Alte zile ale expeditiei mele…4,5,6,7 iulie…ARMENIA*
Un zbor destul de lung cu compania Aeroflot ma duce departe intr-o alta lume in tarile situate in sudul razvratitului masiv al Caucazului.
Imi gasesc la Erevan destul de usor o cazare, bineinteles tot Youth Hostel. In afara Chemarii mele, cativa prieteni mi-au povestit despre armeni. Am acasa si o carte despre Istoria armenilor,dar nu am avut inca timp sa o citesc.
Pe parcurs am intalnit armeni in expeditia de la Polul Sud Magnetic,am prieteni buni in Bucuresti si la Yellowknife NV Canada, un sofer de taxi si o vanzatoare dintr-un magazin care aveau nostalgia tarii lor.
Taximetristul, printre altele, mi-a spus ca in Armenia cresc cele mai bune caise. Drept pentru care, cum am ajuns la Erevan si m-am cazat , m-am dus sa imi cumpar caise.Intr-adevar au o aroma speciala , naturala si poti sa mananci multe fara sa patesti nimic.
Vezi exemplul meu, am mancat un kilogram in doua zile. Si as fi vrut sa iau si pentru acasa.
Imi fixez traseul si constat la prima iesire pe strada ca sunt niste oameni deosebiti. Desi au suferit diferite influente nu sunt indieni,nu sunt azeri.
Desi au avut mult de suferit pe parcursul istoriei zbuciumate din zona si multi au plecat inspre alte zari,ei traiesc aici, isi fac simtita prezenta prin tot ce fac si mai ales prin prietenia si zambetul cu care te intampina.
Sunt curati, isi gospodaresc mai ales la sate, orice bucata de pamant si sunt veseli fiind mari iubitori de muzica si dans.
Ghida mea si-a presarat expunerile tot timpul cu anecdote si cu legende locale.
Dupa ce ma plimb prin oras in cautarea muzeului de istorie si ma ratacesc imi dau seama ca Erevanul este frumos chiar cu zone moderne avand multe monumente dedicate culturii,teatre si o cladire a operei care zilnic prezinta spectacole atat clasice cat si moderne.
Seara parcul este plin cu oameni, mai ales tineri , imbracati elegant care asteapta intrarea la spectocol dar si intalnirea cu prietenii. In ratacirea mea am fost ajutata pana la urma de catre politisti care sunt prezenti peste tot, cam la fiecare 500m, care te ajuta in orice situatie.
Sa nu va ganditi la posibile infractiuni ,nu am vazut sau auzit nimic de acest fel.Dar, imbracati cu uniforme elegante si cu siluete drepte , imi dau un sentiment de liniste in plimbarea sau ratacirea mea.
Cand m-am referit la silueta m-am gandit ca am vazut la noi oameni ai ordinii publice care sunt supraponderali – si se vede ca nu au cum sa aiba o conditie fizica strict necesara meseriei alese.
Cum pot sa alerge sau sa actioneze rapid in situatii extreme ?!
Ma intorc la hostel si gasesc atmosfera placuta a acestuia, in care poti sa afli tot felul de date necesare calatoriei tale. Imi gasesc repede un grup cu ghid pentru a pleca a doua zi. Sunt armeni care traiesc in Australia si acum au venit acasa sase intalneasca cu noua viata. Voi merge la manastirea unde a trait si creat calugarul Mashtots, cel care a creeat primul alfabet armean. Este vorba de biserica Oshakan, unde poti sa simti si acum prezenta acestui calugar prin atmosfera creata de prezentarea istoriei si a nasterii fiecarei litere. Prin discipolii pe care i-a format, acest alfabet a intrat in istorie ca unul din cele mai vechi si a ramas unic prin forma sa. Anecdota prezentata de ghida este ca, fiindu-i cunoscuta priceperea, calugarul a fost solicitat de georgieni sa le creeze si lor litere. Neavand timp si lucrand la acest lucru s-a gandit ca ar putea sa foloseasca aschiile literelor armene pe care le lucra ca forme de litere pentru georgieni. Si din aceste aschii ale lemnului de cais care se rasuceau prin taiere a trimis modele de litere.
Frumoasa poveste!
