BEDROS HORASANGIAN : Armenia pe un nou drum

Vizita Primulul Ministru al Armeniei la Washington cu prilejul unei reuniuni a noului Board of Peace (Consiliu al Păcii) este de remarcat. Și reținut. Mica Armenie este on  the map, adică este prezentă și ea printre cei care decid (măcar o parte) relațiile politico-economice ale lumii. Sigur, e bine că Armenia apare în pozele de grup, dar e și mai bine dacă acordurile semnate de vicele american JD Vance cu prilejul vizitei sale în Armenia și Azerbadjan chiar vor produce efecte. Emoționante momente cu vicele american la Tsitsernakabert, cu totul regretabilă scoaterea postării de pe situl Casei Albe. Toate trec. Ce poate rămâne? Investiții majore și proiecte economice de mare anvergură. Și cel mai important, se poate garanta/ asigura pacea și cooperarea între statele din Caucazul de sud. Care mereu au avut ceva de împărțit, cu consecințe dramatice, în ultimul secol și jumătate. Drumul ales de actuala conducere a Armeniei duce la desprinderea de prea strânsa legătură cu Rusia cea mare și tare care a tot dictat ce e bine și ce este rău pe pământurile strămoșești. Merin hogheră ( pământurile noastre) – cum spuneau bătrânii din generația bunicilor mei la sfârșitul unor mese sărbătorești și cântau  lăcrimând Grunk (Cocorul),  ca semn al solidarității lor cu patria pierdută  – sunt azi iar un punct de care armenii și armenitatea de pretutindeni se poate sprijini. Așa cum  Biserica Apostolică Armeană a fost și râmâne piatra de temelie a neamului nostru. Ecimiadzinul este axis mundi pentru poporul armean. Dincolo de liderii politici și militari, de ieri și de mai ieri, dincoace de toate tragediile care nu ne-au ocolit, în jurul Bisericii ne-am căutat și găsit mereu ziua de mâine. Oricât de laic este statul modern după Revoluția Franceză, oricâte legislații care s-au tot schimbat reglementând relația stat-biserică, pentru armeni, mai ales pentru armeni, ar fi  bine să nu existe conflicte între cele două centre de putere/decizie ale armenității. O recent încheiată întâlnire din Austria între 25 de înalți prelați armeni de pretutideni a reiterat ferm necesitatea găsirii unor soluții amiabile pentru a rezolva conflictul deschis între puterea laică de la Erevan și cea spirituală de la Ecimiadzin.  Că în aceste dispute sunt implicați și alți factori străini – o bună analiză face inepuizabilul și mereu lucidul Ara Toranian în Nouvelles d´Arménie Magazine – nu ar fi ceva neobișnuit în istoria politică a Armeniei. Dar azi, când Armenia bate la ușile democrației occidentale și vrea să se desprindă de pe orbita Moscovei este mai presus de orice speculație că acest conflict dintre maimarii armenității trebuie să înceteze. Este contraproductiv și contrar intereselor unei majorități de multe ori tăcute. Vehapar, Catolicosul Karekin II  și Primul Ministru, Nikol Pashinian de la Erevan sunt obligați să-și dea mâna și să găsească soluții constructive pentru viitorul neamului din care (încă!) facem parte. Viața trece oricum. Getse Hayastan!

by Bedros Horasangian