ANIVERSARE / 150 de ani de la nașterea eroului național Gral. Andranik Ozanian
Andranik Toros Ozanian (în armeană: Անդրանիկ Թորոսի Օզանյան) sau Zoravar Andranik (n. 25 februarie 1865 – d.31 august 1927) a fost un general de armată și luptător pentru libertate armean. Este considerat un erou național de către poporul armean.
S-a născut în Shabinkarahisar, parte a Armeniei sub ocupație otomană (în prezent, provincia Giresun din Turcia). După ce și-a pierdut soția și fiul la o vârstă fragedă, s-a înrolat în mișcarea armenească pentru libertate din Imperiul Otomanși a fost membru în numeroase partide politice. Andranik a participat în Războiul Balcanic între 1912-1913. După ce a fost arestat și încarcerat, a petrecut o perioadă de vreme în Istanbul.
În timpul primului război mondial, a participat în Campania Caucazului și a fost numit general al unităților voluntare armenești din cadrul armatei rusești. A participat la 20 de ofensive în urma cărora și-a câștigat faimă dând dovadă de un deosebit curaj și aplicând tactici de luptă eficace în înfrângerea adversarilor. A fost ofițerul de comandă al trupelor armenești voluntare care au ajutat mișcarea de rezistență Van să preia controlul orașului Van, în 6 mai 1915. El a fost de asemenea și comandantul batalionului care a preluat comanda orașului Bitlis de sub ocupația otomană.
După declarația de independență a Republicii Armenia, Andranik a organizat și luptat în unități de voluntari pregătite să se apere împotriva ofensivei armatei otomane. Activitatea acestor unități a fost concentrată în zona de frontieră între Imperiul Otoman și Republica Democrată Azerbaidjan în Karabah, Zanghezur și Nahicevan. În anul 1919, Andranik a părăsit Armenia ca să evite participarea sa la lupta pentru putere din noua republică. Andranik Ozanian a trăit timp de 18 ani în orașul Fresno (California), până la moartea sa, care a avut loc la 31 august 1927.
Sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Andranik_
Medalia realizată de Banca centrală a Armeniei cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea generalului Andranik
Maybe his intentions were noble and patriotic, but his accomplishments were next to nothing except that a great number of Armenian youth lost their lives at their tender age. Fact and actual example are my two parental uncles who left the safety of Romania to enroll in Gen. Antranic volunteer units. They both died at 21 and 23, few days after arrival at the battle field, mainly due to lack of any training. The main duty of a commander is to make sure that the young boys are at least summarely trained before they are send to fight, no matter how noble and patriotic, the cause they are fighting for.
All I remember from my early childhood is my grandmother’s daily sobbing for the loss of her two young sons, practicly for nothing, just for a lost cause.
I think, it would have been more wise to let these young Armenian volunteers alone, to live, procreate and perpetuate our nation, instead of being wasted for a cause already lost.