BEDROS HORASANGIAN : Trump Route 

O vizită intempestivă a Ministrului de externe Ararat Mirzoyan la Washington a oficializat alături de Marco Rubio, secretarul de stat american, un acord dintre Armenia și Statele Unite. Pentru ca SUA să garanteze un coridor terestru între Azerbaidjan și teritoriul (azi azer) Nahicevan – fost cândva armenesc – pentru a facilita diverse combinații economice în avantajul ambelor părți. Garantul acestui acord bilateral este evident SUA. Acord  care în fond devine trilateral, detaliile economico-financiare intră în detaliile acordului făcute publice. Cu procente și cifre cu tot. E bine ce s-a întâmplat, e mai puțin bine, ne abținem să avansăm speculații. Mai ales pe fondul situației explozive din Iran, un vechi partener zonal al Armeniei. A cărui conducere operativă face eforturi susținute pentru a se distanța de Federația Rusă, vechi aliat al armenilor și Armeniei. Cum, necum, Rusia a  avut interese strategice zonale, ieri ca și azi. Dar. Dar după ce Armenia a fost lăsată de izbeliște, cu desagii în drum cum spun românii, în timpul conflictelor militare cu Azerbaidjanul – fățiș sprijinit în toate felurile de conducerea de la Ankara – guvernul  păstorit de Nikol Pashinyan a dus o politică de reașezare a intereselor internaționale ale Armeniei. De distanțare de Moscova. O recalibrare cu democrațiile occidentale – via UE și apropiere de Statele Unite. Unde se va ajunge încă nu știm. Dar știm bine și se vede cu ochiul liber că actualul conflict dintre Catolicos-ul de la Ecimiadzin, capul Bisericii Apostolice Armene și Primul Ministru Nikol Pashinyan care-i poartă sâmbetele ( cum spun românii…) nu este de bun augur. Ne-am documentat despre situația dintre cei doi lideri ai armenității și putem aprecia că deja s-a depășit un punct critic. Atacurile reciproce și incriminările care se tot aduc – s-a ajuns și la arestări/puneri sub acuzație – nu duc nicăieri. Și trebuie să înceteze. E nevoie de unitate și solidaritate. Cum de multe ori, când a ajuns cuțitul la os, armenimea în întregul ei a știut să se mobilizeze. Clerul armean, cu propria lui autonomie și rolul lui covârșitor în istoria unui popor – fiind și mairenik și hairenik în termenii politologului mereu atent la nuanțe, mereu lucidul și cu zâmbetul pe buze, Vahe Berberian – și așa trecut prin multe tragedii, trebuie lăsat în pace să-și vadă de misiunea sa. E nevoie de solidaritate și unitate. Da, da, da. E nevoie de calm și înțelepciune. E nevoie de răbdare și toleranță pentru a pune la aceeași masă toate părțile  care se dușmănesc azi în mod inadmisibil. Coridorul agreat de părți – 74 % părții americane, restul la Hayastan – și care va crea noi oportunități,  road&railways – se va numi Trump Route for International Peace &Prosperity. No comment, să iasă măcar ceva bine și bun pentru toată lumea. Yavrum/hokis (dragul meu, suflețelul meu) m-ar fi gratulat bunica mea care avea casă în Buyuk Ada, în mijlocul Mării Marmara. Pentru gândul meu bun. Pe insulă nu circulă azi mașini.

by Bedros Horasangian