MESAJUL P.S. EPISCOP DATEV HAGOPIAN, ÎNTÂISTĂTĂTOR AL EPARHIEI ARMENE DIN ROMÂNIA, EXARH AL EPARHIEI ARMENE DIN BULGARIA, DELEGAT PATRIARHAL PENTRU ȚĂRILE BALCANICE, CU PRILEJUL SF. PAȘTI – 12.04.2026

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin

„Unde îți este, moarte, biruința? Unde îți este, moarte,
ghimpele?” (1 Corinteni 15, 55)

Iubiți credincioși, frați și surori întru Hristos,

În această sfântă și luminoasă zi, când lumea creștină sărbătorește Învierea slăvită a Domnului nostru Iisus Hristos, din Catedrala Arhiepiscopală Armeană ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din București, cu aceste cuvinte triumfătoare ale apostolului Pavel, vă binevestim cea mai mare veste a mântuirii. Astăz, sufletele noastre sunt pline de o bucurie veșnică, care se naște nu din fenomenele trecătoare ale lumii, ci din adevărul vieții veșnice. Odată cu Învierea lui Hristos, moartea și-a pierdut puterea odinioară înfricoșătoare, iar omul și-a recăpătat chemarea dată de Dumnezeu de a deveni moștenitor al veșniciei, după cum Însuși Domnul a mărturisit, zicând: „Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).
Preaiubiților, Sfânta Evanghelie ne descoperă un adevăr profund: Fiul lui Dumnezeu nu a rămas în slava cerească, ci a coborât în cel mai adânc întuneric al existenței umane, pentru a împărtăși pe deplin durerea, întristarea și suferința omenească. Sufletul Său a fost întristat până la moarte. Mântuitorul nostru a experimentat chiar și cel mai insuportabil sentiment omenesc de a fi părăsit de Dumnezeu, așa cum mărturisește Evanghelia despre starea spirituală a Domnului nostru în Grădina Ghetsimani prin propriile Sale cuvinte: „Întristat este sufletul Meu până la moarte” (Matei 26, 38). Totuși, în acea smerenie neobosită a lui Hristos era ascunsă cheia victoriei divine.
Crucea, care servea drept instrument al morții crude și era considerată un simbol al înfrângerii și al pierderii crude a vieții pentru oameni, a devenit un semn al victoriei. Moartea, care părea a fi sfârșitul, a devenit un nou început, iadul, care părea a fi o realitate de neînvins, a fost distrus de puterea iubirii divine. Și aici se dezvăluie cel mai mare mister al vieții creștine: nu evităm durerea, ci trecem prin ea, nu fugim de Cruce, ci purtând-o, ajungem la Înviere.
În zilele Săptămânii Mari, prin ceremoniile bogate în ritualuri, nu numai că ne-am amintit de aceste evenimente, dar am și participat simbolic la ele. Am mers cu Domnul nostru până la Golgota, am auzit tăcerea Lui misterioasă, am simțit singurătatea Lui și, în final, am văzut sacrificiul Lui. Această experiență rituală ne învață, de asemenea, să ne lepădăm de noi înșine, să iertăm și să cerem iertare, să iubim chiar și acolo unde este dificil, să slujim fără să așteptăm nimic în schimb, să trăim pentru adevăr, chiar și cu prețul durerii. Aceasta este calea care duce de la Cruce la Înviere. Suferința nu ne distruge, ci ne purifică. Ne ajută să vedem ce este trecător și ce este permanent. Ne întoarce la Dumnezeu.
Astăzi, când Patria și poporul nostru trec prin diverse încercări, când Sfânta noastră Biserică se confruntă cu diverse provocări, taina Învierii Domnului este cea care ne dă încă o dată speranță, pentru a ne continua misiunea, pentru că înțelegem că fără luptă și stăruință nu există victorie, fără Cruce nu există Înviere. Învierea lui Hristos ne dă încrederea că adevărul nu dă greș niciodată. Nu urmăm mituri, ci stăm în fața mormântului gol, ca o mărturie vie: „Nu este aici, căci a înviat, precum a zis” (Matei 28, 6).
Dragi credincioși, astăzi vom auzi din nou vestea triumfătoare a Învierii: Hristos a înviat din morți, dar acest cuvânt nu trebuie să rămână doar pe buzele noastre. Trebuie să intre în inimile noastre și să devină un mod de viață. Învierea trebuie să trăiască în gândurile, în relațiile și în acțiunile noastre. Asemenea apostolilor, care s-au speriat și s-au împrăștiat în momentul răstignirii, dar după Înviere au devenit martori neînfricați, tot așa suntem chemați să ne schimbăm, să ne întărim și să stăm de partea adevărului.
Chiar și astăzi, forțele răului din lume încearcă să răstignească adevărul, să zdrobească voința omului și să-l facă sclav al păcatului, dar nu sunt capabile să vadă ceea ce s-a întâmplat deja: miracolul Învierii. Așa cum dușmanii lui Hristos nu au putut prevedea Învierea Lui, tot așa nimeni nu poate împiedica învierea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru oamenii care cred în El.
Îl rugăm pe Domnul Înviat să păzească poporul nostru cu o dragoste unită, să dăruiască tărie, putere și înțelepciune fiilor neamului nostru, în Patrie și în Diaspora, și să păstreze Eparhia noastră și poporul român prietenos în binecuvântarea, dragostea și harul Său. De aceea, iubiților, trăiți în credință, întăriți-vă în nădejde, întăriți-vă în dragoste, nu vă temeți de crucile voastre, căci ele sunt calea spre învierea voastră.

Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!

by Arhiepiscopia Armeana