Intram in zona muntilor si trecem pe langa Araghat-fratele Araratului si mai departe ne apropiem chiar de vestitul Ararat. Este aproape, dar este in Turcia- si chiar se vede delimitarea granitei. La inceput Araratul se vede bine dar pe urma se ascunde in ceata. Si el , si Araratul Mic. Urcam pe un promontoriu unde este un vechi santier arheologic, la care cine stie cand se va mai lucra… In continuare intram in atmosfera unui sat armean si anume in pitorescul Byurakan. Seamana mult cu un vechi sat de munte al nostru. Parca ma plimb pe ulitele de acasa. Casele sunt majoritatea din piatra ,cu gospodarii situate central,cu animale si gradini bine ingrijite. Degustam painea de casa si o lipie uriasa care se face intr-un cuptor special, lipie care ar putea intra in cartea recordurilor. De asemenea gustam branza casei, care nu stiu daca este mai buna decat cea de la noi de la munte. Ascultam povesti vechi despre traditii de viata. In drumul de iesire din sat vizitam -numai pe din afara- marele observator Bhyurakan. Aici se fac cercetari astrale in conexiune cu alte observatoare de pe continent.
Ne oprim intr-un sat mai jos la un mester faurar de instrumente muzicale.
Are cam 70 de ani si ne prezinta instrumente muzicale vechi dar care se folosesc si acum, facute din lemn de cais. Sa nu uit sa aa spun ca pe traseul drumului nostru am intalnit multe cuiburi de berze cocotate temeinic pe acoperisurile caselor. Acolo unde isi face cuib barza se spune ca este o casa cu armonie. De la noi au disparut , sau sunt din ce in ce mai putine! S-ar putea spune oare ca din cauza poluarii?
Seara tarziu revenim acasa si dau o fuga sa imi cumpar ceva de mancare. Bine inteles, ghiciti, caise si iaurt, paine, branza si un rasfat pentru ziua frumoasa –o ciocolata neagra…pe care o rontai citindu-mi mesejele de pe internet .
Ma apuca miezul noptii dar sunt multumita cu ce am facut.
Stau intr-o camera cu patru tinere armence , despre care voi povesti la intoarcerea mea – si care mi-au demonstrat o lectie de viata , asa cum rar intalnesti. Una dintre ele nu avea brate, dar in grupul sau nu se vedea acest lucru.
Am inceput ziua urmatoare cu o vizita la complexul destinat religiei armene,un fel de Vatican al lor.
Vizita Papei a ramas in memorie printr-un monument realizat superb. Aici exista si o universitate teologica. Tot complexul se numeste St.Echimiadzin. Si este cel mai important din Armenia, impreuna cu surorile sale : bisericile St.Hripsime si St.Gayane… Am vizitat si manastirea Khor Virap loc de unde a pornit crestinismul in Armenia. Este impresionant cat de bine este reprezentata , in diferite forme si conceptii, CRUCEA.
Pentru a cunoaste si aici specificul vietii armene vizitam si chiar luam masa in casa unui artist local.
Aceasi lipie prezenta ca un semn de ospitalitate ne intampina si multe specialitati de mancare din zarzavat cules din gradina proprie. In final degustam si fructe de gradina care iarasi ma trimit in copilaria mea de acasa.
Pentru ca surprizele sa continue vizitam o manastire renumita prin specificul si povestea sa .Este Noravank care se afla undeva izolata , urcata pe un promontoriu greu accesibil, dar care are un peisaj minunat. Sunt de fapt doua biserici una in alta ,cu aceasi simetrie in conjuctura naturii. Povestea este asemanatoare cu cea a manastirii realizate de mesterul Manole de la noi.
O fata frumoasa de rege este indragita de mesterul constructor de biserici si pentru a o putea cuceri i se pune conditia sa realizeze o biserica care sa fie compusa din doua cladiri una in alta. Reuseste acest lucru intr-un interval destul de lung de timp si isi cere rasplata. Dar afla ca fata regelui a fost data unui alt fiu de rege. De suparare cand termina turla bisericii se arnnca in gol si, in locul unde cade si moare, apare un izvor.
