . . sau nu dorim a ne gândi la datoria noastră de a răspunde darului iubirii lui Dumnezeu! Ne plac minunile, dar nu vrem să ne simțim datori de a răspunde  darurilor ce ne sunt date prin semnele tainice arătate nouă! Nașterea Domnului e începutul unei noi vieți pentru noi, pentru oameni, un început de care parcă ne temem, pentru că înseamnă prea mult pentru firea noastră păcătoasă. Pământul s-a ridicat la ceruri, dar ne e teamă de responsabilitatea de a a ne afla la acele înălțimi mărețe, O fi prea mare povara, sau noi prea slabi pentru a o duce? Calea spre mânturie ne e deschisă, . . Dumnezeu este cu noi, să credem în puterea iubirii Sale!Să dovedim prin fapte că purtăm rodul iubirii Sale, rodul lucrării Sale pentru mântuirea noastră!Taina Nașterii Domnului este semnul începutului unei noi vieți , iar pacea și bucuria vor radia lumină pănă la marginile pământului din acest modest sălaș al evenimentului mântuitor al răsăritului Luminii lumii, al luminii care nu se va mistui în veci!!  ,,Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și VĂ PLECAȚI!  Căci cu noi este Dumnezeu!,,  Să dobândim prin trăirea noastră învrednicirea de a-L simți alături de noi, în noi, în viața noastră!

Sa credem în El și să dovedim prin fapte ca merităm iubirea Sa, că dorim ca toate roadele strădaniei noastre să fie bineplăcute Lui. Credința ne va fi răsplătită cu mare dar de bucurie, precum și păstorii cei plini de încredere s-au strâns în jurul ieslei din peștera Betleemului iar magii s-au lăsat călăuziți de Steaua de la Răsărit spre a-și vedea împlinită bucuria de a se închina în fața Împăratului lumilor! S-au închinat în fața  Pruncului, aducându-i daruri de aur, tămâie și smirnă, semne ale prețuirii puterilor Sale  și  ale conștientizării suferințelor împlinirii misiunii Sale mântuitoare. Fiul lui Dumnezeu, Iisus cel Unul Născut, a străbătut cerurile și s-a născut din Sfânta Fecioară, spre a ne da pildă de smerenie, de rugăciune  și iertare, de iubire și blândețe, învățându- ne să  le împlinim statornic și să le dăm valoare prin fapte.

Au trecut mai bine de două milenii de atunci, din vremea când Iosif, soțul Mariei, căută un loc, un adăpost, un colțișor în care Fiul lui Dumnezeu să se arate acestei lumi ca Cel născut din Fecioară. Lumina cea adevărată, Soarele dreptății va străluci pentru întâia oară în ieslea dintr-un staul, într-o peșteră întunecată de la marginea Betleemului. Cinstit și iubit de unii, prigonit de alții, El, Fiul lui Dumnezeu  va străbate vremurile rămânând veșnic în inimile multora ca un adevărat rege, Mântuitor, plutind pe valurile timpurilor și călăuzindu-ne mereu către limanul cel lin al împărăției cerești. Împlinea menirea  de a mântui neamul omenesc, de a elibera  creația de orice stricăciune. Prin Hristos și prin sfânta biserică începe urcarea omului și a creației către Dumnezeu.E vremea omului nou, trăitor în iubire și credință, în smerenie și bună înțelegere. Este ceasul acum, în aceste momente de luminoasă sărbătoare, să ne adunăm într-o sfântă comuniune nu numai în biserica părinților noștri, simbolul Peșterii de la Betleem, ci și în mica bserică de acasă, cu părinții, frații și prietenii, cu cei dragi, și să ne îndestulăm sufletele în jurul bradului cu minunatele povești și colinde despre magica stea de la Răsărit, despre Păstorul cel Mare venit pentru a ne mântui pe noi.

Dorim ca lumea de azi să nu fie asemeni prigonitorului Irod, să nu fie rece și nepăsătoare ca cei care și-au închis ușile în fața sfintei familii, ci să fie curată la suflet, dreaptă și bună. Să fie mereu călăuzită de lumina fericirii pe care au trăit-o magii și păstorii în clipa în care, cu fior în suflet, se închinau în fața Pruncului născut din Sfânta Fecioară în Peștera Betleemului.

Să fiți buni, drepți, stăruitori în credință,purtând în vistieria sufletului bucuria cea mare vestită prin cântare îngerească!’’.

           Săptămâna ecumenică s-a încheiat de ziua de 25 ianuarie, la biserica Parcul Domeniilor-Cașin, Paraclis Patriarhal, unde reprezentanții tuturor bisericilor au asistat la slujba vecerniei, oficiată de preoții Bisericii Ortodoxe care au fost gazdele zilei, nutrind speranţa a unei noi întâlniri şi cu urarea ca Atotputernicul şi Milostivul Dumnezeu să asaneze lumea de rele, tragedii, dăruind pace, unire şi revenire la normalitate. Preasfințitul Episcop Datev Hagopian a fost însoțit de PC Părinte Radu Krikor Holca și de PC Părinte Oshakan Khachatryan.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

Sursa fotografii: Arhidieceza Romano-Catolică de București

by Arhiepiscopia Armeana