ARARAT ACUM 75 DE ANI – FEBRUARIE 1940

Iarna comunităţii armene din România lua o turnură dramatică. Razboi, frig şi deznădejde în toată ţara chiar dacă propaganda susţinea cu totul altceva. Nici la Bucureşti lucrurile nu stăteau mai bine. Lumea sărbatorise Mica Unire, e drept nu cu acelaşi entuziasm ca altădată şi încă nimeni nu bănuia ca părţi din România Mare vor fi smulse din trupul ţării. În Februarie comunitatea armeană era în doliu. Marele Grigore Trancu Iaşi, primul Preşedinte al Uniunii Armenilor din România trecuse fulgerator, neaşteptat către cele veşnice. Aproape întregul număr al revistei Ararat este dedicat acestui tragic eveniment. Ferpare, declaraţii ale celor ce l-au cunoscut pe marele politician,biografia ba chiar şi poza sa pe catafalc, totul este prezentat în revistă cu o tenta catre dramatic: “…A încetat subit din viaţă, de un atac de cord,Gr.Tracu-Iasi, avocat, profesor universitar şi fost ministru. Neagra veste atât de neaşteptată a umplut de jale inimile tuturor acelora cari l-au cunoscut şi l-au iubit, şi cine n-a iubit pe Trancu-Iaşi ?”

Nu are rost să înşirăm aici toate (multele realizări) ale marelui om politic liberal, mai degrabă este interesant modul în care a fost perceput de către contemporanii săi şi respectul de care s-a bucurat atât în timpul vieţii sale cât şi după marea trecere. “Îndată ce s-a aflat prin emisiunea de Radio trista veste,Marţi dimineaţa, numeroase persone s-au dus să se înscrie în registrul deschis şi să exprime condoleanţe familiei îndurerate. Sute de automobile se îmbulzeau în jurul locuinţei defunctului din Strada Toamnei. În aceaşi zi la ora 4 d.a.trupul neînsufleţit al lui Trancu Iaşi a fost transportat în hall-ul Academiei de Înalte Studii Economice şi asezat pe un catafalc. La căpătâiul catafalcului au stat de veghe patru studenţi ai academiei…După terminarea cuvântărilor, întreaga asistenţă s-a urcat în automobile şi cortegiul funebru a pornit către crematoriul Cenuşa. La crematoriu Arh.Calnic Serboianu a oficiat un scurt serviciu religios. Maestrul Radu Rosetti în numele Soc.Cenuşa a ţinut un discurs  …Iar când veţi eşi în stradă şi veţi vedea înălţându-se pe coşul crematoriului fumul alb, simbol al nimicniciei omenesti să ştiţi că e sufletul lui Grigore Trancu Iaşi, sufletul pe care nu-l poate distruge nici o flacără care se urcă la cer…”

Şi astfel Redacţia “Ararat” aducea printr-un amplu reportaj un ultim omagiu aceluia care a fost eminenta personalitate, GrigoreTrancu Iaşi, încheind în stilul caracteristic lui Vartan Mestugean: “Gr.Trancu Iaşi a avut multe simpatii pentru revista Ararat pe care o citea din scoarţă în scoarţă cu interes şi plăcere precum îi spunea ori de cate ori întâlnea pe Directorul revistei, pe care a onorat-o cu colaborarea-i preţioasă. Astfel şi revista noastră pierde cu dispariţia lui Trancu Iaşi un mare si constant prieten. El nu numai că n-a căutat niciodată să facă un mister din originea sa armenească de care se simţea mândru dar, oriunde a fost peste hotare a dibuit pe armeni şi s-a interesat de progresele lor. La toate meritele lui el mai adaogă şi pe acela de a fi folositor consângenilor săi prin sfaturile înţelepte şi prin interesul ce purta treburilor bisericeşti.”

Ne amintim si noi astăzi de Grigore Trancu Iaşi. Îi datorăm multe..şi îi suntem recunoscători. Ne oprim aici şi încheiem cu epigrama plină de tâlc ce i-a închinat-o prietenul său, poetul Radu Rosetti:

“Când la a nemuririi poartă, vei fi chemat printre aleşi,

Toţi o să strige: Trancu,intră ! N-o să-ţi mai spună: Trancu – Ieşi !”

EDUARD ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook