Added on November 23, 2010  Redactor

Alte zile ale expeditiei mele…4,5,6,7 iulie…ARMENIA*

Un zbor destul de lung cu compania Aeroflot ma duce departe intr-o alta lume in tarile situate in sudul razvratitului masiv al Caucazului.

Imi gasesc la Erevan destul de usor o cazare, bineinteles tot Youth Hostel. In afara Chemarii mele, cativa prieteni mi-au povestit despre armeni. Am acasa si o carte despre Istoria armenilor,dar nu am avut inca timp sa o citesc.

Pe parcurs am intalnit armeni in expeditia de la Polul Sud Magnetic,am prieteni buni in Bucuresti si la Yellowknife NV Canada, un sofer de taxi si o vanzatoare dintr-un magazin care aveau nostalgia tarii lor.

Taximetristul, printre altele, mi-a spus ca in Armenia cresc cele mai bune caise. Drept pentru care, cum am ajuns la Erevan si m-am cazat , m-am dus sa imi cumpar caise.Intr-adevar au o aroma speciala , naturala si poti sa mananci multe fara sa patesti nimic.

Vezi exemplul meu, am mancat un kilogram in doua zile. Si as fi vrut sa iau si pentru acasa.

Imi fixez traseul si constat la prima iesire pe strada ca sunt niste oameni deosebiti. Desi au suferit diferite influente nu sunt indieni,nu sunt azeri.

Desi au avut mult de suferit pe parcursul istoriei zbuciumate din zona si multi au plecat inspre alte zari,ei traiesc aici, isi fac simtita prezenta prin tot ce fac si mai ales prin prietenia si zambetul cu care te intampina.

Sunt curati, isi gospodaresc mai ales la sate, orice bucata de pamant si sunt veseli fiind mari iubitori de muzica si dans.

Ghida mea si-a presarat expunerile tot timpul cu anecdote si cu legende locale.

Dupa ce ma plimb prin oras in cautarea muzeului de istorie si ma ratacesc imi dau seama ca Erevanul este frumos chiar cu zone moderne avand multe monumente dedicate culturii,teatre si o cladire a operei care zilnic prezinta spectacole atat clasice cat si moderne.

Seara parcul este plin cu oameni, mai ales tineri , imbracati elegant care asteapta intrarea la spectocol dar si intalnirea cu prietenii. In ratacirea mea am fost ajutata pana la urma de catre politisti care sunt prezenti peste tot, cam la fiecare 500m, care te ajuta in orice situatie.

Sa nu va ganditi la posibile infractiuni ,nu am vazut sau auzit nimic de acest fel.Dar, imbracati cu uniforme elegante si cu siluete drepte , imi dau un sentiment de liniste in plimbarea sau ratacirea mea.

Cand m-am referit la silueta m-am gandit ca am vazut la noi oameni ai ordinii publice care sunt supraponderali – si se vede ca nu au cum sa aiba o conditie fizica strict necesara meseriei alese.

Cum pot sa alerge sau sa actioneze rapid in situatii extreme ?!

Ma intorc la hostel si gasesc atmosfera placuta  a acestuia, in care poti sa afli tot felul de date necesare calatoriei tale. Imi gasesc repede un grup cu ghid pentru a pleca a doua  zi.  Sunt armeni care traiesc in Australia  si acum au venit acasa sase intalneasca cu   noua viata. Voi merge la  manastirea unde a trait si creat calugarul  Mashtots, cel care a creeat  primul alfabet armean. Este vorba de biserica Oshakan, unde  poti sa simti si acum prezenta acestui calugar prin atmosfera creata de prezentarea  istoriei si a nasterii  fiecarei  litere. Prin discipolii pe care i-a format, acest alfabet a  intrat in istorie ca unul din cele mai vechi  si a ramas    unic prin forma sa. Anecdota  prezentata de ghida este ca, fiindu-i cunoscuta priceperea, calugarul a fost solicitat de georgieni sa le creeze si lor litere. Neavand timp si  lucrand  la  acest lucru s-a gandit ca ar putea sa foloseasca  aschiile  literelor  armene pe care le  lucra  ca forme de litere   pentru georgieni. Si din aceste aschii ale lemnului de cais care se rasuceau prin taiere  a trimis  modele  de litere.

Frumoasa poveste!

