Mattia Bernardo Bagnoli : Jocurile periculoase ale Armeniei, la răscruce între Europa și Asia

Erevanul se uită spre UE și se îndepărtează de Moscova. Și dorește să devină un nod comercial.

Având în vedere toate problemele existente, concentrarea atenției asupra Armeniei poate părea bizară.

De ce să acordăm atenție unei țări cu 3 milioane de locuitori, aflată în Caucazul de Sud, la granița cu Europa? Totuși, ar fi o greșeală. O mare parte din ceea ce este – și, mai mult, din ceea ce va putea fi – Europa și Uniunea Europeană trece, sau va putea trece, pe aici. La urma urmei, întotdeauna perimetrul este cel care definește un cerc și centrul său, așa cum se vede în Ucraina, în Groenlanda și în Mediterană. Ei bine! În Armenia găsim toate ingredientele care alcătuiesc romanul geopolitic contemporan: echilibrele dintre UE, Rusia și SUA, războaie antice și moderne, licăriri de pace și construirea de rute comerciale noi – și ar fi cazul ca, măcar o dată, povestea să aibă un final fericit.

La Erevan, în aceste zile, perspectiva se schimbă radical: dintr-o zonă periferică, orașul devine centrul atenției. Mai întâi are loc summitul Comunității Politice Europene – la care sunt invitați 48 de șefi de stat și de guvern – și apoi primul summit cu UE, în cadrul căruia se va consolida cooperarea bilaterală, inclusiv pe tema delicată a securității.

De fapt, Armenia, cu toate că se află  în sfera de influență a Kremlinului, de când este condusă de premierul Nikol Pașinyan, care a ajuns la putere pe valul așa-zisei „revoluții de catifea” din 2017, a ales să-și diversifice opțiunile și să se apropie de UE, de exemplu prin înghețarea participării la Tratatul de Securitate Colectivă, NATO-ul Moscovei. „Eram la un pas de a ieși, dar Bruxelles și Washington ne-au descurajat”, mărturisește un înalt funcționar armean. Pe scurt, cazul Ucrainei a servit ca un exemplu. La Erevan – un oraș cu adevărat modern, foarte verde, cu străzi îngrijite, pe care circulă mașini europene cu motor turbodiesel și mașini electrice chinezești – se vede și se simte intersecția dintre lumi și culturi: limba rusă este mai răspândită decât engleza, companiile aeriene rusești zboară alături de cele low-cost europene, taxiurile se comandă prin aplicația Yandex, la fel ca la Moscova. Deocamdată, politica multivectorială funcționează, dar, dacă va continua cu intenția de a adera la UE, va trebui să facă o alegere: ori de o parte, ori de alta.

Zoro vinde flaute tradiționale din lemn la piața “Vernissage” din centrul orașului, o destinație turistică de neratat.„Am un mare respect pentru Europa, dar mentalitățile noastre nu coincid în totalitate; trăim diferit”, mărturisește el. „Astăzi, Europa este prietenoasă, dar guvernele se schimbă. Aceasta este o lume nebună, iar noi suntem blocați la Moscova. Uitați-vă ce se întâmplă în Ucraina. Trebuie să fim foarte atenți să nu jignim pe nimeni.” Zoltan, puțin mai departe, vinde covoare.

El este mai tranșant „Cunosc Rusia, nu-mi place. Prefer mai mult Uniunea Europeană. Să cerem aderarea? Poate mai târziu, nu acum”. Sonia, în schimb, servește cafea la barul din piață. „Noi suntem prieteni cu Rusia, dar cu poporul ei, nu cu guvernul ei. Europa? Nu știu, poate. E o întrebare prea mare pentru mine, eu sunt o muncitoare, nu mă ocup de politică”. Artur alege o abordare ecumenică.

„Îi iubim pe europeni, dar să aderăm la UE? Nu știu, poate. Noi vrem să fim prieteni cu toți: Uniunea Europeană, Rusia, SUA”. Oricum ai privi lucrurile, tot la același punct se ajunge. Geopolitica. „Instinctele fostei puteri coloniale Rusia pot să fi rămas la fel, dar asta nu înseamnă că rezultatul trebuie să fie identic”, comentează o sursă europeană de rang înalt cu privire la activitățile malefice ale Kremlinului, menite să influențeze alegerile din 7 iunie, în care se vor înfrunta la urne actuala majoritate pro-occidentală și opoziția pro-rusă.

UE va pune la dispoziție două miliarde de euro pentru a dezvolta coridorul de mijloc, care va lega Armenia de Turcia și Azerbaidjan după decenii de izolare – imediat ce acordul de pace va fi semnat – și astfel, prin extensie, Europa de Asia, ocolind atât Rusia, cât și ruta maritimă clasică, pe care mărfurile călătoresc 42 de zile – ar fi o revoluție, având în vedere că, odată ce va fi operațional, prin coridorul de mijloc vor fi suficiente doar 12 zile.

Lucrurile încep deja să se miște. Gigantul danez Maersk a finalizat primele teste pe această rută – fără coridorul armean, tranzitul durează totuși 18 zile – iar Statele Unite, prin inițiativa „Trump Route for International Peace and Prosperity” (TRIPP), s-au alăturat eforturilor, semnând un acord cu Erevan pentru dezvoltarea celor mai sensibili 42 de kilometri ai legăturii. Nu este însă clar, deocamdată, cum se vor integra toate acestea în axa rutieră nord-sud pe care Armenia o dezvoltă împreună cu Rusia și Iranul.

EREVAN, 4 mai 2026, de la corespondentul ansa.it Mattia Bernardo Bagnoli

traducere de Giuseppe Munarini

mulțumiri lui Ștefan Farcaș

by Giuseppe Munarini