Serge Avedikian la București

          La jumătatea lunii decembrie, a fost omagiat în capitală actorul, producătorul, realizatorul și regizorul Serge Avedikian, un artist extrem de înzestrat la care pasiunea pentru teatru și film merge mână în mână cu talentul și puterea de a capta publicul. Profund conectat la rădăcinile sale armenești, avid călător, Avedikian are o viață care poate pune în umbră mai multe scenarii de film.

          Părinții săi s-au născut în Franța, iar în urma campaniei și propagandei lui Iosif Stalin s-au stabilit în Armenia Sovietică. Născut în 1955, Serge și-a petrecut copilăria și adolescența în Erevan și apoi a emigrat împreună cu părinții în Franța unde a debutat ca actor. După ce a lucrat în Paris, o perioadă cu talentații cursanți de la Conservator, a înființat o companie de teatru și a produs numeroase piese. La fel de intensă a fost și preocuparea sa pentru cinematografie. În 1979 a debutat în filmul Le pull-over rouge, având o interpretare remarcabilă în rolul lui Christian Ranucci,  un tânăr francez acuzat, condamnat și ghilotinat pentru răpirea și uciderea în Marsilia a unei fetițe de opt ani. Volumul lui Gilles Perrault a stat la baza acestei producții cinematografice. Atât cartea, cât și filmul au avut un rol semnificativ în anii șaptezeci ai secolului al douăzecilea în favoarea abolirii pedepsei cu moartea.  Un alt rol important a fost cel din drama L’Aube, o coproducție remarcabilă franco-israeliană după romanul lui Elie Wiesel, în care a jucat alături de Michael York, Philippe Léotard și Christine Boisson. În mod firesc, a interpretat roluri și în filme, având subiecte armenești, precum Mayrig, în 1991, în regia lui Henri Verneuil, Aram, în 2002, în regia lui Robert Kechichian,Le voyage en Arménie, în 2006, în regia lui Robert Guédiguian. În același timp a realizat și  documentare valoroase care au fost răsplătite în diferite moduri. În 2010 a câștigat Palme d’Or  pentru scurtmetrajul Chienne d’histoire, la Festivalul de la Cannes. Acțiunea acestui film de animație se petrece la Constantinopol, în 1910.  Avedikian a realizat de asemenea documentare și a regizat filme artistice, temele sale predilecte fiind memoria, identitatea, exilul, istoria recentă, vulnerabilitatea. Evident, creațiile sale au în vedere cu prisosință experiența armeană în lumea actuală atât de polarizată.

          O bucurie evanescentă pentru cinefilii din București a fost, joi, 17 decembrie, vizionarea în cadrul programului Focus Armenia, la Cinema Elvire Popesco a două filme regizate de Avedikian. Emoția a fost sporită și de faptul că în sală s-a aflat cineastul de origine armeană, oferind publicului o experiență frumoasă. Primul dintre filme,  Pierdut în Armenia, realizat în 2016, este o comedie diferită de ceea ce suntem obișnuiți să vedem pe ecrane. În lumea dintr-un sat miturile par mai puternice decât adevărul. Protagonistul, un actor francez, ajunge din Azerbaidjan în Armenia. Nu are, evident, viză și nici nu cunoaște limba armeană. La prima vedere aceasta pare o situație paradoxală. Localnicii însă, îl primesc așa cum pot mai bine pentru că seamănă cu o figură venerată în sat. Sigur, pelicula aduce în atenție puterea întâmplării, a hazardului care poate schimba uneori în mod esențial viețile.  Titlul în limba franceză Celui qu’on attendait pune în lumină tocmai puterea miturilor. Valoarea filmului este atestată de faptul că a obținut o nominalizare pentru cel mai bun lungmetraj la Festivalul Internațional de Film ARPA de la Los Angeles.

           Cea de-a doua producție cinematografică cu titlul Paradjanov are ca temă principală rezistența prin cultură în epoca sovietică dominată de propagandă și violență.  Realizat în 2013, filmul nu conține prea multe elemente biografice, punând un accent deosebit pe universul creației lui Paradjanov. Pentru prima dată acest lungmetraj a fost difuzat în România, în 2014, în cadrul  seriei Cinepolitica. Avedikian a fost și atunci prezent la proiecția filmului care dezvăluie adevărata măsură a lumii lui Paradjanov, cu toate valențele ei. Construit pentru altfel de vremuri, cu o fire prea liberă pentru a trăi în corsetul unei singure direcții și cu o imaginație debordantă, Paradjanov este pus în lumină cu diversitatea preocupărilor sale artistice. Filmul realizat de Olena Fetisova și Serge Avedikian,  având numele Le scandale Paradjanov arată și condițiile opresive în care a trăit artistul, condamnarea sa la închisoare pentru cinci ani și imposibilitatea de a-și putea manifesta întreaga putere de creație.  Avedikian în rolul lui Paradjanov reușește să surprindă în mod magistral febrilitatea cu care lucra marele artist la filmele și colajele sale ca și firea sa excentrică, aflată într-o permanentă căutare. Admirabil este reconstituită în film și atmosfera anilor cincizeci, șaizeci și șaptezeci din secolul trecut din republicile sovietice.

