Angelin Chang : “Eu pot să-i ajut pe ceilalţi prin muzică”

Când mâna profesionistă atinge claviaturile pianului orice melodie devine un şir de povești clasice. Este vorba despre pianista  dr. Angelin Chang, profesoară de pian şi coordonator de studii la Universitatea Cleveland. Ea este prima câştigătoare, de origine asiatică, a premiului Grammy, din SUA pentru cea mai bună interpretare instrumentală cu orchestră. Angelin este recunoscută pentru poezia și strălucirea tehnică a interpretărilor ei. Este doctor în Arte Muzicale la Institutul Peabody, Universitatea Johns Hopkins dar și în Drept la Colegiul Cleveland-Marshall.

Angelin, când urci pe scenă ai emoţii?
Da, bineînțeles că am emoții, chiar dacă mă pregătesc foarte bine înainte de concerte.

… deoarece păreai destul de sigură pe tine.
Acesta datorita faptului, că în muzică există o anumită puritate ce se poate simți într-adevăr numai într-o anumită zonă, în care poate pătrunde muzicianul. Cel puţin pentru mine aşa este. Aşadar, am emoții, şi nu pentru că repertoriul uneori se poate schimba. În orice caz trebuie sa fii foarte bine concentrat.

Îţi controlezi emoţiile?
Le pot ghida, însă nu le controlez complet.

Câte ore exersezi înainte de a apărea pe scenă?
Multe ore, dar înainte de a urca pe scenă îmi place să parcurg la pian întregul program, pentru ca să fiu sigură că toate clapele de pe pian sunt în regulă.

Ai dorit să devii medic, însă ai devenit doctor în muzică…
Aşa-i. În copilărie mă gândeam să devin medic ceea ce simbolizează o persoană care ajută pe ceilalţi, însă am ales domeniul de muzică, căci eram fascinată de compozitorii francezi. A-i “vindeca” pe oameni este mesajul principal. Dar pînă la urmă nu contează ce profesie ai, ci cum poţi contribui la binele celorlalţi.. în felul tău. Eu mi-am ales calea: pot să vindec pe ceilaţi prin muzică.

De obicei, influenţa tatălui asupra fiicei este extraordinar de mare. Ești prietenul tatălui tău, Dr. Teh-Kuang Chang?

Da. În multe cazuri suntem colegi. Avem multe discuții, chiar și legate de Comitetul de cercetare Asia-Pacific la Asociația internațională de ştiințe politice. Am fost implicată în acest proiect de mult timp. Ceea ce sunt astăzi este datorită tatălui meu, şi nu numai prin silinţa permanentă.

În acest sens te ajută şi studiile de drept pe care le-ai urmat?
Bineînțeles.

Cum poţi găsi timp pentru toate acestea?
Nu dorm suficient (zâmbește). Chiar acum am o întâlnire importantă atât în calitate de profesor la Universitatea de drept, cât și la departamentul de muzică de la Universitatea de Stat Cleveland din SUA. Aceste două specialităţi pot fi și combinate, putem vorbi de un drept în muzică în ceea ce privește proprietatea intelectuală.

Se vorbeşte des despre democraţie? Pentru tine ce este aceasta?
Există mai multe interpretări ale democrației. Teoria este un lucru, însă este important să fie de folos în practică. Orice teorie este teorie. De exemplu, Constituția Statelor Unite are mai mult de 200 de ani, dar este un document viu şi obiectul diverselor interpretări. Și chiar dacă are o singură interpretare, aspecte ale democrației pot fi folosi în realitatea de azi.

Mulți oameni cred că sunt liberi să facă tot ce doresc.
Dar libertatea reprezintă responsabilitate, ceea ce mulți nu realizează acest lucru.

De aceea în primul rând trebuie să fim educaţi şi informaţi, apoi să vorbim despre democrație.
Absolut. Aceasta este o problemă. Periculos este faptul că oamenii nu-și exprimă opiniile, gândurile, ceea ce cauzează prejudicii provocând daune nu numai altora, ci şi lor însuși.

Înseamnă că există lipsă de încredere care nu-i lasă să se exprime pe deplin.
Da, şi după aceea se nasc resentimente. Oamenii trebuie să aibă capabilitatea de a se exprima sau a avea o platformă pentru aceasta. În caz contrar ajungem la ce se întâmplă astăzi, când spunem, oh, nu este drept, este distructiv. Aşadar, există mai multe modalități prin care putem aborda o situaţie. Același lucru se poate întîmpla, de asemenea, când vorbim de drepturile femeilor.

interviu realizat de Elena Chobanyan

by Elena Chobanyan