Manuscrisele unei librării închise au ajuns în Armenia. Un întreg strat al culturii armene avea o adresă pariziană.

Din colecția Librăriei Orientale fondate de Hrant Samuelian în august 1930, pe strada Monsieur-le-Prince nr. 51, Cartierul Latin din Paris, o serie de cărți și manuscrise rare au primit recent o nouă viață. Acestea au fost achiziționate la licitație și transferate către Fundația de Dezvoltare „Keron” din Erevan, asigurând astfel conservarea lor și posibilitatea de a fi studiate în continuare. Evenimentul a constituit un prilej excelent de a readuce în atenție istoria acestei instituții culturale, care, timp de decenii, a reprezentat unul dintre centrele esențiale ale vieții intelectuale armene din Paris și dincolo de acesta.

La 11 iunie 2025, la Paris, a fost scoasă la licitație colecția librăriei Samuelian, alcătuită din piese excepționale ale culturii și istoriei armene. Cărțile tipărite și manuscrisele reunite aici reprezentau, în esență, o veritabilă memorie civilizațională. Printre acestea se aflau diferite ediții ale lucrării lui Grigor Narekatsi „Narek: Cartea Rugăciunilor”, precum și Hekimaran-uri (Compendiu de medicină populară) și alte compilații de mare importanță atât pentru studiul culturii medievale, cât și pentru cercetarea medicinei populare.

Compania de administrare a capitalului „Wilco”, participantă la licitație, a reușit să achiziționeze o parte a colecției: 13 cărți tipărite din secolele XVII–XIX și 5 manuscrise. Aceste piese au fost ulterior donate Fundației de Dezvoltare „Keron”, organizație dedicată conservării și promovării patrimoniului cultural. Printre lucrările achiziționate se numără:

-„Armenia-Veneția sau relațiile dintre armeni și venețieni”, Ghevond Alișan, 1896, Veneția, San Lazzaro
-„Istoria comunității armene din Livorno”, Mesrop Arhim. Ughurlian, 1891, Viena, Tipografia Mechitaristă
-„Codul de legi” al lui Mkhitar Goș, ed. Păr. Vahan Pasmatian, 1880, Ecimiadzin
-„Biblia”, 1733, Veneția, Tipografia Antonio Bortoli (2 exemplare)
-„Narek: Cartea Rugăciunilor”, Grigor Narekatsi, 1782, Constantinopol, Tipografia „Hovhannes și Poghos”
-„Narek: Cartea Rugăciunilor”, Grigor Narekatsi, 1829, Constantinopol, Tipografia Arabian
„Calendar liturgic”, 1782, Veneția, Tipografia Demetria Teodosios
-„Evangheliar”, 1805, Constantinopol, Tipografia Arabian
-„Călătorie în Polonia”, Minas Băjășkian, 1830, Veneția, San Lazzaro
-„Armenii din Elisabetopolul transilvănean” (1680–1779), Grigor Govrikian, 1893, Viena, Tipografia Mechitaristă
-„Armenii din Elisabetopolul transilvănean” (1780–1825), Grigor Govrikian, 1899, Viena, Tipografia Mechitaristă
-„Armenii din Elisabetopolul transilvănean” (1826–1904), Grigor Govrikian, 1904, Viena, Tipografia Mechitaristă
-„Maștoț” – manuscrise din secolele XVIII–XIX
-„Maștoț” – manuscrise din secolul al XIX-lea
-„Colecție (1672–1676)”, manuscrise din secolul al XIX-lea
-„Hekimaran” – manuscrise din secolele XVII–XVIII
-„Hekimaran și remedii pentru toate bolile”, 1798, manuscris

Fiecare piesă donată, indiferent de conținut, locul sau perioada în care a fost realizată, are o valoare aparte. Două dintre manuscrise sunt folosite în cadrul diferitelor ceremonii religioase. Ca texte liturgice, Maștoț-urile reflectă atât conținutul ritualurilor, cât și transformările acestuia de-a lungul timpului, influențate într-o măsură considerabilă de relațiile cu alte biserici. În acest sens, ele constituie surse esențiale pentru studierea vieții liturgice, dar și a relațiilor inter- și intra-ecleziastice, fiecare manuscris de acest tip având o importanță distinctă.

De o valoare deosebită sunt și hekimaran-urile, care reprezintă surse ale medicinei populare. Aceste manuscrise sunt, în general, unice, întrucât fiecare medic își alcătuia propriul compendiu. Fiecare exemplar ocupă un loc aparte în cadrul medicinei medievale. Hekimaran-urile sunt indispensabile pentru cercetarea culturii populare și a diverselor sale manifestări, inclusiv a istoriei vieții cotidiene – un domeniu de mare actualitate și relevanță în științele umaniste contemporane.

