Redactor

Activități la sfârșit de an 2022 și început de 2023 în filiala U.A.R din Craiova

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Împreună de Ziua Minorităților

În vederea promovării și sărbătoririi zile de 18 decembrie, zi cu importanță internațională pentru armeni și alte naționalități în cadrul comunității locale, sucursala UAR Craiova a organizat un eveniment dedicat acestei zile sărbătorită însă anticipat la data de 16 decembrie.  

Potrivit Declarației cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților etnice, lingvistice, religioase decretată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 1992 la care a aderat și România în 1998, această zi dedicată minorităților din Europa a fost sărbătorită și de către comunitatea noastră.

Am amintit celor prezenți că armenii au ajuns să se stabilească în teritoriile române acum sute de ani, reușind să creeze comunități în aproape toate zonele istorice importante. Desigur, comunitatea armeană este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul țării, având condițiile necesare să se integreze foarte bine în acest timp.

Această zi conferă statut juridic acordând drepturi depline tuturor minorităților etnice, culturale, lingvistice, religioase sporind posibilitatea de păstrare a culturii, tradiției și limbii în melanjul cultural din țara noastră. Comunitățile conviețuitoare din România doresc să-și păstreze cultura și civilizația, limba și tradițiile, menținând aceleași legături de prietenie și respect reciproc. Iată că și armenii sunt dornici să păstreze vii acești identificatori ai originii lor, de aceea și ei acordă zilei de 18 decembrie importanța relevării culturii, tradițiilor, a limbii, religiei și obiceiurilor, pe scurt a culturii și civilizației armene.

Atfel de evenimente culturale ne inspiră și cu această ocazie membrii au putut observa expuse pe manechine la sediul sucursalei costum armenesc de bărbat și de femeie primind câteva informații despre piesele din compunerea lor. S-au mai menționat aspecte pertinente comunității armenești precum gastronomia, literatura, istoria.

Discuțiile i-au făcut pe unii dintre membri să-și amintească că în oraș existau comunități etnice (unele numeroase) precum italieni, greci, armeni, albanezi, evrei, turci, macedoneni, polonezi, unguri, romi și bulgari care dezvoltau activități comerciale ajutând astfel la dezvoltarea economică a zonei. 

De asemenea, au fost menționate câteva nume de armeni de seamă din România cum ar fi: Garabet Ibrăileanu, Ana Aslan, generalul Zadik, Haig Acterian, David Ohanesian, Mihail Jora sau K. Zambaccian, nume de care să ne amintim nu doar în astfel de momente, dar care ajută la creionarea comunității armene din România prin nume-vârfuri ale ei.

Informațiile prezentate fiind interesante, pentru unii având grad de noutate, pentru alții o reîmprospătare cu adăugirile necesare și noutatea costumelor descrise a creat un cadru special în care membrii s-au simțit ca acasă la vechi prieteni. Bineînțeles, aceștia au primit brățara prieteniei – brățări handmade confecționate în culorile tricolorului armean special pentru a fi oferite cu această ocazie (idea și crearea brățărilor aparține secretarului sucursalei, Neacșu Ana-Maria). Mesajul fiind acela de a păstra armonia conviețuirii, respectul și frumusețea prieteniei. 

Sărbătorirea zilei de 18 decembrie de către sucursala UAR Craiova amintește de diversitatea și interferența culturilor naționalităților existente pe teritoriul României, moment cultural ce atrage atenția asupra importanței păstrării identității culturale, a promovării culturii și civilizației minoritare precum și contribuției la întărirea relațiilor interetnice.

Sărbătoarea Nur, sărbătoarea rodiei

Un alt eveniment desfășurat de data aceasta la final de lună în cadrul sucursalei UAR Craiova este cel din a treia zi de Crăciun (după calendarul gregorian), 27 decembrie, dedicat sărbătorii „nur‟ sau sărbătoarea rodiei cum este cunoscută în România, eveniment ce a avut loc la sediul sucursalei noastre, în vederea promovării și celebrării acestei zile speciale pentru toți armenii.

