Apolonia Kapri. In memoriam (3 februarie 1881 – 3 februarie 2026)

Bucovina este îmbrăcată în alb, elegantă, sobra, iar gerul pătrunde până în gânduri și oase.

O plimbare iarna limpezește mintea și încălzește spiritele.

3 februarie 2026 a fost o zi în care s-au întâlnit spirite benefice, iar lumina soarelui încerca să topească neaua și să facă loc primilor ghiocei.

La capela armenilor Kapri din Șerbăuți arde o lumânare, discret. Plutește în jur un duh al neuitării.

Acum o suta patruzeci și cinci de ani murea la Cernăuți Apolonia Kapri, născută Rosko-Bogdanowicz, “preaiubită” soție a baronului Michael Kapri, fiul lui Andrei și al Manusigai, născută von Prunkulian. Văduvul îndurerat își înhumează soția în capela din sat, pe care o construise în memoria ei.

Și iată că azi memoria s-a dovedit iarăși puternică! Căci memoria tinerei soții și mame, decedată prematur în urma bolii, ne-a determinat să venim în fața fascinantei capele, să ne rugăm pentru sufletul ei și pentru odihna eternă a celor din familia ei. 

Au răspuns prompt, alături de organizatorii principali – Uniunea Armenilor din România sucursala Suceava și Parohia Bisericii Armene din Suceava – , Institutul Internațional pentru Dreptul Naționalităților și Regionalism din Muenchen/ Germania, Ministerul de stat bavarez pentru educație și cult din Muenchen/Germania, Arhivele Naționale ale României filiala Suceava.

Gazde impecabile ale evenimentului au fost profesorii de la Școala Gimnazială Șerbăuți, condusă de doamna director Silvia Pauliuc.

Momentul încărcat de emoție a avut loc în fața capelei Kapri, în fața căreia părintele Azad Mandalian a rostit o slujbă de pomenire în onoarea soților Apolonia și Michael Kapri. De undeva, de sus, ne-au zâmbit…

Ulterior, aburii gerului s-au estompat la sediul școlii, în primitoarea bibliotecă, unde aroma de ceai s-a împletit cu mirosul portocalelor , iar amintirile depănate în micul muzeu cu obiecte de odinioară s-au derulat în românește, armenește, germana, ucraineană. “Ecoul unei vremi de altadata în cea mai răsăriteană provincie imperiala: Bucovina”…

Alături de noi au fost reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Suceava, domnul Ilie Sauciuc, care este și președintele comunității ucrainenilor din județul Suceava, ai Uniunii Germanilor Bucovineni din Rădăuți, în persoana domnului Eduard Mohr, ai Bibliotecii universitare Sucevene/doamna Anișoara Budui și ai Bibliotecii Bucovinei “I.G.Sbiera”/doamna Elena Pintilei, ai Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților/părintele Mihai Cobziuc și ai parohiei ortodoxe locale, părintele Cătălin Maxim, ai Institutului Bucovina pentru parteneriate sociale /domnul Vasile Gafiuc, domnul profesor Niculai Barbă, consilier județean, elevi, profesori, localnici interesați de istoria locului natal.

Aceasta a fost împrejurarea perfectă de a lansa romanul de familie scris de baronul Emanuel Michael von Kapri, nepotul de fiică al răposaților Apolonia și Michael, agronom, protector al comunității precum bunicii lui, purtător al prenumelor bunicilor lui. Amintirile familiei se intitulează sugestiv “Ecoul unei vremi de altădată din cea mai răsăriteană provincie imperială :Bucovina” și din ele răzbate atașamentul profund al acestei familii pentru patrie și comunitate. Iar acest ecou străbate timpul și azi… iar comunitățile Bucovinei înseamnă muncă și suflet. 

Familia Kapri, bogată și celebră, putea să locuiască oriunde în imperiu. Totuși, dintr-un motiv numai de ei știut, au ales Șerbăuții și Iacobeștii Bucovinei, locuite de ucraineni și maghiari. Au fost sustinatori ai limbii române în școala publică, au ctitorit frumoasa biserică ortodoxă din Șerbăuți, aducând meșteri italieni și polonezi, au contribuit la clădirea școlii.

Emanuel Michael zugrăvește într-o manieră fascinantă momente ale vieții locale, punând accent pe comunitate: sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, la care veneau ucrainenii din Galiția, Crăciunul la care participau armeni, germania, poloni, maghiari, români, ruși-lipoveni, nunta Mariei în capela unde odihnesc astăzi părinții ei, o vânătoare în plină iarnă, pescuit,  raportarea zilnică a problemelor moșiei, ghicirea ursitului în noaptea Sfântului Andrei, vizita membrilor familiei și a prietenilor din împrejurimi la conac, vizita din anul 1883 a guvernatorului de atunci al Bucovinei, baronul von Alessani. Din carte se revarsă cu duioșie un sentiment de recunoștință față de domnișoara Gabriele von Ivicici, guvernanta a două generații de copii ai familiei, care și-a scris experiența bucovineană în jurnal, ulterior publicată în carte. Iar Gabriele a rămas în Bucovina și ea, vieneză cu rădăcini etnice diverse, și-a clădit aici o familie și o nouă viață.

Manuscrisul a fost scris în limba germană și tradus de o echipă inimoasă și încăpățânată de oameni iubitor de cultură și frumos, în frunte cu fiul neuitatului Emanuel Michael, Peter, și, încă din primele pagini, cititorul este familiarizat cu modul de viață al oamenilor locului, iar oamenii locului își cunoșteau statutul, rolul și te puteai baza pe ei, necondiționat.

Ne-am străduit să redăm informații succinte despre Apolonia și armenii imperiului austriac, căci armenii din Galiția și cei din Bucovina împărțeau același concept cultural “Mitteleuropa”, în care cultul muncii și iubirea pentru carte erau sfinte. De asemenea, am povestit despre personalitatea lui Emanuel Michael, care a fost celebrat în august 2024, cu ocazia împlinirii a o suta treizeci de ani de la nașterea sa, iar broșura respectivă redă informații valoroase preluate de la fiul său Peter.

Elevii au fost fascinați de rugăciunea supremă “Tatăl Nostru” în limba armeană, iar discuția a decurs într-o manieră prietenoasă, fără formalități. Căci mereu sunt lucruri noi și frumoase de descoperit, iar acest lucru le revelează inimilor și minților deschise.

Ne bucurăm mult ca această carte s-a bucurat de succes, căci este o frescă valoroasă a unei patrii multinaționale și multiculturale care ne-a ocrotit și ne mângâie și astăzi. 

Recunoștința și mulțumirea noastră se îndreaptă spre partenerii noștri care au sprijinit prompt și fără nicio problemă ezitare acest moment de restituire a memoriei! Mulțumesc mult, Katharina!

Mulțumiri oaspeților care au însuflețit biblioteca și pentru ca ne-am adunat cu bucurie pentru acest moment frumos!

Recunoștință gazdelor care ne-au primit cu brațele deschise și oferă copiilor temei!

Unica noastră dorință este să redăm comunității istoria locală, așa cum este, iar memoria biruiește uitarea și ura.

Iar acolo unde sunt biblioteci și cărți, nu uităm!

Căci Bucovina era și este despre oameni și cărți, după cum spunea poetul Paul Celan.

Odihnă veșnică vouă, Apolonia, Michael și tututor celor din familia voastră și din comunitate!

Dumnezeu să vă lumineze sufletele!

CORINA DERLA

Serbăuți, 3 februarie 2026

by Mihai Stepan Cazazian