ARARAT, de la aspirație la realitate

Regretatul Patriarh Catolicos Vasken I – în această lună s-au împlinit 20 de ani de la dispariția sa – spunea : “A aspira spre Ararat este mai nobil și mai însuflețitor decît a ajunge pe Ararat.” Pentru  armenii care nu vor  privi  niciodată Armenia istorică, din vîrful  muntelui  simbol al  identității noastre, vorbele lui Vasken I sunt ca o icoană de purtat la piept. În schimb, pentru cei ce ajung să escaladeze vulcanul  și să  respire, pentru cîteva minute,  aerul  rarefiat de la 5165 m, aventura aceasta reprezintă, nu  doar o reîntoarcere  la locul unde Noe și Arca sa au poposit  ci și o victorie a  armeanului în fața  tumultoasei lui existențe.  Mărturisec că am  fost invidios, în sensul bun al cuvîntului,  pe acei armeni care au reușit performanța de a escalada  muntele  Ararat. Dar  am fost, în același timp, bucuros  ori de cite ori am auzit sau citit de performanța lor. Cu atît mai mult cu cît, în ultimii ani, a ajunge pe vîrful Ararat nu mai  reprezintă o problemă. Spre exemplu o româncă a intrat în Cartea Recordurilor pentru performanța de a fi cea mai de succes  tînără alpinist. La doar 10 ani a atins vîrful Ararat ! Dar revin la armeni și aspirațiile lor. În urmă cu trei ani Carina (Grigorian)  și unchiul ei Victor Pambuccian ajungeau în vîrful Ararat-ului. În această lună, august, Sergiu Selian a repetat performanța celor doi. Dacă vorbeam acum 25 de ani despre  dorința unor armeni din România de a urca pe muntele aflat în Turcia cred că am fi spus că este o utopie. Dar iată că se poate. Acum îmi doresc ca un grup de tineri armeni, din România  să repete performanța aceasta. De ce nu! Cu niște sponsori  inimoși   aspirația poate deveni realitate. Pentru că, așa cum scria pe tricoul lui Sergiu Selian,  Araratul este muntele nostru.

Mihai  STEPAN-CAZAZIAN

by Mihai Stepan Cazazian