„Patrimoniul manuscriselor armenești din România”, studiu realizat de Lusine Sargsyan, prezentat în cadrul programului TeTra 2025

The Text and Transmission Research Seminar din cadrul programului TeTra 2025 este găzduit de Giorgia Nicosia (Universiteit Gent), Marion Pragt (KU Leuven), Andy Hilkens (Universität Wien) și Dan Batovici (Universität Wien) și își propune să organizeze lunar – online – prezentări de proiecte în curs de desfășurare privind diverse tradiții și contexte istorice, de obicei la ora 10:00 CET, cu excepția cazului în care se specifică altă oră.

Pentru luna noiembrie organizatorii au invitat-o pe Lusine SARGSYAN, cercetător principal la Departamentul de Studii de Artă Medievală din cadrul Matenadaran – Institutul de Manuscrise vechi „Mesrop Mashtots” din Erevan.

Bursieră a Colegiului Noua Europă din Bucureşti ( între 2013-2017 ) a ţinut o prelegere la Centrul Cultural Armean din Bucureşti despre primele rezultate ale cercetărilor sale. Ulterior, a publicat ample studii privind cercetările din România în „Revue des études sud-est européens” din 2016 şi 2017 și 2021. În 2017 a participat la Conferințele Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române iar în 2019 la cel de-al XII-lea Congres Internațional de Studii Sud-Est Europene. A obținut doctoratul în Istoria Artei și este lector la Catedra UNESCO de istoria și teoria artei a Universității de Stat din Erevan. 

La acest seminar, din 20 noiembrie, Lusine Sargsyan a prezentat un studiu despre „Patrimoniul manuscriselor armenești din România”. Iată ce a scris în introducerea seminarului :

România este una dintre țările care păstrează manuscrise armenești în diverse colecții, inclusiv arhive de stat, biblioteci, muzee și casele parohiale ale bisericilor armeano-catolice din Transilvania. Aceste manuscrise sunt de mare importanță pentru studiul istoriei, liturghiei, limbii și gramaticii armene, al caracteristicilor dialectale, al tradițiilor artistice și al numeroaselor alte aspecte culturale. Interesul academic pentru acest subiect a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și a continuat până în prezent. Printre cercetătorii care au contribuit la acest domeniu se numără părinții mekhitariști Grigor Govrighian și Hamazasp Voskian, orientaliștii Frédéric Macler și Charles Renoux, istoricul de artă Sylvia Agemyan și istoricii Hagop Siruni și Suren Kolanjian, printre alții. Având în vedere stadiul actual al studiilor manuscriselor, cercetarea mea își propune să contribuie la o înțelegere mai cuprinzătoare a manuscriselor armene păstrate în România. În special, se concentrează pe trei direcții principale: a) studiul manuscriselor iluminate; b) o examinare a istoriei scriptoriilor armene din România; c) compilarea unui catalog de manuscrise.

În cadrul acestui seminar voi prezenta următoarele rezultate ale cercetării mele:

a) topografia manuscriselor,
b) cronologia lor
c) relatări din manuscrise privind istoria armenilor din România.

Cu stimă,
Lusine SARGSYAN

by Mihai Stepan Cazazian