CALENDAR | Pe 12 martie 1932 s-a născut Anușavan Salamanian. Astăzi a împlinit 91 de ani !

Născut pe data de 12 martie 1932 la Bazargic (astăzi Dobric, pe teritoriul Bulgariei), Anușavan Salamanian a absolvit Institutul Unional de Tehnică Cinematografică din Leningrad ( azi Sankt Petersburg). Este unul dintre cei mai apreciați ingineri de sunet din cinematografia autohtonă, cu o carieră-record în România, întinsă pe parcursul a aproape 50 de ani, perioadă în care a realizat sunetul sau coloana sonoră pentru un număr impresionant de filme de lung și scurt metraj, dar și seriale TV. După debutul cu Secretul cifrului (r. Lucian Bratu, 1959), Anușavan Salamanian avea să lucreze alături de Ion Popescu Gopo la unul dintre cele mai cunoscute lungmetraje semnate de acesta, de la a cărui premieră se împlinește în acest an o jumătate de secol: S-a furat o bombă (1961). Filmografia sa continuă cu titluri precum Pădurea spânzuraților (1963, r. Liviu Ciulei), primul lungmetraj românesc premiat la Cannes; Columna (r. Mircea Drăgan, 1968), următorul lungmetraj autohton premiat la Cannes; Veronica (1972) și Veronica se întoarce (1973), regizate de Elisabeta Bostan, laureată a Premiului Gopo 2009 pentru Întreaga Activitate; Frații jderi (1973-1974, r. Mircea Drăgan); Nea Mărin Miliardar (1978, r. Sergiu Nicolaescu), filmul autohton cu cel mai mare succes la box-office din toate timpurile, la care a semnat coloana sonoră alături de Andrei Pap, câștigătorul Premiului Special la Gopo 2009; Glissando (r. Mircea Daneliuc, 1982), Hotel de lux (1992, r. Dan Pița), distins cu Leul de Argint la Festivalul de la Veneția sau Apărarea chineză (1999, r. Tompa Gabor).

Anușavan Salamanian se numără printre personalitățile care au influențat și cariera regizorilor români din generația „Noului Val”: a lucrat alături de Cristian Mungiu la Zapping și Corul Pompierilor (2000), Tudor Giurgiu la Popcorn (2001) sau Sinișa Dragin – În fiecare zi, Dumnezeu ne sărută pe gură (1998).

„Tatăl meu, Garabet Salamanian, a reuşit să scape din Genocidul din 1915 împreună cu fratele lui căruia îi port numele, Anuşavan. Dar unchiul meu până la urmă a fost prins şi ucis, din acest motiv tata a tinut să-mi dea numele de Anuşavan. Tata s-a refugiat la Constanța şi de acolo a plecat la Bazargic unde a cunoscut-o pe mama şi s-au căsătorit. Noi suntem trei fraţi, eu sunt cel mijlociu, Ovanes este cel mare, iar Mari este sora noastră cea mică. Aşadar, am văzut lumina zilei la Bazargic în 1932. Tata nu a trăit prea mult, era bolnav dar şi experienta Genocidului l-a marcat profund. Mai mult, în 1941 când a decedat, în Bazargic intraseră nemtii. A fost un şoc pentru el, şi-a amintit atunci de trupele turceşti cum năvăleau prin casele armenilor.
Eu aveam atunci 9 ani. Ne-au dat 48 de ore ca să ne repatriem… Familia mamei mele se numea Hazarian, armeni din Bazargic. Îmi amintesc de bunicul (Hazarian), ţinea foarte mult la tatăl meu şi nici el nu a rezistat. A murit la o săptămână după tata. După doi ani am reuşit să ajungem în Bucureşti cu ajutorul fratelui mamei mele. Au urmat nenorociri… bombardamente, casa ne-a fost distrusă… Ne-am refăcut încet, încet. Ne mutasem în Giuleşti, mama s-a angajat la CFR, practic ea ne-a crescut singură. După ce am terminat clasele primare, în 1948 am intrat la liceul industrial «Regele Mihai», la electronică.

din interviul realizat pentru revista Ararat de Eduard Antonian

În filmografia lui Anușavan Salamanian se regăsesc și scenariile a patru filme realizate în regia lui Sergiu Nicolaescu: Atunci i-am condamnat pe toți la moarte / Ipu (1971), Osânda (1976), Ultima noapte de dragoste (1979) și Ciuleandra (1984).
Printre cele mai recente producții la care Salamanian a lucrat în calitate de inginer de sunet se numără  Legiunea străină (2008, r. Mircea Daneliuc), Supraviețuitorul (2008, r. Sergiu Nicolaescu), câștigătorul Premiului Publicului la Gala Premiilor Gopo 2009, precum și scurt-metrajul 9 minute (2008, r. Florin Kevorkian)
În 1970, Anușavan Salamian a realizat, în studiourile de la Moscova, prima coloană sonoră stereofonică pe 6 canale pentru un film românesc, la Mihai Viteazul (r. Sergiu Nicolaescu), versiunea panoramică, pentru care a fost răsplătit cu Premiul UNIATEC la Festivalul de la Moscova.
La începutul anilor 2000, tot el a semnat coloanele sonore reconstituite în versiune Dolby Surround pentru cele mai cunoscute filme istorice regizate de Sergiu Nicolaescu, Mircea, respectiv Mihai Viteazul.

Comunitatea armeană l-a răsplătit la rândul ei, realizările sale în plan profesional fiind o mândrie și pentru armenii din România.

Astfel în anul 2004 i-a fost conferit Premiul  Uniunii Armenilor din România iar în anul 2008 i-a fost înmânat  de către PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Eparhiei  Armene din România, HRISOVUL PATRIARHAL DE BINECUVÂNTARE conferit de către Sanctitatea Sa  Karekin al II-lea, Catolicos și Patriarh Suprem al Tuturor Armenilor.

by Mihai Stepan Cazazian