Intram in zona muntilor si trecem  pe langa Araghat-fratele Araratului si mai departe ne apropiem chiar  de  vestitul  Ararat.  Este aproape, dar este in Turcia- si  chiar se vede delimitarea granitei. La inceput  Araratul se vede bine dar pe urma se ascunde in ceata. Si el , si Araratul  Mic. Urcam pe un promontoriu unde este  un vechi santier arheologic,  la care cine stie cand se va mai lucra… In  continuare  intram in atmosfera unui sat armean  si anume in pitorescul Byurakan. Seamana mult cu un vechi sat de  munte  al nostru. Parca ma plimb pe ulitele de acasa. Casele sunt majoritatea din piatra ,cu gospodarii  situate central,cu animale si gradini bine ingrijite. Degustam painea de casa  si o lipie uriasa care se face intr-un cuptor special, lipie care ar putea intra in cartea recordurilor. De asemenea gustam  branza  casei, care nu stiu daca este mai buna decat cea  de la noi de  la munte. Ascultam povesti vechi  despre traditii  de viata. In drumul de  iesire din sat vizitam -numai pe din afara-  marele observator  Bhyurakan. Aici se fac cercetari  astrale  in conexiune cu alte observatoare  de pe continent.

Ne oprim  intr-un sat  mai jos  la un   mester faurar de instrumente muzicale.

Are cam 70 de ani  si ne prezinta   instrumente muzicale  vechi dar care se folosesc si acum, facute din lemn de cais. Sa nu uit sa aa spun ca pe traseul drumului nostru am  intalnit multe cuiburi de berze cocotate temeinic  pe  acoperisurile caselor. Acolo unde isi face cuib barza se spune ca este o casa cu armonie. De la noi au disparut  , sau sunt din ce in ce mai putine! S-ar putea spune oare  ca din cauza poluarii?

Seara tarziu revenim acasa si dau o fuga sa imi cumpar ceva de mancare. Bine inteles, ghiciti, caise si iaurt, paine, branza si un rasfat  pentru ziua frumoasa –o ciocolata neagra…pe care o rontai citindu-mi  mesejele de pe  internet .

Ma apuca   miezul noptii dar sunt multumita cu ce am facut.

Stau intr-o camera cu patru tinere  armence , despre care voi povesti la intoarcerea mea – si care mi-au demonstrat o lectie de viata , asa cum rar intalnesti. Una dintre ele  nu avea brate, dar in grupul sau nu  se vedea acest lucru.

Am inceput ziua urmatoare  cu o vizita la complexul  destinat religiei armene,un fel de Vatican al lor.

Vizita Papei a ramas in memorie  printr-un  monument realizat  superb. Aici exista si o universitate  teologica. Tot complexul se numeste St.Echimiadzin. Si este cel mai important  din Armenia, impreuna cu surorile sale : bisericile  St.Hripsime si St.Gayane… Am  vizitat si  manastirea   Khor Virap  loc   de unde a pornit  crestinismul in Armenia.  Este impresionant cat de bine este   reprezentata  , in diferite forme si conceptii, CRUCEA.

Pentru a  cunoaste  si  aici  specificul vietii   armene  vizitam si chiar luam masa  in casa  unui  artist local.

Aceasi  lipie prezenta ca un semn de ospitalitate ne intampina  si multe specialitati  de mancare din  zarzavat  cules din gradina proprie. In final degustam si fructe de gradina care iarasi ma trimit in copilaria mea de acasa.

Pentru ca surprizele sa continue  vizitam o manastire renumita prin specificul si povestea sa .Este Noravank care se afla undeva izolata , urcata  pe un promontoriu greu accesibil, dar care are un peisaj minunat. Sunt de fapt doua biserici  una  in  alta ,cu aceasi  simetrie in conjuctura naturii. Povestea este asemanatoare cu cea a manastirii  realizate de mesterul Manole de la noi.

O fata frumoasa de rege  este indragita de mesterul  constructor de biserici  si pentru a o putea  cuceri  i se pune conditia sa realizeze o biserica care sa fie compusa din doua cladiri una in alta. Reuseste acest lucru intr-un interval destul de lung de timp si isi cere rasplata. Dar afla ca fata regelui a fost data unui alt fiu de rege. De suparare  cand termina  turla bisericii se arnnca in gol  si,  in locul unde cade si  moare,  apare un izvor.