Întrucât S.S. Karekin al II lea Patriarh suprem și Catolicos al tuturor armenilor a rânduit ca această sărbătoare, nur să aibă loc pe data de 27 decembrie, ea a devenit o zi importantă pentru armenii de pretutindeni.  

Rodia este nu doar fructul național, fruct-simbol și chiar simbol reprezentativ al Armeniei și implicit al armenilor, cât a devenit în timp un simbol marcă al unității. Ritualul de sfințire a rodiilor în biserică are loc în fiecare an iar conform tradiției armene, după slujba de liturghie, slujba de sfințire a rodiilor este aducătoare de sănătate, belșug, fericire și noroc, astfel că familiile aduc rodii la biserică pentru a fi binecuvântate, după care le servesc pentru a avea prosperitate, sănătate, belșug și noroc în Noul An. Și noi am procedat întocmai.

După unele legende și credințe populare armenești, se presupune că “fructul oprit” din Grădina Edenului a fost o rodie și nu un măr. Printr-o rodie (semințele) o păcălește și Hades pe Persefona să petreacă 6 luni pe an cu el în Tartar.  

Armenii asociază rodia cu răstignirea lui Iisus și suferința lui pe cruce, cu sângelui lui Iisus, cât și sacrificiul său pentru umanitate, astfel că ea capătă un rol aparte în simbolismul creștin. Rodia are două interpertări importante în cultura armeană: asocierea rodiei cu familia, cu boabele unite până când semințele sunt împrăștiate semn al noilor generații, și altă asociere a fructului cu Armenia -armenii fiind răspândiți pe întregul glob la fel ca semințele rodiei desfăcute. Se face analogia și între biserică redată prin fruct și credincioși – boabele fructului. De asemenea, rodia este menționată în Vechiul Testament ca unul din cele 3 fructe permise în Templul Sfânt. Rodia este apreciată de către Biserică în general, ea devenind simbolul bisericii în câteva picturi (ulterior ca însemn al înscăunării noului rege) pornindu-se de la ideea portretizării romane a Maicii domnului cu pruncul Iisus alături de câteva rodii.

Tot în tradiția armeană rodia capătă sensuri mistice și simbolice. Ea redă astfel simbolul prosperității, al abundenței și chiar reprezintă sensul vieții fiind un element des întâlnit în cultura armenilor ori în viața de zi cu zi. Importanța rodiei este dovedită de manuscrise armenești vechi din secolele VI și VII, sculpturi în piatră. Fructele de rodie se găsesc pe coloanele Templului lui Solomon din Ierusalim și pe hainele preoților evrei, în mozaicurile Romei Antice (inclusiv Pompei), unde a fost numit „mărul fenician” ori folosită ca simbol al puterii de războinicii lui Xerxes în timpul invaziei din 480 î.Hr. ce aveau aveau sulițe decorate cu granade pe capetele ascuțite. Mai mult chiar, rodia a ajuns reprezentată pe pereții cetății și palatului regal al Alhambrei (dinastie musulmană) din Spania, denumind capitala bunurilor lor – orașul Granada, după numele acestui fruct. În timpurile moderne, rodia încă deține valențe simbolice puternice la unele popoare. Grecii pregătesc pentru comemorarea morților „kollyva” (coliva), din grâu fiert amestecat cu zahăr și o ornează cu rodii.

Rodiile au fost sărbătorite de secole în domeniul artei, mitologiei, element frecvent regăsit în texte religioase, în literatură și chiar în modă. Ca simbol, ea este folosită des în arte fie că vorbim despre literatură ca de exemplu scrierea lui William Saroyan Pomegranates trees, de pictură ori sculptură- un exemplu fiind Mardiros Saryan care folosește simbolul rodiei ca simbol al vieții în picturile sale (ex. Octombrie în Erevan, Natură statică de toamnă ori Portretul lui Katarine Saryan). Poate cea mai cunoscută utilizare simbolică a rodiei a fost apariția în pelicula cinematografică Culoarea rodiilor a lui Serghei Parajanov (1968). În prezent simbolul rodiei a devenit o emblemă a Armeniei, fiind folosit la scară largă sub diverse forme de obiecte, de la bijuterii de lux, obiecte pentru decor la imprimări pe textile ori brelocuri cu imaginea rodiei vândute la tarabă.  

