OPINII | ADEVĂRATA POVESTE A NERGAHTULUI

          Se împlinesc 75 de ani de când Nergahtul ( imigrare) a cuprins pe armenii  din România, dar și din alte țări unde trăiau armeni exilați din țara lor încă din timpul Primului Război Mondial. Era vorba ca Armenia sovietică să primească un mare număr de armeni trăitori în străinătate, asigurându-le locuințe și locuri de muncă.

          HOG- iștii au desfășurat o largă campanie de propagandă pentru imigrare în Armenia prin mitinguri, articole în presă și publicarea de cărți de călătorie laudative scrise de persoane influente. Prin plecarea în Armenia a două vapoare pline cu armeni s-a   redus drastic numărul elevilor din școala din București, s-au destrămat cercurile culturale (teatru, sportiv, dansuri populare, etc), iar instaurarea regimului comunist a alungat numeroși comercianți si întreprinzători spre vest micșorând simțitor sursele de finanțare. 

          Cei care au ajuns în Armenia au încercat însă o mare dezamăgire: nu aveau locuințe nici locuri de muncă. Ceva nu era în regulă. Ceva nu mersese. Mai ales că s-a aflat că mișcarea pentru Nergaht fusese stopată. De ce?

          Explicația s-a aflat foarte târziu, când arhivele diplomatice au început să se mai  deschidă. Dar pentru a le înțelege trebuie să ne ducem cu mulți ani în urmă. Și anume  la sfârșitul secolului al XIX-lea.

          Cunoaștem mersul războiului ruso-turc din 1877, care a adus independența României, victoriile de la Plevna, Grivița si Rahova. Dar Turcia mai avea un front în acel an și în  estul său unde armata țarului înregistrase victorii al căror rezultat era ocuparea aproape a întregii Armenii de Vest: Kars, Ardahan, Muș, Van, Diarbekir, etc. Pacea încheiată la San Stefano (periferia Constantinopolului) era în întregime favorabilă Rusiei și pe lângă teritoriile amintite oferea teritorii și Bulgariei. Dar Bulgaria si Armenia, două zone ortodoxe, presupus apropiate Moscovei, erau privite de Marea Britanie ca o amenințare asupra prețiosului canal de Suez proaspăt deschis (1869). Așa dar primul ministru al Angliei, folosind influența imensă a cancelarului Germaniei, Otto von Bismark, provoacă convocarea la Berlin, în 1878, a unui Congres unde puterile europene și Rusia urmau să revizuiescă pacea de la San Stefano. „Nici o Bulgarie mare, nici o Armenie mare!” a strigat primul ministru al Angliei. Practic au fost anulate câștigurile teritoriale ale Rusiei, care s-a ales totuși cu Ardahanul și Karsul.

          Ardahanul și Karsul au fost revendicate de Turcia la pacea oneroasă de la Brest-Litovsk,(3 martie 1918) reprezentată de Talaat, și cum Lenin a promis lui Wilhelm o pace necondiționată, a ordonat lui Cicerin să cedeze tot. Or Turcia era aliata Germaniei. Apoi, la prăbușirea Germaniei, rușii au denunțat după opt luni tratatul și au anulat pacea de la Brest-Litovsk,(noiembrie 1918) iar Kaizerul Wilhelm, amenițat cu judecata, a fugit, deghizat în bucătareasă, și s-a ascuns în Belgia, iar cele două teritorii au rămas Turciei.

            Ardahanul și Karsul au fost revendicate de Stalin, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Stalin era pe cai mari, iar victoriile de la Stalingrad, cotul Donului si Berlin îi dădeau aripi și el a ordonat lui Mikoian și Molotov să pregătească documentele care să anuleze tratatele care de altfel erau caduce, (Alexandropol, Kars, Moscova) și să revendice cele două regiuni cedate la Brest. S-au început primele contacte, Saracioglu a încercat să susțină că „acolo trăiesc 12 milione de turci” dar blufful nu era credibil, așa că a început să elaboreze documentația pentru evacuare, dar firește în cel mai mare secret. Stalin tot timpul războiului s-a temut că Turcia, care alimenta Germania cu materii strategice (cromiți, borați etc) și produse alimentare să nu deschidă un front în Caucaz. Pentru aceasta el ținea pregătite la Teheran, cu acordul acestuia, patru divizii cu armamentul corespunzator. Tot timpul războiului Turcia era curtată să intre în război de ambasadorul lui Hitler, von Pappen, dar fără succes, deoarece experiențele militare anterioare cu Rusia nu erau uitate de turci. Când Stalin a declanșat acțiunea diplomatică de recuperare a Ardahanului si Karsului, Mareșalul Voroșilov, însărcinat cu preluarea comenzii celor 4 divizii din Iran, a opinat că teritoriul în chestiune nu are o populație suficient de densă de armeni. La care Stalin a replicat că e momentul să se repatrieze armenii din țările unde au fugit în timpul genocidului. Așa a început Nergahtul…

          Conferința de Pace de la Potsdam (1945) la care a participat Stalin, Truman și Churchill se desfășura conform  așteptărilor si fără surprize. Cei trei savurau victoria, dar Truman, la un moment dat avu un motiv în plus de bucurie. El i-a șoptit lui Churchill la ureche: „ Am primit vestea că experimentarea bombei atomice s-a încununat cu succes. Ce zici să-i spunem lui Stalin?” Churchill a rânjit malițios și a spus:„ Eu cred că da, să vedem cum se sperie!” Și Truman i-a spus. Dar Stalin, calm, fără nici un gest inutil, a replicat :„Da, știu asta”. Dezamăgiți cei doi s-au întrebat cât de puternic e spionajul rus. Dar Stalin nu știa. El a comunicat chiar în seara aceea lui  Kurciatov „Te rog grăbește treburile”.

          La intoarcerea la Moscova, Stalin nu s-a mai interesat de dosarul Kars-Ardahan.  Era clar, „bomba” îl impresionase. Mai ales că la câteva zile după Conferință a urmat Hiroshima. El mai știa că după Conferința de la Cairo (1943) la care  nu a participat s-a preconizat o bază militară americană la Incirlik (Adana). În 1947, blocada Berlinului (1948) a pus sub amenințare Norvegia, Grecia si Turcia care își îndreptau privirile spre vest, iar printre țările beneficiare ale planului Marshall, refuzat de sovietici (1947) era și Turcia. Nergahtul abia pornit Stalin l-a oprit, deoarece recuperarea Karsului și Ardahanului nu mai era posibilă pentru moment.

          Și astfel armenii devenisera iarăși o monedă de schimb pentru jocurile de interese ale marilor puteri.

          Armenia, nepregătită să rezolve cazarea și plasarea  unui  număr mare de solicitanți, s-a aflat într-o situație jenantă. Soarta acestor imigranți este însă un alt capitol, dureros de altfel.

ARPIAR  S.

______________

Note

Nergaht (arm) =imigrare;

HOG = Comitetul pentru Ajutorarea Armeniei;

Bismark=cancelar al Germaniei în timpul împăratului (kaizer) Wilhelm II; Cicerin=Ministru de externe a URSS pe timpul lui Lenin.

Talaat= om politic  in guvernul pucist al Junilor Turci în timpul Primului Război mondial.

Mikoian Anastas și Molotov Viaceslav,= miniștri de externe în epoca sovietică a URSS;

Saracioglu=Ministru de externe a Turciei în epoca;

Truman=președintele SUA ;

Churchil=Ministru de externe a Marii Britanii.

Kurciatov=savant atomist sovietic.

Kars si Ardahan regiuni din nord-estul Turciei actuale.

by Redactor