Ara Alexandru Şişmanian : Poeme inedite pentru Araratonline (dec. 2025)

Din volumul inedit Si minor

(În căutarea infernului pierdut, I)

0 • 0 •

zero ‒ zero al suferinţei şi singurătăţii • zero al camerelor mele mortuare unde dubiul celorlalţi îmi lipeşte umbra de ziduri • şi lacrimile căutărilor mele prin labirintul de litere îmi măsoară eşecul • zero a tot ce mă exilează în lume ‒ printre rădăcinile acestea absurde cu care m-am născut incompatibil • unde nebunia aceasta colectivă aspiră să facă din mine nimicul ei • oh! uriaşa fantomă a oceanelor mele imaginare ‒ gura ei spectrală e caverna inimii mele • prin ea ‒ în pulberi de silabe mă risipeşte povestea ‒ dar prin mit reînviu • zero al fructelor secătuite din care pe sufletu-mi mai plutesc doar eratice coji • toamnă a nopţii cînd frunzele clipelor cad ‒ cînd precum bărci eternităţile-mi lunecă pe melancolie şi gânduri • mă topesc ca o armată scufundată în marşuri • soldaţii de umbră topesc aşteptarea în nesfîrştit întuneric • şi astfel fiecare-şi găseşte moartea în bezna ecourilor precum visul unei partituri cu toate notele sfărmate • am căutat un înger printre pulberile drogurilor negre ‒ am căutat în avisuri un leviathan de uitare • zero ‒ scoarţa vacuităţilor tale mi-a julit sălbatică buzele ‒ asemeni copacilor fără număr ai unor păduri invizibile • ai unor păduri ce s-ar fi strîns toate într-un unic copac monstruos ‒ labirint noduros – cu tăcerea de ferocitate şi sânge • sau gratiile febrelor ‒ vibrîndul fier al delirurilor tale ‒ cînd zero, mă strîngi în singurătate ‒ mă îmbrăţişezi sufocîndu-mă cu betonul rece al izolării ‒ cu nimicul tău implacabil de carceră • pînă nu mai rămîne din mine decît amintirea zîmbetului tău funerar •

otrava prin care trăiesc

singurătatea e otrava prin care trăiesc ‒ fără pînzele disperării la ce bun să-ţi fii barcă • căci cu fiece val oceanul întoarce încă o pagină ‒ cu fiece val cartea lui ratează o nouă suferinţă în rană • dar poate o rană a vidului ‒ o sîngerare a regelui vid este muzica • a sîngelui său de înlăcrimată solitudine • fantome letale de linoleum ‒ şi camera verde precum un extraterestru gri • alte aşteptări a ceea ce nu mă poate ajunge vreodată ‒ a himerei bîntuitoare pe care n-o pot niciodată visa • zîmbetul mi se desprinde plutind de pe buze ‒ cînd moartea se leagănă fecioară-n vioară • o frumuseţe cenuşie parcă mi se plămădeşte din ceaţă ‒ cînd rătăcesc fără timp prin depresiunile lunii • şi iarăşi mă povestesc ‒ în bărci îngheţate de lacrimi trec styxul ‒ morţii cu chipurile lor selenare • căci morţii plîng stele în vidul unei nostalgii fără sens ‒ pe cînd eul cade mereu în cercuri de concentrică singurătate • … da, aşteptarea mă jupoaie ‒ şi merg prin ea ‒ şi mor • şi perdea roşie veghez ‒ paşi pe oglindă ‒ lîngă scoarţa înfrigurată din care nimeni mă bea • da, sufletul meu e furios de istovire • să-ţi sfîşii măştile lume ‒ e tot ce mai vreau de la tine • infernul cellalt m-a izbit cu ciocane ‒ cu barosul abisului m-a lovit monstrul cellalt ‒ însă n-a izbutit decît să-mi sfărîme ziduri de închisoare • şi iarăşi, fantastic ‒ faustic ‒ în fumul spectral stă singur ‒ insulă fără oglindă • căci ce alt e limita decît o frîntură din infinitul pe care îl urc •

