Andreea Barbu

Aniversări 2019

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Omagierea autorilor importanți în lumea
actuală care trece prin mari provocări oferă o perspectivă tandră asupra operei
și vieții lor. În inima culturii unui neam se poate plonja cu o poftă reînnoită
de cunoaștere și dialog, fără tabuuri și cenzură. Aniversările trebuie să dea
cuvântul tinerilor creatori pentru a valorifica opera înaintașilor. Firește,
aceste manifestări nu pot include tot ce își doresc operatorii culturali pentru
că evenimentele trebuie să fie oneste, reprezentative, fără să aibă un aer
triumfalist. Asemenea sărbători ale spiritului crează un teren favorabil
alterității, oferă o cale eficientă de dialog și de aducere aminte, nefiind
doar o vitrină bogat ornamentată. Publicul, de obicei, așteaptă un mix de
modernitate și tradiție, un omagiu adus marilor figuri artistice, totul de o
verosimilitate normală. Celebrarea excelenței, revizitarea autorilor
importanți, înțelegerea simplității dureroase a operei lor, dar și a unor
ambiguități existențiale reprezintă fenomene necesare în lumea contemporană. De
aceea aniversările sunt un vehicul pentru cunoașterea simbolurilor sacre ale
unui popor, a personalităților inovatoare, a vizionarilor a căror inimă bate
mai ales pentru neamul lor.

            Anul 2019 reprezintă prilejul de a omagia la o sută cincizeci de ani de la naștere două personalități a căror celebritate s-a clădit mai ales după plecarea lor la cele veșnice și a căror universalitate a fost recunoscută de UNESCO. Este vorba de  arhimandritul Komitas și de scriitorul Hovannes Tumanian. Schimbarea de registru politic din Armenia, din 2018, generată de Revoluția de catifea condusă de Nikol Pashinyan, trebuie să impulsioneze pătrunderea elementelor convingătoare și atractive din domeniul culturii pe piața internațională, sporind numărul traducerilor, al conferințelor și al concertelor. Atât Komitas cât și Tumanian au căutat noi forme de expresie, glorificând folclorul și punând în lumină cum se cuvine sufletul armenesc. Locul acestor creatori este cu totul meritat, chiar dacă opera lor consistentă și complexă nu a făcut vâlvă precum cea a altor autori din Europa. Trecerea timpului nu a diminuat nicicum seducția creațiilor acestor corifei ai artei armene. Cei doi autori au știut să insufle contemporanilor onoarea, patriotismul, implicarea civică, rămânând fideli valorilor esențiale ale vremii. Poveștile lor de viață, inițiativele notabile ca și mesajul operei lor trebuie să rămână în atenția publicului în continuare.

Paris, Gradina Erevan, statuia din bronz a lui Komitas

Pare potrivit,
astfel, să fie evidențiați nu numai autorii și creațiile ci și existența lor
zbuciumată la finalul secolului al nouăspezecelea și la începutul secolului
următor. Komitas a fost compozitor,
etnomuzicolog, dirijor al corului de la Ecimiadzin și al corului Gusan. De
asemenea, a fost un pedagog talentat care a înțeles faptul că muzica e o nevoie
vitală a unei societăți.

Născut în 1869,
în Imperiul Otoman, în Kutahya, localitate renumită astăzi pentru articolele
sale din porțelan și ceramică, Soghomon Soghomonian, a rămas orfan în
copilărie. Soarta sa s-a schimbat radical când datorită vocii sale excepționale
a ajuns să studieze la Seminarul Kevorkian de la Ecimiadzin. Formarea sa a
continuat la Tiflis unde a lucrat cu Makar Egmalyan și s-a desăvârșit la Berlin
grație sponsorizării oferite de antreprenorul și filantropul Alexander
Mantașev. A străbătut cu elan regiunile locuite de armeni pentru a culege
cântece populare,  a devenit arhimandrit
în 1895 la numai un an de la absolvirea Seminarului și a primit numele Komitas.
În primul deceniu al secolului al douăzecilea, alături de corul său a susținut
concerte în Franța, la Paris, în Elveția, la Veneția, a predat, a compus
liduri, muzică sacră, continuându-și cercetările în domeniul muzical. La
Constantinopol a înființat corul bărbătesc Gusan și a prelucrat o serie de
cântece populare. Arestat alături de alți intelectuali la 24 aprilie 1915, a
fost deportat, a supraviețuit Genocidului, dar și-a pierdut echilibrul psihic
și a rămas mut. A trăit în spitale psihiatrice până s-a stins în 1935 la Paris,
iar în 1950 manuscrisele sale au fost aduse la Erevan pentru a fi studiate și
publicate.

Paris, Statuia lui Komitas, sculptor David Erevantsi.

În prezent, este un privilegiu să ascultăm Sfânta Liturghie compusă de Komitas la Catedrala Sfântul  Grigore Luminătorul din Erevan,  la Ecimiadzin sau în alte biserici apostolice. Astăzi mai multe instituții îi poartă numele, iar în 2015 a fost înființat Muzeul și Institutul Komitas. Și în afara Armeniei există monumente dedicate lui Komitas în Canada, SUA, Federația Rusă și în Franța. Una dintre cele mai impresionante statui din bronz realizată de David Erevantsi în 2003 se află la Paris, în grădina Erevan, fiind în același timp un monument ridicat în memoria victimelor Genocidului Armean. De altfel, perioada 1880-1915 a fost benefică pentru cultura armeană, multe personalități, precum Makar Egmalian, Komitas, Raffi, Gabriel Sundukian, Hovannes Hovannisyan, Levon Șant, Hovannes Tumanyan reușind să-și desăvârșească în mare parte opera. Arhimandritul Komitas este considerat întemeietorul școlii armene de muzică, iar Tumanyan unul dintre cei mai importanți scriitori. Dincolo însă de exprimările clișeistice, influența celor doi autori a fost covârșitoare, iar opera lor complexă este și acum un punct de referință pentru alți creatori.

Statuia lui Hovannes Tumanyan din Dsegh, Armenia

Născut în satul
Dsegh din regiunea Lori, în 1869, Hovannes
Tumanyan
a trăit aproape toată viața sa în Tiflis, departe de locurile pe
care le-a îndrăgit în copilărie. A devenit cunoscut ca poet abia în 1890 când a
apărut primul său volum. Ulterior a rescris aceste poezii, dar de la început se
putea lesne constata prospețimea creațiilor sale, noutatea lor incontestabilă.
Elogiul adus frumuseții folclorului armenesc și regiunii Lori unde era situat
satul său natal, prezentarea viații dure a țăranilor, puritatea sentimentelor
acestora sunt constantele operei lui Tumanyan. Marile teme ale vremii sale, precum
natura, iubirea, familia, trecerea timpului sunt omniprezente la autorul armean
care le conferă o nouă culoare. Creația sa este alcătuită din poezii, poeme,
basme, scurte povestiri în proză și numeroase articole. Personajele sale
memorabile au de obicei un sfârșit tragic, precum cele ale lui Shakespeare. Nu
lipsesc din poemele sale situațiile dramatice, cadrele epice și ideile filozofice.
Poemul Anuș reprezintă culmea
creației sale, fiind la baza libretului operei compuse de Armen Tigranian. De
altfel, o serie de alte compoziții muzicale au ca punct de pornire scrierile
lui Tumanyan. Povestirea  Krikor a fost dramatizată și în 1982 a
fost realizat filmul eponim privind destinul tragic al unui copil de
doisprezece ani trimis de tatăl său la oraș să muncească. De asemenea, Tumanyan
a tradus numeroase scrieri în versuri și proză din creațiile lui Byron, Shakespeare,
Goethe, Schiller, Pușkin, Lermontov, Turgheniev, Tolstoi. Printre succesele
sale se numără înființarea Societății
Scriitorilor Armeni
al cărei președinte a fost până în 1921. În casa sa din
Tiflis multă vreme până la fondarea acestei societăți a existat un cenaclu
numit Vernatun(Mansarda)  la care au participat Komitas, Iskhakyan,
Bryusov și alți intelectuali de seamă armeni, georgieni și ruși.  La 5 august 2017 această casă situată pe
strada Amaghleba la numărul 18, aflată acum în proprietatea Eparhiei Armene din
Georgia, după ample lucrări de renovare a fost deschisă publicului. Piesa de
resistență a acestui loc în care a trăit scriitorul în perioada 1909-1923 și
care a fost destul de greu de recuperat este biblioteca. În acest context nu
trebuie omis faptul că în secolul al nouăspezecelea și în prima parte a
secolului al douăzecilea, Tiflis a fost unul dintre centrele în care cultura
armeană s-a putut dezvolta în mod plenar, de aceea această casă are o valoare
simbolică, în prezent organizându-se aici întâlniri ale scriitorilor, lansări
de carte și simpozioane.

2019 este un an
aglomerat al aniversărilor. Cu toate acestea înainte de a ne grăbi să vizităm
expoziția organizată la Amsterdam cu ocazia împlinirii a trei sute cincizeci de
ani de la nașterea lui Rembrandt sau de a ajunge la Opera din Viena care
sărbătorește 150 de ani de la fondare, gândul se poate îndrepta spre Komitas și
Tumanyan a căror moștenire trebuie perpetuată cu orice preț.

Andreea Barbu  

Fotografiile
din Paris sunt realizate de Alexandru Zugravu