GRIGORE FOIT (1917-1987) …

– PĂRINTELE MUZEOGRAFIEI SUCEVENE

Fără îndoială, parcurgem timpuri unice, înlănţuite de modificările abrupte, forţate şi parcă interminabile, definite de ajustări permanente ale orizonturilor culturale. Cunoaşterea umană, evoluţia spirituală, par a nu mai constitui direcţii şi forme fundamentale ale expresiei fiinţei umane, consumarea acută a obiectelor, a evenimentelor, a timpului, devenind comode şi, paradoxal, benefice pentru devenirea oricărui individ, cel puţin în aparenţă.
Textul de faţă se înscrie într-o categorie de scrieri recuperatorii: pentru imaginea instituţională, profund modificată în ultimele decenii, marcate de evoluţii tehnologice şi tematice; pentru memoria şi istoria locală a unei personalităţi pe nedrept uitată; pentru înţelegerea unui timp de mult apus, marcat de alte direcţii culturale, politice, economice, dar, în beneficiul, sperăm, al celor care mai au răbdarea şi speranţa de a citi, de a mai privi către un viitor aducător de bine.
Grigore Foit, subiectul intervenţiei noastre, a fost, vreme de un sfert de secol, angajat al statului român (Regat, Republica Populară, Republica Socialistă). A fost profesor, şef de secţie-muzeograf şi director al Muzeului de Istorie Suceava (1950-1962 şi 1967-1975), în, poate, cei mai dificili ani ai exprimării şi afirmării sale identitare. Din 1950, până la pensionarea sa abruptă în anul 1975, la doar 58 de ani, consecinţă a unor evenimente interne specifice meleagurilor locale sucevene, Grigore Foit a slujit, cu credinţă, conştiinciozitate şi pasiune acerbă, Muzeul. Viziunea sa complexă şi unică, asupra vieţii şi modelului instituţional-muzeal, a rămas nealterată de epoca în care a trăit, fiind hotărâtor şi ireversibil amprentată de studiile finalizate în perioada interbelică: Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava şi Universitatea din Cernăuţi, recunoscute şi respectate pentru corpurile de elită ale profesorilor de la variile catedre.
În acest context trebuie să arătăm faptul că familia regretatului intelectual a donat, în anul 2018, Muzeului Naţional al Bucovinei, o parte însemnată a arhivei personale Grigore Foit, care conţine caiete întregi de jurnal de săpătură arheologică, documente, fotografii, extrase de ziar, rapoarte de activitate, corespondenţă, care au fost prelucrate de colegii muzeografi Cristina Slavic şi dr. Mihai-Aurelian Căruntu, păstrarea în cele mai bune condiţii fiind asigurată de doamna conservator Vasilica Cotoc.
Recent, la sediul Muzeului de Istorie din strada Ştefan cel Mare nr. 33 a fost deschisă expoziţia documentară Grigore Foit – părintele muzeografiei sucevene, care se adresează publicului interesat de evoluţia centenară a instituţiei noastre şi de cunoaşterea îndeaproape a unei personalităţi de excepţie a Sucevei. Panourile cuprind, în premieră, secvenţe documentare care ilustrează traiectoria profesională şi umană în acele timpuri. Existenţa terestră a lui Grigore Foit a surprins momente şi perioade istorice unice: Marea Unire, perioada interbelică cu viaţa politică tumultoasă, dictatura regală, Ultimatumul sovietic, Dictatul de la Viena, al doilea război mondial, celebrele alegeri din 1947, abdicarea Regelui Mihai, fenomenul Piteşti, reprimarea intelectualilor în temniţele comuniste, stalinismul, post-stalinismul, colectivizarea, industrializarea, reorganizarea teritorială din 1968, dar, peste toate acestea, a fost nu martor, ci vector activ al transformării instituţiei muzeale sucevene. Grigore Foit a avut iniţiativa de a crea Comisia de reorganizare a muzeelor din regiunea Suceava (1953-1954) şi a înduplecat autorităţile în vederea asigurării unui sediu potrivit pentru colecţiile muzeale care se îmbogăţeau în ritm accelerat, fapt care s-a şi întâmplat în cursul anului 1968, când Muzeul s-a mutat din Casa Naţională în actualul sediu.

Dintre documentele prezentate pe panouri atrag atenţia: diploma de bacalaureat, atestând absolvirea prestigiosului Liceu „Ştefan cel Mare” din Suceava (1936); diploma de licenţă în Filosofie şi Litere, ca absolvent al Universităţii din Cernăuţi (emisă la 30 ianuarie 1941 sub semnătura decanului prof. univ. dr. Teofil Sauciuc-Săveanu, viitor deţinut politic la Sighet între anii 1950-1955), cu specializare în elină, latină şi istorie antică; certificatul de absolvire al practicii pedagogice (1941-1942) la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi; carnetul de membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice şi carnetul de membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din R. S. România, eliberate la 13.VI.1958, respectiv 29.IX.1970, sub semnătura preşedintelui societăţii, reputatul profesor Petre Constantinescu-Iaşi; invitaţie la sărbătoarea de 100 de ani de la înfiinţarea Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava (19 noiembrie 1960), la care se adaugă fotografii din tinereţe. Un document „delicios”, ca privire comparativă, este Programul de activitate zilnică pentru perioada 13-18.I.1975, deosebit de sugestiv, întrucât arată seriozitatea cu care erau tratate activităţile de muzeu în urmă cu 50 de ani. Nu uităm de Acţiunile Cultural-Educative sau Brigada de muzeu, specifice vremurilor de atunci şi nici de stufoasele rapoarte de activitate semnate de Grigore Foit (bătute la maşina de scris), care ilustrează bogăţia şi varietatea preocupărilor sale ştiinţifice.

crainou.ro

citește tot articolul aici

by Redactor