ARARAT ACUM 75 DE ANI – NOIEMBRIE 1939
În Noiembrie deja iarna îşi arăta colţii însoţită de război cu întregul său alai de victime, suferinţe şi deznădejde în întreaga Europă. Se tem toate popoarele, se tem şi armenii ale căror răni nici măcar nu se opriseră din sângerat. Ararat-ul ne povesteşte cu un fals optimism aceste temeri: ”Ziarul Le Petit Parisiene publică un apel al Uniunei Armenilor din Franţa prin care cere Guvernului francez să înroleze pe toţi armenii capabili de a purta armă spre a lupta pentru apărarea libertăţii primejduite a popoarelor. Apelul exprimă ataşamentul armenilor către ţara ospitalieră. Dr.B.Kololian preşedintele Uniunei Medicilor Armeni a adresat Dlui.Daladier o scrisoare prin care face cunoscut Primului Ministru că toţi medicii, farmaciştii şi dentiştii armeni din Franţa cari încă nu au fost mobilizaţi se ţin la dispoziţia autorităţilor militare. “Probabil ca un gest de bunăvoinţă, ca o consecinţă a acestui apel, imediat Guvernul Francez a mai acordat încă trei milioane de franci pentru ajutorarea emigrantilor armeni din Sangeak pe lângă cele 10 milioane atribuite anterior.
Între timp, în România viitorul Rege Mihai I împlinise 18 ani iar tatăl său, Regele Carol II îşi aniversase domnia. Cu această ocazie, pe prima pagină în Ararat Mestugean publică un laudation excesiv cu care lumea era deja obişnuită: “Puţini sunt regii care să fie iubiţi de popoarele lor atât de mult ca MS Regele Carol II. Pentru că poporul României care a văzut roadele acestei domnii cunoaşte înţelepciunea Regelui său şi nepreţuitele calităţi cu care este înzestrat. Pentru că românii ştiu că tot gândul, toată inima Suveranului său sunt închinate ţării sale. Cu ocazia aniversării Regelui s-au celebrat Te-Deumuri solemne în toate bisericile armene din ţară în prezenţa organelor parohiale a şcoalelor şi a mulţimei credincioşilor.În Capitală, după Te Deum s-a dat o serbare la şcoala armeană. S-a cântat cântece patriotice iar Dşoara Bogdan, profesoară, a schiţat viaţa şi opera Suveranului.O serbare a avut loc şi la şcoala dela Obor unde a vorbit Dsoara. Buzatov.“
Dincolo de literatură, nuvelele si poeziile publicate în Ararat,ori de serialul de amintiri al Directorului Revistei Mestugean, amintiri din Rusia pe unde batrânul gazetar pătimise amarnic, ştirile comunitare sunt totuşi cele mai interesante dezvăluind realitatea şi chiar mentalităţile acelor vremuri. Iată de exemplu cum, în prag de iarnă: “Dl.Aram Mesrobian a donat Azilului Ana Melic în amintirea socrului dsale.răposatul Dicran Minosian, cupoane de flanelă spre a fi distribuite bătrânelor din azil. Dnii.fraţi Aznavorian au donat 5000 Lei Comitetului Nevoiaşilor din Capitală. Dl.şi Dna.Srinz, fost director al Şcoalei armene din Galaţi, cu ocazia plecării lor din localitate au donat o mie Lei Uniunei Doamnelor. Crucea de Caritate Armeană din Bucureşti a început să strângă ca în toţi anii veşminte de iarnă pentru nevoiaşi.“
Armenii se pregăteau să intre in iarnă, făceau eforturi să supravieţuiască. Şi toate acestea în timp ce:”Asociaţia sportive HMIM care dispune de un fond de o sută mii Lei a hotărât să cumpere cu această sumă un teren de sporturi. Asociaţia Culturală Komitas şi-a început repetiţiile în Sala Studenţească.“ Şi nu în ultimul rând:”Dl.Dr.Z.Furungian fiind desconcentrat s-a înapoiat în Capitală unde şi-a reluat consultaţiile. “
Sosise iarna şi în comunitatea armeană din România…
EDUARD ANTONIAN