Element des întâlnit pe toate planurile acestui popor, rodia ajunge să reprezinte longevitatea, prosperitatea și fertilitatea.

Membrii au fost încântați de subiect și posibilitatea descoperirii unor aspecte noi, interesante și mai ales unice din cultura și tradițiile armenilor, apreciind efortul depus de secretarul sucursalei în pregătirea materialului din care au aflat informații detaliate despre această sărbătoare. Prezentarea tratațiilor într-un mod aparte (povestea rodiei atașată prin șnur fiecărei rodii) îi revine în totalitate secretarului sucursalei noastre drei. Neacșu Ana-Maria.

La acest eveniment am avut alături de noi un membru important în persoana dlui. Boroghină Emil fost actor, regizor, director al Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, director fondator al Festivalului Internațional Shakespeare și Cetățean de Onoare al Municipilui Craiova precum și al orașului Corabia, motiv pentru care ne-am simțit onorați dar în același timp am păstrat atmosfera intimă, de sărbătoare ca în familie, în familia armenilor craioveni.   

Se spune că nu există sărbătoare de Crăciun și An Nou la armeni fără rodii pe masă, mâncăruri cu rodie, suc de rodii ori vin de rodie pentru ca noul an să înceapă cu vitalitate, belșug și prosperitate. Sărbători binecuvântate!  

Sărbători de iarnă la armeni

Povestea Crăciunului începe odată cu aroma rodiei, noi am pregătit o poveste fără rodii, dar poate la fel de frumoasă.

Iată-ne, deci, în primele zile ale lunii ianuarie pregătiți să întâmpinăm această minunată sărbătoare a Nașterii Domnului. Ascultând colinda Avedis, pe data de 06 ianuarie adunați la sediul sucursalei UAR Craiova ascultăm aporape transfigurați mesajul frumoasei melodii cântate de H. Tavitian. Se simte atmosfera de sărbătoare, iar inimile ne tresaltă de bucuria momentului, de simplitatea dar beatitudinea atmosferei creată prin unirea noastră într-o zi atât de specială. Cu dorința de a ne revedea, am reușit să ne reunim astăzi pentru a petrece împreună cu ocazia sărbătorii Crăciunului.

Cei prezenți au ascultat materialul pregătit cu acest scop prin care importanța zilei de 6 ianuarie și mai precis clarificarea de ce această sărbătoare este celebrată atât de târziu, pe rit vechi adică, de către armeni ? Când ei au fost primul popor care a adoptat creștinismul ca religie de stat de ce sărbătoresc tardiv nașterea lui Isus și nu cu toată creștinătatea? Răspunsul este unul destul de simplu, aflat din relatarea drei. Neacșu Ana-Maria, anume că în acele vremuri nu se știa nimic despre data de naștere a pruncului Iisus. Biserica însă dorea să-și stabilizeze poziția în cadrul Imperiului Roman Bizantin de Răsărit astfel că înlăturarea unei sărbători păgâne era o practică uzitată. Saturnaliilor care se încheiau pe data de 25 decembrie cu celebrarea Soarelui de neînvins au fost înlocuite cu ziua de naștere a Mântuitorului. Totodată, Biserica a dorit o separare între cele două sărbători dedicate zilei de naștere, respectiv Crăciunul și zilei Botezului, pentru a nu diminua importanța vreuneia dintre ele.  

