ARARAT ACUM 75 DE ANI – NOIEMBRIE 1940

Cu toate că în întreaga lume războiul făcea ravagii, armenii din România nu păreau foarte afectaţi. Sau cel puţin aceasta este starea de spirit ce răzbate din paginile Ararat-ului. Deşi armata germană repurtase serioase victorii, Ararat se rezuma în a-l lauda pe Generalul Antonescu pe prima pagină. “În momente de grea cumpană, Pronia cerească a hărăzit ţara cu un conducător priceput energic şi drept care luând în mâinile sale vânjoase frânele ei o conduce la limanul mântuirii.Acest mare eveniment din istoria României s-a întâmplat la 6 septembrie trecut şi de atunci pe zi ce trece încrederea întregului popor românesc în conducătorul său şi în tânărul Rege Mihai merge tot crescând.” Straşnice vorbe.

Într-un colţ de pagină în Ararat o ştire ne-a atras atenţia. Este vorba despre un incident cu  Generalul Torcom (un mare erou armean astazi parţial uitat). Trecând tumultuous prin viaţă, destinul acestui erou ar putea constitui oricând un subiect de roman fascinant. Poate cândva va fi repus pe piedestalul unde merită reaşezat. “O telegramă anunţă arestarea Generalului Torcom la Londra fara a specifica pricinile. El e destul de cunoscut şi la Bucureşti întrucât acum mai bine de trei decenii a luat parte la manifestaţia organizată în biserică în ziua de Sf. Maria împotriva epitropiei de atunci şi a fost expulzat din ţară ca agitator de Prefectul Saita. Torcom trecând în Bulgaria a intrat în şcoala militară din Sofia. S-a dus special la Paris provocând la duel pe scriitorul Pierre Loti care, într-un articol făcuse unele aprecieri desvinovăţind pe turci în chestia armeană. Loti, neputându-se bate a însarcinat pe cel mai mare profesor de scrimă din Paris să-l suplinească.Torcom a fost rănit. În Războiul balcanic a fost decorat de Andranic pentru faptele lui de vitejie.Războiul Mondial l-a gasit cu gradul de Căpitan. Torcom văzând că Bulgaria se aliase cu Turcia a dezertat din armata bulgară trecând în Armenia unde a luptat contra turcilor ca Şef comandant al corpului de voluntari armeni şi a fost decorat şi înaintat la gradul de General. După război el s-a stabilit în Grecia de unde de curând trecuse în Anglia cu scopul de a se înrola şi a lupta alături de britanici.” Foarte interesantă saga vieţii sale, oare de ce nu se alăturase Generalului Dro, oare opiniile lor politice nu coincideau sau prima orgoliul prostesc (atât de des întâlnit la armeni) de a nu trăi în umbra altuia dealtfel la fel de capabil ? Dar chiar daca ar fi colaborat sunt destul de sigur ca s-ar fi “săpat” unul pe celalalt aşa cum deseori s-a întâmplat şi se întamplă în istoria noastră, a armenilor…

Un alt mare erou nu-şi găsea odihna : “Cenuşa Generalului Sebuh incinerat la New York a fost transportată într-o urnă de Marmoră la Boston spre a fi dusă de acolo în Armenia când vor permite împrejurarile.” Astăzi în sfârşit, Sebuh veghează alături de Generalii Andranic şi Dro în Armenia. În sfârşit şi două ştiri din Comunitatea noastră. “Dl.Suren Cavanian a donat bătrânelor din Azilul Ana Melic un sac cu făină. Abonamente  primite din Panciu – Dnii. N. Burdea, C. Burdea, G.Burdea, Gr.Burdea, V.Burdea si Gr.Missir. Domnilor abonaţi întârziaţi, rugăm, imitaţi pe Pănceni !!” …În vreme de razboi…

EDUARD ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook