Redactor

ANIVERSARE  UNESCO | ALEXANDER SPENDIARIAN – 150

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Din calendarul aniversărilor pe sezonul 2020-2021 face parte şi sărbătorirea a 150 de ani de la naşterea valorosului compozitor, dirijor, pedagog armean Alexander Spendiarian.

          El s-a născut pe 1 noiembrie 1871, în familia unui negustor armean de cherestea din localitatea Kakhovka, pe malul Niprului,din Imperiul Ţarist, azi raionul cu acelaşi nume din regiunea Herson, în sudul Ucrainei.

          Primele noţiuni despre cântatul la pian le-a deprins de la mama sa, manifestând de mic un interes deosebit pentru muzică. După terminarea gimnaziului, tânărul Spendiarian  a călătorit prin Europa cu tatăl său.Urmărind un spectacol la Opera din Viena, a rămas fascinat, visând să compună lucrări care să poată fi interpretate de o asemenea orchestră simfonică.

          Visul său avea să se împlinească ulterior. Pleacă la Moscova, unde studiază dreptul la Universitatea Imperială (azi Universitatea Lomonosov) şi până la aproape de absolvire, frecventează cercurile de intelectuali armeni. Întâlnindu-l pe poetul Alexander Tsaturian (1865-1917), în 1895, compune romanţa „O, trandafir”, care avea să devină  o piesă de mare popularitate, interpretată de-a lungul timpului de mari cântăreţi, inclusiv din România, precum Zenaida Pally, Garbis Zobian, David Ohanesian, pe care am avut prilejul să-i ascult. Este anul când se mută la Petersburg, unde în 1897, obţine diploma de jurist, profesie pe care n-avea s-o practice niciodată.

          În capitala imperială, îl cunoaşte pe Nikolai Rimski-Korsakov, căruia îi prezintă câteva din compoziţiile sale timpurii. Acesta devine mentorul său, predându-i lecţii particulare de teorie muzicală, ajutându-l pe tânărul îndrăgostit de muzică să aprofundeze creaţia populară armeană. La sfârşitul acestor studii, în 1900, Spendiarian compune prima sa lucrare simfonică – „Uvertura de concert”, dedicată maestrului său.

          În 1901, se mută la Ialta, se căsătoreşte cu văduva fratelui său, dispărut timpuriu, se instalează în vila pe care i-a cumpărat-o tatăl, o vilă care aparţinuse reginei Natalia a Serbiei. Această casă devine în curând un centru al vieţii culturale din faimoasa staţiune  de la Marea Neagră. Aici se organizau concerte, serate, la care asistau personalităţi culturale ruseşti – Glazunov, Cehov, Rahmaninov, Şaliapin, Repin, Gorky etc. Desfăşoară o bogată activitate creatoare, înfiinţând şcoli de muzică, coruri de amatori, organizând concerte şi compunând.

          În 1916, se mută într-o vilă din fosta colonie veneţiană medievală –  staţiunea maritimă Sudak. Călătoreşte la Tiflis (azi Tbilisi), unde are prilejul să asculte  multe melodii orientale, pe care le va folosi ulterior în creaţiile sale. Are prilejul să cunoască  un mare poet armean – Hovhannes Tumanian (1869-1923), autor al unor poeme renumite, tânărul  compozitor oprindu-se la poemul „Asediul Cetăţii Tmuk”, care avea să devină subiectul operei sale „Almast”, cu care a pus bazele creaţiei de operă armene şi cu care s-a inaugurat Teatrul de Operă din Erevan în 1933.

          În 1924, se instalează în capitala Armeniei, iniţiind ample activităţi de dezvoltare a vieţii muzicale din patrie. Datorită eforturilor sale, a creat orchestra simfonică a Conservatorului, împărtăşind din experienţa sa atât profesorilor, cât şi studenţilor. Totodată şi-a continuat activitatea componistică şi concertistică.

pagină din partitura la tabloul simfonic „Trei palmieri”

          Spendiarian este socotit, pe bună dreptate, creator al simfonismului armean, dar şi al creaţiei de operă. Din bogata sa creaţie simfonică amintesc tabloul simfonic „Trei palmieri”, inspirat de versuri ale lui M. Lermontov, „Studii erevaniene”, în care a folosit şi instrumentele populare armene „dhol” şi „dayra”, „Preludiu de concert”, „Schiţe din Crimeea”. A compus un număr impresionant de cântece şi romanţe, dar şi muzică instrumentală. Sunt cunoscute melodeclamaţia „Vom trăi” (după monologul Soniei din „Unchiul Vania” de Cehov), „Edelweiss” (după piesa „Vilegiaturiştii” de Gorky), cantata „În amintirea lui Vladimir Stasov”, romanţa „Pescarul şi zâna”, tot după Gorky, „Ozymandia”, după poemul lui P.B. Shelley, „Pasărea dumnezeiască” după Puşkin, „Acolo spre câmpia măreaţă”, inspirat de epilogul romanului „Rănile Armeniei” de Khaceatur Abovian şi foarte multe alte lucrări.

          Alexander Spendiarian rămâne un maestru al orchestraţiei, un instrumentist inventiv, lucrările sale dovedind o asimilare creativă a şcolii muzicale ruse, cât şi a tradiţiilor folclorului armean. El a încetat din viaţă la 7 mai 1928, fiind înhumat chiar în parcul din preajma Operei erevaniene, unde se înalţă şi o statuie a compozitorului.

Madeleine Karacaşian

„România literară” nr.45 – 29 octombrie 2021                                                                

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *