Francis Kurkdjian: Parfumul este despre memorie, identitate și emoții

În cadrul vizitei sale în Armenia, celebrul parfumier franco-armean Francis Kurkdjian a oferit un interviu exclusiv Televiziunii Publice din Armenia, chiar din clădirea Sergei Paradjanov Museum. Într-o conversație despre memorie, copilărie, identitate și creație, fondatorul casei Maison Francis Kurkdjian a vorbit despre rădăcinile sale armenești, despre drumul spre succes și despre modul în care transformă emoțiile în parfum.

La începutul interviului, Francis Kurkdjian vorbește despre legătura sa profundă cu universul artistic al lui Paradjanov și despre simbolismul acestui loc pentru el:

„Da, într-adevăr. Acest moment este special pentru mine. În primul rând, pentru că vizitez acest muzeu pentru prima dată. Dar și pentru că sunt un mare admirator al operei lui Paradjanov. Am avut onoarea și plăcerea de a deschide o retrospectivă a creației sale la Paris, anul trecut, cu ocazia centenarului pe care l-am celebrat în Franța. A fost foarte important, deoarece evenimentul a avut loc la Cinemateca Franceză, un loc emblematic și extrem de important pentru industria cinematografică din Franța. De asemenea, Paradjanov a inspirat numeroși regizori, de la Steven Spielberg la Jean-Luc Godard sau Federico Fellini. În plus, el a fost un artist multidisciplinar, explorând diferite forme de expresie artistică. Iar acest lucru rezonează foarte mult cu ceea ce încerc eu să fac în domeniul parfumeriei.”

Parfumierul evocă apoi copilăria sa din Paris, într-o familie armeană pentru care disciplina, educația și cultura aveau o importanță fundamentală. Crescut între muzică clasică, balet, muzee și activități sportive, el spune că această expunere constantă la artă i-a format sensibilitatea creativă:

„Cred că expunerea pe care am avut-o noi – frații mei, surorile mele și eu – la lumea artei ne-a deschis, desigur, creativitatea. Dar nu era vorba doar despre artă. Trebuia să facem foarte multe lucruri. Trebuia să fim buni la sport. Îmi amintesc că sora mea juca tenis, iar eu făceam alergări și atletism, aproape ca niște jocuri olimpice, într-un fel. Trebuia să fim buni și la școală.”

Părinții săi, copii ai armenilor refugiați în Franța în anii ’20 și ’30, au fost extrem de exigenți, dorind să ofere copiilor oportunitățile pe care ei înșiși nu le avuseseră:

„Practic, părinții mei au primit cetățenia franceză abia la 16 ani, deși se născuseră în Franța. La vremea aceea nu era ceva automat. Și au trebuit să înceapă să muncească foarte devreme. Mama mea a început să lucreze la 16 ani, aproape la fel și tatăl meu. Așa că eu cred că și-au dorit ca noi trei să avem cea mai bună educație posibilă. Iar educația nu înseamnă doar artă, ci și școală și activități fizice. Și să fii bun în tot ceea ce faci.” Francis Kurkdjian își amintește și astăzi exigența părinților săi:

„Îmi amintesc că dacă veneai acasă cu A+, întrebarea era: «Și restul clasei cum a fost?» Iar dacă nu erai printre primii, primeai un mic comentariu despre asta. Dar e în regulă. E bine să fii exigent. Viața înseamnă și asta. Eu cred în muncă.”

Vorbind despre începuturile sale, Kurkdjian mărturisește că a simțit încă din copilărie că este diferit și că își dorește să realizeze ceva important în viață. Nu știa însă în ce formă se va manifesta acest lucru. În opinia sa, cel mai mare obstacol al oamenilor sunt propriile limite mentale:

„Prima persoană care îți construiește ziduri ești chiar tu.”

El consideră că succesul începe în momentul în care omul îndrăznește să creadă în sine. Chiar dacă întâlnește oameni care îl ajută pe parcurs, nimic nu se poate schimba dacă nu există mai întâi convingerea interioară că este posibil.

Discuția ajunge apoi la începuturile sale și la perioada copilăriei, când numele său armenesc era adesea greu de pronunțat de cei din jur. De aici a apărut și porecla „Kurky”, care avea să inspire mai târziu unul dintre parfumurile sale. Întrebat dacă și-ar fi imaginat vreodată că va ajunge să creeze pentru case precum Christian Dior sau Jean Paul Gaultier și să își fondeze propria casă de parfumuri, Francis Kurkdjian răspunde:

„Știam încă de mic că vreau să fac ceva important în viață. Simțeam că sunt diferit și știam asta. Ceea ce nu știam era forma pe care avea să o ia acest lucru.Cred că este important să gândești astfel: atâta timp cât muncești, atâta timp cât ești loial oamenilor – chiar dacă uneori acei oameni te pot trăda – dar mai ales atâta timp cât ești loial ție însuți, vieții și ideii de a munci din greu, cred că poți obține ceea ce îți dorești. Cred că poți realiza multe lucruri. Și asta le spun de obicei tinerilor parfumieri care vin astăzi să mă vadă. Întotdeauna îi întreb: «Dacă ați avea o baghetă magică și ați putea să vă schimbați viața, ce ați schimba?»

Prea des însă, primul dușman al oamenilor sunt chiar ei înșiși, pentru că își construiesc ziduri. Tu ești primul care ridică ziduri. Iar dificultatea este să le dărâmi, să crezi că poți reuși. Pentru că dacă tu însuți nu crezi că poți reuși, nimeni altcineva nu o poate face în locul tău. Nimeni altcineva nu te poate convinge cu adevărat.

Am avut prieteni și oameni – și, cum am spus, eu am stele norocoase. Am avut mulți oameni care m-au ajutat. Eu îi numesc “stelele mele norocoase”. Dar chiar și atunci când oamenii te ajută, dacă tu nu crezi mai întâi în tine, nimic nu se mișcă. Nimic nu se schimbă cu adevărat. Cred că ești artizanul propriilor tale succese, la fel cum ești și artizanul propriilor tale eșecuri.”

În ceea ce privește procesul de creație, parfumierul explică faptul că aproape întotdeauna începe cu un nume. Numele oferă direcția parfumului, iar inspirația vine din numeroase domenii artistice: literatură, pictură, balet, dar și din experiențe personale și emoții. El insistă asupra ideii că parfumul nu este doar despre miros, ci despre senzații și stări.

„Munca mea înseamnă să transform emoțiile în parfum.”

Astfel, colecțiile sale sunt construite în jurul unor senzații foarte precise: prospețimea luminii, căldura soarelui, atingerea materialelor textile sau transparența cristalului.

Vorbind despre celebrul Baccarat Rouge 540, parfum devenit un fenomen internațional, Kurkdjian spune că succesul unui parfum nu poate fi niciodată prevăzut complet. El depinde nu doar de compoziție, ci și de context, distribuție, imagine și momentul lansării. În spatele fiecărui succes există un întreg ecosistem.

Interviul atinge și tema granițelor dintre feminin și masculin în parfumerie. Kurkdjian explică faptul că a dorit să schimbe percepția occidentală asupra trandafirului ca notă exclusiv feminină. Inspirat de culturile orientale și de lumea arabă, unde bărbații folosesc frecvent parfumuri cu trandafir, el a creat „L’Homme À la Rose”, dorind să demonstreze că parfumul nu ar trebui limitat de convenții rigide.

Pentru el, parfumul trebuie să rămână înainte de toate o experiență personală și emoțională, fără reguli stricte. Unii oameni își găsesc parfumul vieții și îi rămân fideli, alții preferă să schimbe constant aromele în funcție de stările și emoțiile lor.

Spre finalul conversației, Kurkdjian vorbește despre viitorul parfumului și despre tehnologiile care, într-o zi, ar putea recrea sau chiar reda simțul mirosului prin intermediul unor implanturi tehnologice. Deși ideea pare science-fiction, el afirmă că astfel de cercetări există deja și că tehnologia trebuie privită cu deschidere, nu cu teamă.

Întrebat ce anume va rămâne peste timp din creațiile sale, răspunsul său este surprinzător: parfumurile nu sunt făcute să dureze etern. Spre deosebire de pictură sau sculptură, parfumul este efemer prin însăși natura sa. Tocmai această fragilitate îl face atât de uman.

„Cred că adevărata moștenire este să arăți că, dacă muncești și rămâi fidel propriei persoane, poți reuși.”

Conversația se încheie cu o reflecție poetică, potrivită universului lui Francis Kurkdjian: uneori, cele mai puternice amintiri nu sunt cele pe care le vedem, ci cele pe care le putem simți prin parfum.

Text tradus și adaptat după interviul oferit de Francis Kurkdjian pentru Armenian Public TV

Mariam GEVORGYAN

by Mariam Gevorgyan