ARARAT ACUM 75 DE ANI – DECEMBRIE 1940

Un an se apropia de final. Fusese un an trist, marcat de lipsuri, sărăcie şi război. Şi de parcă toate acestea nu erau de ajuns, încă o tragedie se abătuse asupra oamenilor. Marele Cutremur. Desigur că şi comunitatea noastră fusese afectată, iar Revista “Ararat” relatează în paginile sale mărturii cutremurătoare, elogii, dar şi propagandă.  “Din Galaţi, Părintele Hovsepian ne trimite o scrisoare al cărei conţinut ne îngrozeşte  – Lumea fugea de nebună pe străzi cautând scăpare. Sgomotul la care se amestecau şi semnalele echipelor de pompieri era infernal. Părintele aduce elogii legionarilor şi soldaţilor germani care în acele grele momente au dat dovezi strălucite de mult curaj şi devotament. Din Panciu, vechiul nostru prieten dl.Nicu Asfadur Burdea ne trimite o scrisoare sfâşietoare, toată lumea, scrie d-sa, a rămas fără adăpost. Am ajuns ca Iov din Biblie, s-au distrus prăvăliile cu marfă cu tot. M-am pomenit în toiul nopţii pe frig cu picioarele goale printre ruine. Şi toată lumea ca mine. M-am adăpostit în căscioara mea de la vie. În Panciu n-au rămas în picioare decât Monumentul Eroilor, ridicat după cum se ştie din iniţiativa Dlui. Burdea şi Clopotniţa de la Cimitir. Dl. Burdea face apel la inimile caritabile din Comunitate cum şi la Crucea Rosie Armeană să ajute pe armenii panceni cu ce vor putea, mai ales cu medicamente.”

Alte două pagini din Revista sunt dedicate fie sub forma unor reportaje, fie a unui articol de sinteză (desigur în spiritul vremurilor) situaţiei dramatice a românilor şi armenilor din Basarabia de acum sovietizată. Un titlu este pe cât de simplu pe atât de amar “Basarabia, prigoana împotriva creştinismului.”

Şi că tot vorbeam de “spiritul vremurilor”, iată şi fragmente dintr-un necrolog…interesant. “În capitala a încetat din viaţă Agop Davidescu a cărui înmormântare a avut loc la Cimitirul Armenesc. Defunctul fiind Legionar şi Şef de Cuib, un grup de 30 de camarazi au asistat la trista ceremonie. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Agop Davidescu, îmbrăcat în cămaşă verde legionară, a fost dus pe umeri de camarazi de la capela la gropă, cântând imnul morţilor legionari, mişcând inimile tuturor celor de faţă şi apoi au dat onorul. S-a făcut apelul şi s-a răspuns în cor – Agop Davidescu, Prezent! Numeroase coroane acopereau sicriul, defunctul fiind foarte iubit în comunitate şi având mulţi prieteni. Agop Davidescu a fost şi membru în Comitetul Eparhial. Dotat cu o voce plăcută, el cânta la ocazii în comunitatea noastră cântece armeneşti naţionale între care Haiastan erghir trahtavair- Armenie, ţara Paradisului. Davidescu lasă în urmî regrete unanime.”

Şi în sfârşit, veştile bune din comunitate “Dl. K. Karacaşian a oferit azilului Ana Melic o oaie întreagă şi 500 de lei pentru pâine. Dna. Dudian a împărţit bătrânelor brânzoaice şi câte 40 de lei. Administraţia exprimă cele mai vii mulţumiri generoşilor donatori.” “Cu numărul de faţă Ararat împlineşte 16 ani de la apariţie !”

A mai trecut un an, cu bune şi rele…La mulţi ani, Shad darineru !

EDUARD ANTONIAN

by Mihai Stepan Cazazian