ISTORIA ȘI CULTURA POPORULUI ARMEAN, redescoperite în limba maternă prin traducerea unei sinteze fundamentale

În 2024, editura „Ararat” a publicat, în a doua ediție, una dintre cele mai valoroase lucrări despre tematica armeană apărute vreodată în România: Istoria și cultura poporului armean de Tigran Grigorian. Cartea fusese publicată pentru prima dată în 1993, la Editura Științifică. În cele ce urmează, vom aborda capitolele și valoarea acestui volum, care reprezintă o sinteză ideală pentru toți cei interesați să descopere universul poporului armean – de la istorie, artă și literatură până la științele naturii și viața diasporei, inclusiv comunitatea armeană din România. Nu întâmplător, pentru această lucrare, Grigorian a primit Premiul Academiei Române, în 1995, la secțiunea istorie.

Autorul s-a născut în 1920, la Constantinopol, într-o familie de intelectuali. Și-a început studiile la Paris, iar ulterior familia s-a stabilit la București, unde a devenit elev al Școlii armene. A urmat apoi cursurile Școlii Evanghelice Germane și ale Academiei de Științe Economice. A fost un membru activ al comunității armene: a condus organizația de tineret armean, a devenit redactor-șef al săptămânalului Nor Ghiank („Viața Nouă”, București) și a lucrat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. S-a stins din viață în 2007.

Grigorian a valorificat o bibliografie bogată în mai multe limbi – armeană, română, rusă, engleză, franceză și germană. Prin urmare, nu avem de-a face cu o traducere sau cu o compilație dintr-o singură sursă, ci cu o lucrare de sinteză autentică. Cartea este rezultatul unei cercetări extinse și al unui efort intelectual de durată – lucru resimțit de oricine o parcurge și confirmat de noi, traducătorii volumului (Arsen Arzumanyan, Mariam Gevorgyan), în procesul de traducere.

Această dăruire este evocată și de fiul autorului, Aram Grigorian, stabilit în Franța, care își amintește cum tatăl său își dedica serile cercetării și scrisului, retrăgându-se la birou pentru a studia și a copia materiale. Pentru el, cercetarea și scrisul nu erau obligații, ci o formă de împlinire personală. Arhivele, documentele și notițele reprezentau adevărata lui „recreere”.

Fiecare temă a volumului a fost elaborată cu rigoare și discutată cu specialiști din domeniile respective, ceea ce sporește considerabil valoarea lucrării. Arhitectul dr. Gheorghe Curinschi-Vorona, care a contribuit la subcapitolul despre arhitectura armeană, a semnat și prefața volumului, unde apreciază competența și spiritul de sinteză al autorului:

„Autorul se situează în poziţia unui veritabil armenolog. Există opere în care cititorul este pus în oarecare încurcătură: nu ştie ce să admire mai întâi, tema, problematica ce a prilejuit travaliul autorului sau competenţa şi măiestria sa de a se descurca în păienjenişul informaţiilor pe care tema aceasta le furnizează. Desigur că, în cazul unei lucrări de factura celei pe care ne-o oferă Tigran Grigorian, obiectul, tema, sunt decisive pentru succesul operei. Dar, orice exegeză reprezintă o creaţie teoretică relativ autonomă, care însoţeşte, dublează şi slujeşte din punct de vedere teoretic faptele şi procesele prezentate. Autorul lucrării de faţă tinde, poate, ca manifestare a modestiei, să rămână în umbră temei tratate, dar este foarte greu pentru cititor de a eluda sau a nu recunoaşte faptul că opera este produsul unei îndelungate munci de acumulare, probabil de o viaţă întreagă, rodul unei îndelungate şi profunde meditaţii, al unui remarcabil spirit de selecţie şi sinteză. Autorul oferă cititorului un material pe deplin structurat şi elaborat. Tratând geografia, istoria, cultura şi civilizaţia poporului armean, autorul a realizat o lucrare de caracter enciclopedic, care, desigur, va fi deosebit de utilă tuturor celora pe care îi interesează cultura şi civilizaţia armeana.”

Cartea este structurată în șapte capitole. Primul tratează geografia platoului armean, comunitățile primitive, formarea poporului armean și particularitățile limbii armene. Al doilea capitol prezintă istoria Armeniei de la primele formațiuni statale până la proclamarea independenței, trecând prin marile regate, invazii și transformări interne. Următoarele două capitole sunt dedicate mitologiei, credințelor populare, legendelor și literaturii, precum și istoriografiei, gândirii filozofice, dreptului și științelor. Capitolul al cincilea abordează cultura materială — arhitectura, sculptura, pictura, miniatura, arta aplicată, covoarele, khacikarurile și muzica. Capitolul al șaselea prezintă diaspora armeană la nivel global, iar ultimul capitol este consacrat comunității armenești din România, cu accent pe istorie, organizare și personalități marcante.

În concluzii, autorul explică motivația realizării acestei lucrări: „Răspunzând interesului crescând din ţara noastră de a cunoaşte trecutul şi cultura poporului armean, legat prin multe fire de istoria şi cultura poporu lui român, ne-am străduit, folosind cele mai noi cercetări şi descoperiri, să dăm o imagine de ansamblu cât mai documentată. Întrucât tema tratată cuprinde domenii foarte variate ale istoriei, vieţii sociale şi culturii armene, în care se cer cunoştinţe de specialitate aprofundate, aproape imposibil de cuprins de către o singură persoană, am preferat să lăsăm să vorbească specialiştii cei mai competenţi, la fiecare capitol. În felul acesta, cititorul poate să aibă certitudinea că a fost pus la curent cu stadiul cercetărilor contem porane în materie de armenistică, domeniu de cercetări încă neepuizat şi care a trezit curiozitatea deopotrivă a oamenilor de ştiinţă, de artă, de litere ca şi a publicului larg cititor dornic de o cultură multilaterală.”

Autorul subliniază și factorii care au permis păstrarea identității armene de-a lungul secolelor: „Faptul că naţiunea armeană şi-a păstrat totuşi trăsăturile specifice ca etnie separată se datoreşte, fără îndoială, celor doi stâlpi puternici de susţinere: pe de o parte limba, scrierea şi cultura, iar pe de altă parte, ideologia, credinţa exprimată prin biserica sa naţională autocefală, element deosebit de important de rezistenţă, în trecut.”

Traducerea în limba armeană a volumului («Հայ ժողովրդի պատմություն և մշակույթ», [Hay joghovrti patmutyun yev mșakuyt], ed. Ararat, 2025, 612 p.) nu își propune în mod prioritar un demers academic, deoarece în spațiul științific armean există deja lucrări aprofundate dedicate fiecărui domeniu – lucrări pe care și Grigorian le-a integrat în ampla sa sinteză. Valoarea traducerii constă în accesibilitatea unei sinteze coerente și cuprinzătoare, care permite cititorului armean să parcurgă, într-un singur volum, istoria și cultura poporului său de la origini până în 1991.

Aram Grigorian își amintește că redactarea cărții a durat peste un deceniu. Tatăl său, „armean de dimineață până seara”, a dorit să contribuie la viața culturală a armenilor din diaspora și din Armenia. Considerăm că această lucrare merită să fie tradusă în cât mai multe limbi, pentru a face cunoscută pe scară și mai largă istoria și cultura armeană.

Arsen ARZUMANYAN

by Arsen Arzumanyan

Website