sub treapta de jos

sub treapta de jos ‒ vibrînd precum un pas îngropat ‒ delfinul de somn îmi dăruieşte braţul ca pe o aripă • sfîşiere urcînd ‒ înţeleg • cum putem respira de vreme ce prezentul e un punct cu extensia zero • dumnezeule! numele tău mă sufocă • vai! nu am nimic de ascuns în afara calomniilor cari mă înconjură • muzica e depărtarea care se stinge ‒ stingerea ce încet-încet se în-depărtează • da, treaptă e aripa ce zboară doar coborînd • zîmbetul e tărîmul ultim unde amurgul îşi goleşte fantoma de zei • oh! lumea e nava-ospiciu ‒ purtată pe oceanul demenţei ea e condusă numai de navigatorii nebuni • anabaze oprite şi relansate ‒ ore de carne ‒ aberantele orologii ale cangrenei de timp înnegrit • sânge de lună ‒ carnea femeii se topeşte undeva între miraj şi avis • vai, rară muzica care să nu-mi plîngă pe pagini vreun vers • mă apropii de mine ieşindu-mi din gînd ‒ da, aruncîndu-mă dincolo • încă o dată ‒ sticla aşteptării mi se topeşte-n dezamăgire de sânge • marsyas! mi-am smuls în fine pielea tăcerii • rana mea-i toată acum o nesecată viziune – ultima vizuină a silabelor • şi totuşi, vreau ‒ vreau să scap de magia asta rescrisă •

∞

ameţitor 0 negru se roteşte ‒ în zâmbetul neantului infinitul în fine s-a fost oprit • preschimbă-te în privire fruntea mea ‒ în cupă de lacrimi tu, numele meu, amorţit în uitare •

0 • 0 •

am împlinit infinitul 

* * *

Nǎscut în 1951 la Bucureşti, absolvent al singurei promoţii de hindi a facultǎţii de limbi romanice, clasice şi orientale, cu o tezǎ despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Şişmanian a publicat articole de criticǎ literarǎ în revista Luceafǎrul, precum şi studii de istorie şi hermeneuticǎ literarǎ în Steaua. În ianuarie 1983 pǎrǎseşte definitiv România, în urma persecuţiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instaleazǎ la Paris ca refugiat politic şi urmeazǎ cursuri de istoria religiilor, sanscritǎ, ebraicǎ biblică, coptǎ şi armeanǎ clasicǎ la École Pratique des Hautes Études şi la Institut Catholique de Paris, participând în acelaşi timp la conferinţe internaţionale de specialitate.

În 1993 reuşeşte realizarea colocviului internaţional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universitǎţii din Chicago pe 21 mai 1991. Publicǎ numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparaţiei Veda – Gnosǎ) în reviste de specialitate şi volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franţa, Italia. Editeazǎ, împreunǎ cu soţia sa, Dana Şişmanian, sub egida asociaţiei „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creeazǎ în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011).

Începînd cu 1997, publicǎ regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Româneascǎ, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absenţe (4 volume), Neştiute (4 volume). Îşi publică independent Neştiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), Absenţe 5 (2021) şi Letala lunii (2023), iar în format electronic, pe situl personal, ciclurile Zdrenţe (4 vol.) şi Onirice (3 vol.).

Publicǎ de asemenea în traducere francezǎ, englezǎ şi germanǎ mai multe poeme în antologii şi reviste, între care publicaţiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015,octombrie 2017, aprilie-mai 2018, juin 2020), La levure littéraire etc.

Îi apar la editura L’Harmattan, în colecţia „Accent tonique”, în traducerea Danei Şişmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), Les non-êtres imaginaires. Poème dramatique (2020), Orphée lunaire (2021) – toate, abundent recenzate de critica literarǎ francezǎ. În septembrie 2024 publică în franceză La létale de la lune, şi în septembrie 2025, Oniriques (ed. PHOS).

Pagina de poezie pe situl personal: https://adshishma.net/Ara/Poesie-ROM.html (şi pentru franceză: https://adshishma.net/Ara/Poesie-FR.html).  

by Mihai Stepan Cazazian