Numai că Armenia celebra pe data de 6 ianuarie stabilită la acea dată de către Biserică Epifania, așa cum făcuse întrega creștinătate până atunci, însă nici nu își dorea neapărat o separare a celor două sărbători. Dat fiind că la Sinodul de la Calchedon nu a putut fi prezentă, nu și-a însușit această hotărâre a Consiliului. Astfel că de atunci până în prezent data de 25 decembrie e ziua de naștere a lui Iisus Hristos dar în Biserica Armeană se serbează pe 6 ianuarie împreună cu Botezul Domnului. Oricum chiar dacă sărbătoarea Crăciunului vine abia în ianuarie, data de 6 este corespondentă celei de 25 decembrie din calendarul gregorian.

Pentru sărbătorirea Crăciunului, armenii pregătesc preparate specifice și se pregătesc să întâmpine cu sufletul curat primirea vestii Nașterii lui Iisus. Astfel că după ce în ziua de Ajun participă la slujba liturgică oficiată, pe data de 6 în ziua de Crăciun din nou se oficiază liturghia și se intonează colinde. Apoi primesc aghiasmă iar la finalul serviciului divin își spun urările tradiționale „Hristos dzănav yev haydnețav!‟( Hristos S-a născut şi S-a arătat!) și răspunsul este „Orhneal e haydnutyună Hristosi!‟( Binecuvântată e arătarea lui Hristos!) și se întorc acasă pentru a petrece în familie. Ziua de 7 ianuarie, a doua zi de Crăciun pentru armeni e destinată pomenirii celor care nu se mai află printre noi și se merge la cimitir.

Crăciunul este asociat de obicei cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii, cu zâmbetul/ veselia copiilor, cu inocența sufletelor de copii, cântece specifice (colinde), evlavie, lumină. Așa am simțit și noi că suntem ca niște copii mai mici ori mai mari, care se bucură de tot ceea ce înseamnă și aduce această sărbătoare- tradiție, obiceiuri, credință, lumină, unitate, bucurie.

Masa oferită membrilor prezenți a fost am putea spune una festivă ce a readus în amintire dar și în fața ochilor pentru unii dintre noi, o varietate de gustări delicioase, îmbietoare, aromatice și colorate care ne-au purtat pe melaguri îndepărtate, dăruind papilelor gusturi orientale, specifice. Ne-am lăsat purtați și desfătați vizual, olfactiv și gustativ vorbind de aceste delicatese în stil oriental, care au adus gustul preparatelor armenești specifice sărbătorii Crăciunului mai aprope de noi, facilitând o un traseu culinar al Armeniei.

Conform tradiției armenești, masa de Crăciun trebuie să conțină, alături de alte bucate obișnuite, cele 7 bucate tradiționale (fructe uscate, Anoush Abour, rodia, strugurele, caisa, dolma și pâinea). Fructele uscate sunt aranjate de gospodina casei sub formă de trifoi, în speranța că anul ce vine să fie mai prosper. Anuş-abur-ul este probabil vedeta mesei de Crăciun dar nici sărmăluțele (dolma) în foi de viță cu orez nu sunt mai prejos, aceste preparate stârnind curiozitatea unora dintre membri care au dorit să afle cum se prepară.

Noi am încercat să reproducem pe cât posibil ambianța specifică Crăciunului și prin tratațiile oferite să fim mai aproape de atmosfera creată în această perioadă a anului în casele și familiile armenești: fructe uscate- caise, curmale, smochine și stafide deshidratate, nuci- alune, migdale, fistic, alături de saleuri și fursecuri cu ciocolată. Ca băuturi s-au servit ceai de rodie și cafea. Și pentru ca gustul să fie unul autentic, condimentele sunt nelipsite în bucătăria armenească unde se folosesc până la 300 de condimente și plante aromatice. Am avut și noi expuse mirodenii și o râșniță de mirodenii pentru decor.

Discuțiile au aprins sufletele celor prezenți prin frumusețea celor evocate, prin rememorarea ori aducerea aminte a unor momente de sărbătorire a Crăciunului în familie, cu rude și prieteni, tineri și bătrâni laolaltă. Aceștia au primit și câte un calendar personalizat pe anul în curs.

