A trecut un an…

Duminică 15 mai a avut loc la Catedrala Armeană din Bucureşti slujba de parastat pentru cel ce a fost IPS Arhiepiscop Dirayr Mardichian care a trecut la cele veşnice în urmă cu un an.

Slujba a fost oficiată de IPS Arhim. Datev Hagopian Întîistătătorul Bisericii Armene din România. Arhim. Dr. Zareh Baronain, Preot Bogdan Ezras, vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, Protoiereu Avedis Mandalian de la Constanţa, Preot Torkom Mandalian de la Suceava, Preot Radu Holca.

Au ţinut să fie prezenţi la acest moment mulţi credincioşi sosiţi de la Constanţa, Piteşti, Galaţi, Bacău, Tulcea.

După slujbă a fost dezvelită o placă comemorativă, plasată pe stîlpul clopotniţei catedralei pe care stă scris, în armeană şi română

IPS Arhiepiscop Dirayr Mardichian a slujit Eparhia Armeană din România între anii domnului 1960-2010. S-a pus această placă la împlinirea celor 50 de ani.

Familia şi cei apropiaţi, Arhiepiscopia Bisericii Armene şi Uniunea Armenilor din România au contribuit la organizarea acţiunii în memoria celui care a fost IPS Arhiepiscop Dirayr Mardichian.

Biografia Înalt Prea Sfinţiei Sale:

S-a născut la 24 mai 1930 în oraşul Beirut (Liban) şi a primit la botez numele de Dicran.

Educaţia primară a făcut-o la şcolile locale Sahaghian şi Apkarian.

În anii 1944-1947, urmează cursurile Seminarului Teologic din Ierusalim.

În anul 1947, împreună cu părinţii se repatriază în Armenia, stabilindu-se la Erevan.

În acelaşi an, este primit la Secţia Engleză a Institutului de limbi străine din Erevan, iar în 1948 trece la Seminarul Teologic din Ecimiadzin.

La 1 noiembrie 1951 este hirotonit Diacon.

În anul 1952 absolvă cursurile Academiei teologice cu  calificativul <excepţional>. Este numit secretar al Seminarului Teologic.

În anul 1955, de Florii, în Mănăstirea Sf. Hripsime este hirotonit Ieromonah de către Episcopul Sahag Der Hovhannesian şi primeşte numele de monah Dirayr.

În acelaşi an este numit ca paroh al comunităţii armene din Baku (Azerbaidjan) şi membru al Eparhiei în calitate de Secretar.

În octombrie 1956, după susţinerea tezei <Ideea păcii în  manuscrisele vechi armeneşti>, primeşte din partea Sanctităţii Sale Vasken I rangul de Arhimandrit.

În 1957 este numit locţiitor al Episcopului Eparhiei Armene din Azerbaidjan.

În anul 1958, din încredinţarea Sanctităţii Sale Vasken I, este trimis în vizită pastorală la Comunităţile Armene din România şi Bulgaria.

În toamna aceluiaşi an este numit conducător al Eparhiei Armene din Azerbaidjan, pînă în anul 1960.

În anul 1960, Înalt Prea Sfinţia Sa este numit în acelaşi timp conducător spiritual al Eparhiei Armene din România şi Bulgaria, misiune pe care o îndeplineşte pînă la stingerea sa din viaţă.

De-a lungul activităţii, IPS este distins cu ordine şi medalii ale României şi ale Consiliului Mondial al Păcii.

La 29 noiembrie 1964, la propunerile celor două Eparhii din România şi Bulgaria, este hirotonit Episcop.

În februarie 1980, ca urmare a aprecierii activităţii depuse în cadrul celor două Eparhii, Sanctitatea Sa Vasken I îl ridică la rangul de Arhiepiscop.

Enumerarea succintă a datelor sus-menţionate dovedeşte din plin bogata activitate a Înalt Prea Sfinţiei Sale şi pe tărîm social.

Încă din anii studenţiei, atît la Ierusalim cît şi la Ecimiadzin, a depus o activitate laborioasă şi s-a remarcat permanent prin rezultate strălucite.

Numit conducător spiritual al Comunităţii Armene din Azerbaidjan, Karabaghul de Munte şi Nakhicevan, deşi fără experienţă, fiind la început de păstorit, demonstrează şi reale calităţi de bun administrator, fapt care s-a evidenţiat prin rezultate remarcabile.

În acelaşi timp se reînnoieşte şi se organizează nu numai viaţa internă religioasă a bisericilor, dar creşte şi numărul preoţilor care slujesc, se constată totodată participarea unor coruri reprezentative la slujbele religioase, ceea ce face să crească numărul credincioşilor şi totodată se remarcă o participare masivă a tineretului.

Toate aceste acţiuni de revigorare a vieţii religioase, atrag simpatia enoriaşilor cît şi a conducătorilor spirituali creştini şi musulmani din Azerbaidjan. Se renovează şi se dotează bisericile, asigurîndu-le o bază solidă economico-administrativă.

A fost o activitate grea, dar plină de satisfacţii spirituale.

Dar toată această activitate a fost apreciată de către Sanctitatea Sa Vasken I.

Ca urmare a acestei activităţi fecunde, Sanctitatea Sa Vasken I îl trimite pe Arhimandritul Dirayr Mardichian într-o vizită pastorală în România şi Bulgaria şi ulterior îl va desemna conducător spiritual al Eparhiilor Armene din aceste două ţări învecinate.

Este o realitate dovedită că Înalt Prea Sfinţia Sa, încă de la începutul activităţii sale, cu multă energie şi har duhovnicesc, a rezolvat atît problemele administrativ-bisericeşti cît şi cele cultural-naţionale şi patriotice.

După cel de-al II-lea război mondial, în cele două comunităţi armene din România şi Bulgaria se crease o situaţie dificilă. Înalt Prea Sfinţia Sa a cunoscut aceste realităţi şi a reuşit să creeze o armonie în cadrul ce­lor două comunităţi, ceea ce a dus implicit şi la afirmarea presti­giului personalităţii sale.

Spre cinstea Sa, Înalt Prea Sfinţia Sa a reuşit să rezolve toate aceste probleme ivite prin puterea sa de convingere, caracterul său ferm şi corect, prin marea înţelegere a situaţiilor existente şi prin armonia pe care a creat-o în cadrul celor două comunităţi.

by Mihai Stepan Cazazian