INTERVIU | Violonista Asya Anisimova în căutarea visului american

Vă mai amintiți ? în anul 2015 corespondenta noastră din Erevan, Elena Chobanyan realiza un interviu cu Asya Anisimova, o tânără în vârstă de doar 9 ani care câștiga, în orașul Gyumri, primul ei concurs la vioară. ( vezi aici ) Evoluția profesională a fost urmărită, de-a lungul anilor, și de revista Ararat iar, de curând, am aflat că Asya a început o nouă etapă în viața ei : Statele Unite. Vă prezentăm mai jos, în exclusivitate un nou interviu cu violonista Asya Anisimova care, anul acesta împlinește 20 de ani.

Ararat

Vor exista dezamăgiri cu siguranță, dar tocmai pe fundalul lor îți vei vedea propria lumină. Când ajungi undeva nou, trebuie să mergi înainte într-un ritm constant, cu încăpățânare. Obstacolele sunt lecții. Ele ne fac viața mai interesantă. Și când reușești să strălucești printre nuanțele de gri, asemenea unei flori care se deschide, oamenii încep să te asculte, să-ți respecte opinia și ajungi să devii un muzician important în acel loc.

– Asya, știu că te-ai mutat în Statele Unite ale Americii. Ce noutăți ne poți povesti despre specializarea ta și despre parcursul tău în cariera muzicală?

– Începând cu anul 2023, viața mea s-a schimbat extraordinar de mult. Drumul vieții m-a dus spre Statele Unite, un loc unde nu știi niciodată ce te așteaptă. După absolvirea școlii  secundare Ceaikovski, planul firesc era să continui studiile la Conservator pentru a-mi construi viitorul și succesul profesional. Însă, odată cu mutarea aici, totul s-a schimbat. Realitatea s-a dovedit mult mai dificilă decât îmi imaginam. Am întâmpinat numeroase obstacole, iar cariera și parcursul meu profesional au fost puse la încercare. A începe viața de la zero, într-un mediu complet nou, cu o altă limbă, o altă cultură și un nou ritm de viață, este extrem de complicat. Au fost momente în care m-am simțit pierdută în această lume uriașă, dar am înțeles că singura opțiune era să merg înainte. Am ales să depășesc dificultățile pas cu pas și să continui, indiferent cât de greu a fost.

După ce am depășit foarte multe dificultăți, în cele din urmă m-am regăsit în această țară, pentru că este extrem de greu să te descoperi pe tine însuți într-un loc unde nimeni nu te cunoaște. În Statele Unite, sistemul de reguli și legi, atât în viața de zi cu zi, cât și în educație, este cu adevărat complex și complicat. Mi-au trebuit doi ani întregi pentru a le înțelege, a le învăța oarecum. Este într-adevăr greu să înțelegi și să mergi înainte în numai doi ani.

– Ce succese ai avut în acești ani?

– În această perioadă am încercat să mă adaptez, iar una dintre primele mele realizări a fost admiterea la Chapman University, una dintre cele mai bune universități private din California. Am fost acceptată în orchestră și în ansamblu. Ansamblul era foarte puternic, cu mulți membri, iar dirijorul nostru era un profesor excelent, care încerca să ne explice și să ne ajute în toate aspectele. Am parcurs programe extrem de complexe și am susținut numeroase concerte cu repertorii variate și dificile. Aceste programe orchestrale mi-au oferit o experiență enormă. La Chapman, nu am interpretat doar lucrări clasice dificile, ci am participat și la proiecte creative, colaborări cu coruri, trupe de dans și am lucrat chiar la filmul Star Wars, unde orchestra noastră a interpretat live întreaga coloană sonoră. Pentru mine, acesta a fost un mare succes profesional.

În plus, în acești doi ani am participat la două concursuri internaționale. Primul a fost Charleston International Music Competition, unde am obținut premiul I și medalia de aur. Al doilea a fost American Music Awards, unde am primit un premiu special. Aceste competiții mi-au deschis multe uși, deoarece cu cât participi la mai multe concursuri, cu atât începi să fii mai cunoscut, iar vizibilitatea ta crește.

O altă realizare importantă a fost admiterea la Cleveland Institute of Music din Ohio, una dintre cele mai prestigioase instituții muzicale din lume, aflată în top 10. Totuși, din cauza distanței dintre state, am fost nevoită să iau decizia dificilă de a renunța, chiar și după ce fusesem acceptată. Am ales să rămân acolo unde îmi construisem deja viața. A începe de la zero într-un alt loc implică riscuri mari. Mult timp am regretat această decizie, dar mai târziu am înțeles că dezvoltarea este posibilă oriunde îți pui bazele. Un alt câștig major a fost descoperirea mea ca profesor. Am încercat acest rol și mi-am dat seama că face parte dintr-unul dintre cele mai mari visuri ale mele: să împărtășesc cunoștințele și experiența acumulată de-a lungul anilor cu alți muzicieni, atât copii, cât și adulți. Astfel, am fost acceptată la Burbank Music Center și Viola Music School, unde în prezent predau solfegiu și vioară copiilor. Acest lucru îmi aduce o bucurie enormă. După ani de studiu, muncă, acumulare de cunoștințe și experiență, să le transmiți mai departe copiilor într-un mod armonios, să le vezi primii pași și să simți mândria că poți contribui, chiar și într-o mică măsură, la viața lor muzicală și la dezvoltarea lor profesională, este ceva extraordinar. Predarea a devenit pentru mine un adevărat succes.

– Fiecare pas, fiecare succes acoperă obstacole sau momente dificile, pe care alții nu le văd. Ce ai putea spune despre experiențe?