Zona prin care trecem  inapoi spre Erevan este  acoperita de plantatii viticole  drept pentru care ne oprim la o degustare , organizata insa  cam turistic. Din nou ma opresc  din scris pentru ca este tarziu, lumea se uita in noapte la nu stiu ce meci din Campionatul  mondial de Fotbal  iar eu nu mai am loc sa scriu.

Vreau sa vizitez astazi vechea cetate Erebuni. Se poate face acest lucru,  insa numai dupamasa – cand mai scade putin temperature sub 40 grade. Plec pe la ora 17 si cand ajung la cetate ,constat ca sunt singura vizitatoare.Este pustiu dar urc pe numeroasele trepte in zig-zag si din cand in cand ma uit in spate poate mai vine cineva.

Cetatea este imensa si  e considerata ca  fiind cel mai vechi oras din lume.Este asezata pe un promontoriu inalt la baza raului Hrazdan.Cei  care au  locuit  aici  sunt  din  zona Urartu.

Totul din piatra masiva, cu ziduri exterioare  si  ruine de scari terasate si temple sau locuri pentru  sacrificii. In ruine au fost gasite inscriptii  cuneiforme.In ceremoniile lor, localnicii  il glorificau pe zeul  Khaldi , Urartu.

Gasesc chiar si un ghid –un catel care ma insoteste peste tot. Dar din pacate  i-am dat tot pachetul de biscuit pe care il aveam pentru masa mea de pranz  .El chiar crede ca vom ramane prieteni. La coborarea din cetate  a trebuit desigur  sa ne despartim. Dar l-am sfatuit sa mai faca pe ghidul ,pentru ca s-ar putea ca pana la urma sa isi gaseasca un  stapan.

Ajung asa cum mi-am propus si la Muzeul de Istorie. La etajul doi este inceputul  si  desi este un muzeu foarte mare nu gasesc nici  un material de orientare. Sunt multi ghizi in fiecare sala dar probabil din cauza caldurii nu se ofera sa imi dea explicatii. Oricum stau foarte mult si gasesc aceleasi semne   de inceput de istorie  ca si la   alte popoare.

Descopar insa  doua care cu roti uriase, cu osie de tractiune: totul din lemn masiv. Deasupra se afla un fel de coviltir cu o banca lata pe care stateau cei care calatoreau.

Mi-au mai  ramas de vizitat din ce mi-am propus doua temple interesante si valoroase  Unul este  un monument istoric al Armeniei  cautat de crestinii armeni dar si de multi  alti vizitatori.

Este un temple sapat in munte,  creat de Gregore Luminatorul in  sec 4.  La inceput  avea numai chilii sapate in stanca sub forma de grote,asa incat  locul  a fost denumit Ayrivank –manastirea grotelor.

Ulterior  a fost  continuata constructia de catre Zakarian si de catre printul Proshian.. Se mai adauga  si un alt temlpu denumit Geghardavank. Un alt spatiu cladit in interiorul muntelui este Capela  si  templul cu altar Avazan  care are forma de cruce.

Capela si  spatiile vecine au o resonanta aparte, iar ecoul se poate auzi in mai multe sali si pe mai multe nivele. Acesta capela mi-a dat posibiliatea sa ascult frumusetea muzicii.

Sunetul, de fapt ireal , mi-a dat impresia ca toata sala este un urias  computer .

Despre  Garni  situat  tot la  extremitatea Erevanului, se poate spune ca este un complex de  temple diferite  asemanatoare unui Templu Roman. Alte doua  constructii au o geometrie ciudata, chiar cu  orientare astronomica Totul este situat pe  o platforma  de munte  dar cu niste chei de rau foarte adanci.

Si totul  m-a dus cu gandul, intr-un fel,  acasa.

UCA MARINESCU

*Uca Marinescu a călătorit pe 5 continente, a traversat 3 oceane şi timp de 5 luni, a trecut prin Venezuela, Ecuador, Galapagos, Brazilia, Amazon, Panama, Guatemala, Mexic, SUA, Canada, Japonia, China, Birmania, Bhutan, Cambodgia, Armenia, Georgia, Kazahstan, Azerbaidjan, Iran, Emiratele Arabe Unite, Kenya, Madagascar, Franţa şi România. O sinteza a intalnirilor si intamplarilor din aceasta calatorie in jurul lumii a doamnei profesor Uca Marinescu  este cuprinsa in cele peste 200 de fotografii vernisata joi, 11 noiembrie, la Muzeul Ţăranului Român.