Zona prin care trecem inapoi spre Erevan este acoperita de plantatii viticole drept pentru care ne oprim la o degustare , organizata insa cam turistic. Din nou ma opresc din scris pentru ca este tarziu, lumea se uita in noapte la nu stiu ce meci din Campionatul mondial de Fotbal iar eu nu mai am loc sa scriu.
Vreau sa vizitez astazi vechea cetate Erebuni. Se poate face acest lucru, insa numai dupamasa – cand mai scade putin temperature sub 40 grade. Plec pe la ora 17 si cand ajung la cetate ,constat ca sunt singura vizitatoare.Este pustiu dar urc pe numeroasele trepte in zig-zag si din cand in cand ma uit in spate poate mai vine cineva.
Cetatea este imensa si e considerata ca fiind cel mai vechi oras din lume.Este asezata pe un promontoriu inalt la baza raului Hrazdan.Cei care au locuit aici sunt din zona Urartu.
Totul din piatra masiva, cu ziduri exterioare si ruine de scari terasate si temple sau locuri pentru sacrificii. In ruine au fost gasite inscriptii cuneiforme.In ceremoniile lor, localnicii il glorificau pe zeul Khaldi , Urartu.
Gasesc chiar si un ghid –un catel care ma insoteste peste tot. Dar din pacate i-am dat tot pachetul de biscuit pe care il aveam pentru masa mea de pranz .El chiar crede ca vom ramane prieteni. La coborarea din cetate a trebuit desigur sa ne despartim. Dar l-am sfatuit sa mai faca pe ghidul ,pentru ca s-ar putea ca pana la urma sa isi gaseasca un stapan.
Ajung asa cum mi-am propus si la Muzeul de Istorie. La etajul doi este inceputul si desi este un muzeu foarte mare nu gasesc nici un material de orientare. Sunt multi ghizi in fiecare sala dar probabil din cauza caldurii nu se ofera sa imi dea explicatii. Oricum stau foarte mult si gasesc aceleasi semne de inceput de istorie ca si la alte popoare.
Descopar insa doua care cu roti uriase, cu osie de tractiune: totul din lemn masiv. Deasupra se afla un fel de coviltir cu o banca lata pe care stateau cei care calatoreau.
Mi-au mai ramas de vizitat din ce mi-am propus doua temple interesante si valoroase Unul este un monument istoric al Armeniei cautat de crestinii armeni dar si de multi alti vizitatori.
Este un temple sapat in munte, creat de Gregore Luminatorul in sec 4. La inceput avea numai chilii sapate in stanca sub forma de grote,asa incat locul a fost denumit Ayrivank –manastirea grotelor.
Ulterior a fost continuata constructia de catre Zakarian si de catre printul Proshian.. Se mai adauga si un alt temlpu denumit Geghardavank. Un alt spatiu cladit in interiorul muntelui este Capela si templul cu altar Avazan care are forma de cruce.
Capela si spatiile vecine au o resonanta aparte, iar ecoul se poate auzi in mai multe sali si pe mai multe nivele. Acesta capela mi-a dat posibiliatea sa ascult frumusetea muzicii.
Sunetul, de fapt ireal , mi-a dat impresia ca toata sala este un urias computer .
Despre Garni situat tot la extremitatea Erevanului, se poate spune ca este un complex de temple diferite asemanatoare unui Templu Roman. Alte doua constructii au o geometrie ciudata, chiar cu orientare astronomica Totul este situat pe o platforma de munte dar cu niste chei de rau foarte adanci.
Si totul m-a dus cu gandul, intr-un fel, acasa.
*Uca Marinescu a călătorit pe 5 continente, a traversat 3 oceane şi timp de 5 luni, a trecut prin Venezuela, Ecuador, Galapagos, Brazilia, Amazon, Panama, Guatemala, Mexic, SUA, Canada, Japonia, China, Birmania, Bhutan, Cambodgia, Armenia, Georgia, Kazahstan, Azerbaidjan, Iran, Emiratele Arabe Unite, Kenya, Madagascar, Franţa şi România. O sinteza a intalnirilor si intamplarilor din aceasta calatorie in jurul lumii a doamnei profesor Uca Marinescu este cuprinsa in cele peste 200 de fotografii vernisata joi, 11 noiembrie, la Muzeul Ţăranului Român.