– Obstacolele există întotdeauna. Nu mi-e teamă să spun că obstacolele sunt reale și inevitabile. În orice domeniu sunt multe provocări personale, pentru că nicio profesie nu are un drum ușor sau liniar. Pe parcurs apar probleme, oameni dificili și situații de viață care îți pot redirecționa sau bloca drumul. Filosofia mea de viață este simplă: trebuie să înțelegi că, mai ales în muzica clasică, chiar și în SUA, unde nivelul nu este atât de ridicat pe cât se crede, pentru mine provocarea principală a fost adaptarea la atmosfera de muzică de la locul acesta. Aici, de fapt, industria cinematografică fiind extrem de dezvoltată, pentru mine nu mai era clară exprimarea profesional muzicală pe care o aveam înainte de a veni în SUA. A fost dificil, pentru că mereu am încercat să merg înainte, să cresc în domeniul meu, și mi-a fost greu să înțeleg care ar trebui să fie următorul meu pas.

Obstacolele sunt lecții. Ele ne fac viața mai interesantă. Și când reușești să strălucești printre nuanțele de gri, asemenea unei flori care se deschide, oamenii încep să te asculte, să-ți respecte opinia și ajungi să devii un muzician important în acel loc. Limba este un alt obstacol aici. Chiar dacă știi engleza, tot te simți străin. Încercarea de a gândi și a vorbi ca localnicii îți complică munca. Trebuie să te integrezi în sistem, fără să-ți pierzi identitatea armeană.

– Mulți armeni care se mută în SUA se plâng de comunitatea armeană de acolo. Unii spun că gelozia, ambițiile sau frica îi determină pe unii să nu ofere o mână de ajutor celor care au venit mai târziu. Este acesta un mit, o percepție subiectivă sau o realitate?

– Comunitatea armeană este mare aici, armenii sunt numeroși. Dar, la un moment dat, trebuie să ieși din acel cerc, pentru că SUA oferă oportunități uriașe, este cu adevărat țara posibilităților. Aici poți crește, ți se pot deschide uși și, prin muncă continua susținută, poți ajunge oriunde îți dorești, dobândind „aripi” pentru a zbura unde îți dorești.

Desigur, este important să fii mândru de identitatea ta armeană, însă nu trebuie să depinzi exclusiv de comunitatea armeană. Este esențial să ieși din acest cerc. Mulți rămân doar în interiorul comunităților armenești, mutându-se, practic, din Armenia într-o „Armenie mai mică”, lucru pe care îl consider o greșeală, deoarece astfel pierd alte oportunități, locuri și conexiuni noi. Păstrând legătura cu armenii de aici, dar deschizându-te în același timp către alte medii, îți poți lărgi rețeaua de contacte și îți poți construi propriul drum spre succes.

– Unde ai fost în Statele Unite? Ce state ai vizitat acolo și care loc ți-a cucerit inima?

– Am fost în Ohio, New York, Chicago, Las Vegas. Dintre toate, Chicago și New York mi-au plăcut cel mai mult. New York a fost mereu un vis pentru mine, mai ales să petrec Anul Nou acolo. M-am simțit ca un erou de film. A fost o adevărată poveste. Chicago m-a impresionat prin combinația de natură, atmosferă și arhitectură cu influențe europene vechi. Este un oraș activ, unde liniștea și dinamismul coexistă perfect, iar această combinație mi-a plăcut enorm, pentru că sunt o persoană activă. Mi-aș dori să descopăr și Bostonul. În realitate, călătoriile îți dezvoltă lumea interioară, intelectul, și îți arată că există foarte multe uși despre care nici nu știai. Devii un om matur, indiferent de profesie.

– În Armenia există oameni care sunt gata să vândă totul și să se mute în SUA, chiar și prin căi riscante și ilegale. Ce sfat le-ai oferi în această situație? Oare este într-adevăr atât de riscant sau pot pleca fără probleme luându-și bagajul, fără o planificare atentă?

– Pentru cei care sunt gata să vândă tot și să se mute pe drumuri nesigure, uneori chiar ilegale, este extrem de riscant, mai ales acum. Este un mit că aici este ușor. Trebuie să știi că în SUA începi de la zero. Ești singur și trebuie să faci totul singur. Mulți oameni se descurajează și se întorc acasă. Înainte de a face acest pas, trebuie să fii sigur că poți depăși toate aceste dificultăți. Trebuie să înveți constant, să te dezvolți, pentru că nimeni nu te va ajuta. Aici reușește cel care continuă să crească, să învețe, să lupte și să meargă înainte, în ciuda dificultăților. Aici, de exemplu, sunt oameni de 30–40 de ani care stau în aceeași sală de curs cu studenții tineri, începători. Adică, această țară îți oferă șansa de a învăța la orice vârstă.

Vor exista dezamăgiri cu siguranță, dar tocmai pe fundalul lor îți vei vedea propria lumină. Când ajungi aici, trebuie să mergi înainte într-un ritm constant, cu încăpățânare, și nu în unul sau doi ani. După 2–3 ani de muncă continuă, perseverență și pași consecvenți, îți vei găsi locul, în cazul în care nu te bazezi pe teamă și invidie, căci în SUA mulți depind de opiniile altora și nu reușesc să devină independenți. Când nu depinzi de părerea celorlalți, nu mai ai frică și numai atunci reușești. Aici, copiii sunt crescuți și învățați de mici ca indivizi independenți, capabili să meargă singuri înainte. Când ai obiective clare, îți rămâne doar să crezi într-adevăr, să mergi înainte și să-ți atingi visurile!

interviu realizat de Elena Chobanyan

by Elena Chobanyan