          Înaintea vizionării filmelor, dar și după, Serge Avedikian a oferit ample explicații despre cum a lucrat, despre distribuție și despre cum au fost primite aceste pelicule de către public și critica de specialitate.

Dialogurile din sala de cinema au continuat și în incinta Institutului Francez unde  între filme a fost organizat un cocktail în cinstea cineastului de origine armeană. La eveniment au fost prezenți Excelențele Lor ambasadorii Franței, Confederației Elvețiene și Armeniei, Eric Poppe,  Reprezentantul Organizației Internaționale a Francofoniei pentru Europa Centrală și de Est,  alături de Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor și al Uniunii Scriitorilor din România.

          Joi, 18 decembrie, la Centrul Cultural Armean din București a avut loc din nou o întâlnire a acestui actor și regizor cu publicul.  Moderatoarea evenimentului, poeta Ligia Keșișian a evidențiat faptul că Avedikian este unul dintre cei mai versatili și nuanțați cineaști armeni ai prezentului. La această întâlnire au participat ES domnul Tigran Galstyan, Ambasadorul Republicii Armenia în România, Eric Poppe, Reprezentantul Organizației Internaționale a Francofoniei pentru Europa Centrală și de Est, Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România. Dialogul a avut în vedere mai ales parcursul acestui artist, creațiile sale cinematografice și proiectele actuale.

          Chiar de la început Serge Avedikian a mărturisit că inițial a fost foarte timid, iar această timiditate i-a permis să observe cu atenție persoanele, viața, ajutându-l să înțeleagă multe lucruri. Apoi a devenit un vorbăreț profesionist. Avedikian s-a referit și la faptul că Franța a fost mereu prezentă în viața lui pentru că părinții lui s-au născut în Franța, dar s-au repariat în 1947. De asemenea a povestit că la cincisprezece ani familia sa s-a întors în Franța, la trei decembrie 1970 și el a reușit să devină actor. Cu toate astea o bună parte din ființa sa a rămas armenească. S-a reîntors în Armenia, în 1981, când avea douăzeci și cinci de ani, era deja tată, pentru a face un film despre ce s-a întâmplat cu tovarășii săi din copilărie pentru că trăise în Uniunea Sovietică, cunoștea atât armeana orientală, cât și pe cea occidentală și voia să mărturisească despre acestea.

          A recunoscut importanța diasporei armene și a culturii sale și a spus că se simte îmbogățit la fiecare întâlnire cu armenii din diferite colțuri ale lumii.

          Prezent la Centrul Cultural Armean, Eric Poppe a vorbit despre personalitatea extraordinară a lui Avedikian și cum a fost fascinat la Cinema Elvire Popesco de felul în care l-a interpretat pe Paradjanov. De asemenea s-a referit la proiectul pe care îl derulează împreună cu Avedikian în Armenia de cinci ani. În cadrul acestui proiect, douăzeci de tineri actori și regizori, anual, se formează profesional și apoi pot monta și juca cu succes spectacole în limba franceză.  Până în prezent o sută de tineri s-au format în aceste ateliere de artă dramatică.

          ES Ambasadorul Tigran Galstyan a precizat că are o relație lungă, de peste douăzeci de ani cu Avedikian. Când era student a făcut o prezentare despre acest cineast, dedicându-i o pagină întreagă cu informații, în limba franceză,  apoi l-a întâlnit la Paris, la ambasadă și când a ajuns în România, Eric Poppe i-a vorbit despre atelierele de artă dramatică care se desfășoară la Erevan.

          Varujan Vosganian a amintit că Avedikian s-a mai aflat odată în România, pentru a participa la Cinepolitica și tot atunci a avut o întâlnire cu publicul la Centrul Cultural Armean.

          S-a discutat apoi despre filmele în care a jucat, despre rolurile mai importante din producțiile  complexe politice. Cineastul a amintit că a interpretat și roluri de homosexuali. A vorbit și despre colaborarea sa cu Henri Verneuil și despre faptul că l-a cunoscut pe Charles Aznavour. A povestit și că la începutul carierei sale în cinematografie i s-a propus să-și schimbe numele care părea prea lung și a refuzat. În cadrul acestei întâlniri s-a discutat și despre relația dintre stat și cultură în Franța.

          La finalul discuțiilor ES Ambasadorul Tigran Galstyan l-a întrebat pe cineast când o să revină în Armenia. Avedikian a răspuns că se va întâmpla curând pentru că i s-a propus să regizeze o piesă de Hagop Baronian la Teatrul Baronian din Erevan unde în prezent, în repertoriu , nu este nicio piesă a acestui autor. De asemenea a precizat că urmează să traducă piesa în limba franceză pentru a fi reprezentată la Marsilia, Paris, Lyon și București.

          Serile dedicate la București lui Serge Avedikian au reușit să extindă interesul publicului pentru cinematografia europeană cu multiplele sale nuanțe privind istoria și rolul memoriei.

Andreea BARBU   

fotografii de Andreea Retinschi și Andreea Barbu

by Andreea Barbu