1 decembrie Ziua Națională a României

Pentru că evenimentele istorice au un rol important în istoria colectivă, ne-am propus ca un astfel de eveniment să nu treacă fără a-i acorda importanța necesară. Prima zi a lunii decembrie ne (re)amintește de un eveniment important pentru noi toți, anume că în 1918 la data de 1 decembrie, Adunarea Naţională de la Alba Iulia adopta rezoluţia Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Evenimentul a avut loc cu începere de la ora 10:00 în centrul Craiovei, în fața clădirii Primăriei orașului și a statuii domnitorului A. I. Cuza. Sucursala noastră a fost prezentă la ceremonia relegios-militară pentru depunere de coroană de flori în memoria strămoșilor neamului românesc de 1 decembrie, zi ce a devenit sărbătoare la nivel național. Coroana a fost depusă de doi membri de seamă respectiv dna. Neacșu Lăcrămioara Satenik președinte al sucursalei și dl. Parseghian Florin. După participarea la ceremonia pentru depunere coroană flori, membrii UAR Craiova s-au reunit la sediul sucursalei pentru a vorbi despre importanța acestei sărbători pentru istoria și poporul român.

Evenimentul organizat cu această ocazie de către sucursala UAR Craiova are de fapt dublu rol, pe lângă acela de a omagia amintirea strămoșilor neamului românesc care au depus eforturi pentru îndeplinirea dorinței românilor, dorință transmisă din generație în generație, și importanța zilei în sine prin realizarea acestui vis național și cel de a celebra această zi de 1 a lunii decembrie ca o zi de sărbătoare națională a țării. Tocmai pentru a reuni cele două roluri ale zilei, sucursala Craiova a pregătit evenimentul dedicat Zilei Naționale a României 1 decembrie participând la ceremonia religios-militară unde a depus coroană de flori arătând respect strămoșilor de neam ce au făcut posibilă unirea Transilvaniei cu restul Țării și expunând importanța a zilei prin discuție cu membrii. Printre ideile menționate s-a reținut dorința românilor de a avea o țară proprie în care să trăiască fără a mai fi obligați de vasalitate, ci una care să includă provinciile importante și zonele în care românii au trăit de când se știu pe pământul lăsat moștenire de la strămoși.

Acest vis de a trăi cu toții pe pământul ce ne-a fost lăsat de strămoși pentru a trăi liberi și suverani cu toți cei care vorbesc aceași limbă cu a noastră și pentru care inima bate în același ritm – iată o idee ce ne face să spunem că împărțim o soartă asemănătoare cu cea a armenilor.    

Totodată, s-a punctat și faptul că în urma alipirii acestor teritorii, granițele țării au forma aproximativă pe care o știm în prezent. Bineînțeles că discuțiile au scos în evidență aportul unor persoane care fie au ales să rămână într-un con de umbră cedând locul din față figurilor marcante, fie au ajuns uitate de către beneficiarii acestui demers. Nume precum Regina Maria a României, Regele Ferdinand al României, Vasile Goldiș ori Iuliu Maniu au fost amintite printe cei care au făcut reale demersuri pentru realizarea Unirii, istoria cel puțin nu îi uită.  Deși a durat mult ca acest vis al românilor să devină realitate și eforturile depuse pentru împlinirea lui au fost pe măsură, e de reținut faptul că acesta a mai îndeplinit prin demersurile întreprinse de către domnitorul Mihai Viteazul la 1600 dar care s-a destrămat rapid.

Discuțiile au mai arătat că timpul face uneori ca fapte importante cât și cei care au avut un rol în îndeplinirea acestora să fie uitați, dar istoria reține pe toți cei care contribuie. Astfel de evenimente istorice au o valoare aparte în contextul eforturilor mari depuse de strămoși pentru îndeplinirea dorințelor de neam.     

Libertatea este un dar și merită să ne bucurăm de el în contexte neostile, dar unitatea ne arată că libertatea este mai bine apreciată când obținerea ei este dificilă și mai dulce când victoria obținerii aduce laolaltă pe cei cu aceeași inimă.

Neacșu Ana Maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *