Pictura religioasà a lui Vartges Sureniants

Am participat de curând la conferinta despre operele religioase ale faimosului pictor armean Vartkes Sureniants, sustinutà la biserica armeanà din Issy les Moulineaux, de câtre doamna Sushanik Zohrabyan, doctor în istoria artelor. [ Doamna Zohrabyan este nora lui Nadine Agopoff – fiica lui Arșavir Glorighian cel care, în 1993, a donat o tipografie complet utilată U.A.R ]. Cunoșteam interpretarea lui a legendei despre Semiramis si Ara cel Frumos, portretul lui Salomé, dar am fost plàcut surprinsà de amploarea subiectelor religioase, pe care le-a tratat.

Vartkes Sureniants (1860-1921) s-a nàscut în familia unui preot, a studiat la Institutul Lazarev de la Moscova, iar apoi la Academia de Arte frumoase din München. Este si arhitect, are o educatie desàvârsità si în domeniul lingvistic, este poliglot si reuseste sà împleteascà cu dibàcie si subtilitate ràdàcinile artistice armenesti cu influentele picturale europene .

Fiind marcat în tinerete de tragedia masacrelor hamidiene, a pictat « Templul profanat », în care ne aruncà în prin plan în fața manuscriselor profanate, aruncate pe solul de piatrà al unei biserici, dezvàluind ceva mai departe cadavrul unui preot, imaginând toate acestea deasupra lespezilor funerare ale slujitorilor bisericii, în fata khatchkarului, ràmas neclintit în fața ororii…

Un alt tablou înfàțișeazà o copilà orfanà, plângând în fața porții minunat sculptate a mânàstirii de pe lacul Sevan. Tot fàcând parte din ciclul de arhitecturà sacrà, este și « Procesiunea credincioșilor », impresionantà prin realismul scenei, detaliile vestimentație, ale obiectelor de cult si solemnitatea scenei (1895). Tabloul Mânàstirii Sfintei Hripsimé ,1897, surprinde prin prezentarea mânàstirii într-o întindere de pâmânt incendiat, imagine apocalipticà, care simbolizeazà puterea de reziliențà a poporului armean, renașterea sa veșnicà prin credințà, sub augurul noului soare care ràsare.

Foarte impresionant, aș spune surprinzàtor de modern prin abordare, atitudine este portretul Catolicosului Mgrdich Khrimian, 1906. Este înfàtisat cu haine ecleziastice, dar cu capul gol, într-o posturà perfect umanà, nu pozeazà pentru pictor (asa cum vedem în toate muzeele portrete academice de cardinali si alte figuri ecleziastice). Tabloul emanà autoritate și spiritualitate, armonie si solemnitate. Mi-a atras atentia detaliul hârtiei, aruncate pe jos, pe covor, la picioarele lui si m-am interesat de simbolul acesteia : este o scrisoare primità de la oficialitàți, cu privire la ordinul de închidere a școlilor armene, ordin pe care Khrimean Hayrig l-a nesocotit cu desàvârșire.

În afara arhitecturii sacre, Sureniants a pictat cu mare màiestrie artisticà si càldurà umanà portrete ale Domnului Isus Christos : Isus predicând, Rugàciune la Ghetsemani, Ràstignirea și Sfânta Figurà. Toate reflectà o atmosferà misticà, o profunzime spiritualà o singuràtate dar și o liniște interioarà. Figura Christului e de o desàvâsità càldurà și umanitate, inspiratà din tradițiile bizantine și armene, privirea caldà dar penetrantà a Domnului intrà într-un dialog spiritual cu spectatorul, declarându-ne iertarea, milostivirea și viața eternà.

Dr. Alice Marie PAMBUCCIAN GRIGORIAN

by Mihai Stepan Cazazian