A 1111-a aniversare a complexului monahal VAHANAVANK a fost sărbătorită la Kapan, în sudul Armeniei

La 25 iunie, s-a sărbătorit cu mare solemnitate aniversarea a 1111 ani de la înființarea complexului monahal Vahanavank* din Kapan (Syunik, sudul Armeniei). Sărbătoarea are și o semnificație simbolică deoarece la această dată se serba Ziua Dorinței la această mănăstire.

Dis de dimineață, câteva sute de pelerini au traversat pe jos dealul Vahanavank și au luat parte la sfânta liturghie cu ocazia sărbătorii. Slujba a fost oficiată de arhimandritul Makar Hakobyan.

În discursul său adresat audienței, primarul orașului Kapan, Gevorg Parsyan, participant la această sărbătoare, a evidențiat în mod deosebit rolul mănăstirii Vahanavank, valoare istorică și culturală a Kapan-ului, care dovedește armeanitatea regiunii.

„Inamicul denaturează permanent faptele istorice evidente, inclusiv folosind termenul Zangezur, susținând că acestea sunt ținuturi istorice ale Azerbaidjanului. Complexul monahal Vahanavank este o dovadă vie că această regiune este casa unei civilizații străvechi, în care armenii au trăit istoric încă de pe vremea când azerii nici măcar nu existau ca națiune”, a declarat el.

Corul „Geghard” și grupurile de creație ale Centrului Cultural Kapan au făcut ziua mai festivă și mai memorabilă cu interpretările lor de cântece și dansuri naționale armene. Biserica a fost plină de mulți copii, credincioși, turiști și oaspeți care au avut ocazia să se bucure de petrecerea organizată cu ocazia sărbătorii.

după Public Radio of Armenia 

*Vahanavank (în armeană: Վահանավանք) este un complex monahal armean din secolele al X-lea, situat la aproximativ 5 kilometri vest de orașul Kapan din provincia Syunik (Armenia), situat la poalele muntelui Tigranasar de-a lungul malului drept al râului Voghdji.

Mănăstirea a fost construită pe un câmp de morminte din epoca bronzului (13.-11. î.Hr.) de către prințul Vahan Nakhashinogh, la începutul secolului al X-lea. Istoricul armean Stepanos Orbelian (c. 1250 – 1305) a scris că prințul și-a luat haina și stilul de viață monahal pentru a se vindeca de demonii care-l posedau. În anul 911, prințul Vahan a adunat 100 de clerici cu concepții asemănătoare și a construit biserica Surb Grigor Lusavorici. Este cea mai veche dintre structurile de la Vahanavank. Biserica este o clădire tip sală cu cupolă, cu un altar principal și două sacristii. Biserica are două intrări, prin vest și sud. Prințul Vahan a fost îngropat lângă ușa bisericii.

Nepotul, Vahan Jevanshir al II-lea, a fost educat la mănăstire și a crescut pentru a deveni Episcop de Syunik în jurul anului 940 și apoi Catolicos în jurul anului 960. În timpul domniei sale a construit multe monumente mari, dar multe sunt în ruină.

Vahanavank a devenit centrul religios al regilor din Syunik în secolul al XI-lea. În 1086, regina Shahandukht II de Syunik și sora ei Katan au construit biserica Surb Astvatsatsin ca loc de înmormântare pentru ea și rudele ei. Au construit, de asemenea, intrarea de sud în mănăstire, precum și vestibulul.

Există și alte structuri, clădiri de uz casnic, khacikaruri care datează și din secolele 10-11.

În 1978 au început lucrările de restaurare a mănăstirii, iar în 1990 s-au încheiat.

(după wikipedia)

by Mihai Stepan Cazazian