Fondatorul Librăriei Orientale din Paris, jurnalistul și orientalistul Hrant Samuelian reușise să achiziționeze colecția de cărți vechi a unui mare bibliotecar armean, Palents, din Constantinopol. Librăria este considerată una dintre cele mai longevive librării armene din lume și s-a remarcat prin manuscrisele rare, cărțile vechi și materialele de mare valoare care ilustrează momente esențiale ale culturii și istoriei armene.

Momentul fondării nu a fost întâmplător. În anii 1920, diaspora armeană din Franța era încă în proces de constituire. În acest context, librăria a devenit și un centru cultural, menit să răspundă nevoilor de lectură și să contribuie la consolidarea comunității. După cum remarcă istoricii, ea a apărut într-o perioadă în care refugiații începeau să se transforme într-o diasporă organizată.

Totuși, semnificația reală a Librăriei Orientale nu se limita la istoria fondării sau la bogăția colecțiilor sale. În timp, aceasta s-a transformat într-un spațiu de comunicare, de schimb de idei și de difuzare a cunoașterii. Armenii stabiliți la Paris încercau să își păstreze identitatea, dar și să se integreze în viața culturală europeană, fără a-și pierde limba și memoria. În acest sens, inițiativa lui Samuelian a fost, simultan, un răspuns la cerințele epocii și o investiție culturală de perspectivă.

Prin cataloagele sale bogate și rețeaua internațională de corespondenți, librăria a devenit o platformă de întâlnire pentru reprezentanți ai diverselor domenii. Nu doar cititorii armeni frecventau acest loc, ci și savanți europeni interesați de orientalistică – istorici, jurnaliști, cercetători. Aici puteau fi întâlniți orientaliști de renume precum Zhirayr Dedeian, Georges Dumézil, Émile Benveniste, Henry Corbin, Fernand Braudel, Claude Cahen, Nina Garsoïan și alții. În acest mediu se formau conexiuni, se dezbăteau cercetări și se răspândeau idei.

Librăria a devenit, astfel, un veritabil pod între Orient și Occident, reunind pe rafturile sale lucrări provenite din diferite spații culturale. Colecția includea studii dedicate Orientului Apropiat, Mijlociu și Îndepărtat, precum și lucrări despre India, China și Japonia. De asemenea, erau prezente materiale referitoare la Rusia, Grecia și chiar Africa. Această diversitate a creat un mediu în care diferite culturi se întâlneau și dialogau. Astfel de spații nu apar spontan, ci sunt rezultatul unor ani îndelungați de muncă susținută și de respect profund pentru cunoaștere – trăsături definitorii ale activității lui Samuelian.

În același timp, librăria și-a păstrat rolul esențial în cadrul comunității armene. Ea a devenit un loc unde se putea găsi literatură armeană, informații despre patrie și, nu în ultimul rând, un spațiu în care se putea resimți apartenența culturală. Pentru comunitatea armeană, librăria a ajuns să fie comparabilă, ca importanță, cu biserica armeană din Paris sau cu mediul universitar.

Este de remarcat faptul că activitatea librăriei nu s-a bazat exclusiv pe comerț, ci și pe ideea de colecționare și conservare. De-a lungul anilor, aici s-au depozitat manuscrise rare, tipărituri vechi și materiale de mare valoare, reprezentând diferite perioade ale culturii armene. Această colecție s-a format atât prin achiziții deliberate, cât și prin contribuții provenite din diverse surse, constituind o veritabilă arhivă care a stat ulterior la baza licitației recente.

Hrant Samuelian a condus librăria până la moartea sa, în 1977. După aceea, activitatea a fost continuată de copiii săi, Armen Samuelian și Alice Aslanian, care, timp de aproape patru decenii, au păstrat moștenirea familială, lucrând împreună și rămânând fideli viziunii tatălui lor. Totuși, în 2016, librăria a fost închisă. Activitatea sa s-a încheiat, însă istoria continuă – prin cititori, cercetători și prin însăși memoria culturală pe care a contribuit să o conserve. Acest exemplu demonstrează că, uneori, un singur om și o singură librărie pot păstra fragmente esențiale din memoria colectivă a unui întreg popor.

Sursa: www.pan.am
Traducere: Arsen Arzumanyan

by Arsen Arzumanyan

Website