Lucrări și proiecte efectuate la Cimitirul Confesional Armenesc din București în perioada 2020-2025
Poporul armean este recunoscut nu doar pentru credința sa profundă, ci și pentru dragostea și respectul aparte pe care le poartă celor adormiți. Moartea nu este un sfârșit absolut, ci o trecere într-o altă viață – una veșnică, în prezența lui Dumnezeu. Această convingere profund ancorată în credință creștină este esențială pentru Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană, una dintre cele mai vechi biserici creștine din lume.
Respectul față de cei plecați din această lume nu se manifestă doar prin rugăciuni și pomeniri, ci și printr-o grijă atentă față de locurile de veci. În cultura armeană, cimitirul nu este un loc al uitării, ci un spațiu sacru, în care viețile celor adormiți continuă să fie prețuite și onorate. Mormintele sunt îngrijite cu sfințenie, iar crucile armenești sau mormintele sunt adesea adevărate opere de artă, simboluri ale credinței și memoriei neîntrerupte.
Fie că este vorba de zilele de pomenire, de vizite regulate la mormintele celor dragi sau de momente de rugăciune personală, armenii păstrează o legătură vie cu cei plecați. În cadrul slujbelor religioase, pomenirea celor adormiți ocupă un loc de cinste, iar rugăciunea pentru odihna sufletelor lor este un act de dragoste și speranță.
Această relație profundă cu memoria celor adormiți nu este doar o tradiție transmisă din generație în generație, ci și o expresie a unei credințe care vede în fiecare ființă umană un suflet nemuritor. Pentru armenii de pretutindeni, grija față de morminte nu este doar o datorie morală, ci un gest de recunoștință, de iubire și de comuniune spirituală.
Așa se întâmplă și în cazul Cimitirului Confesional Armenesc din șoseaua Pantelimon nr. 90, care este în grija Arhiepiscopiei Armene din România și al Parohiei Bisericii Armene din București.
Actualul teren al cimitirului a fost dobândit în 1856. În cimitir se află capela cu hramul ,,Sfântul Grigore Luminătorul”, ridicată în anul 1920. La intrare, în stânga, se află monumental eroilor armeni căzuți în cele două războaie mondiale și celor deportați în Siberia, iar în dreapta un khacikar din tuf, închinat victimelor Genocidului săvărșit împotriva armenilor în 1915, în Imperiul Otoman. În cimitir și-au găsit locul de odihnă personalităti marcante din comunitatea armeană.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România, prin grija Parohiei Bisericii Armene din București în ultima perioada au fost efectuate multe lucrări de renovare, înfrumusețare și de îngrijire la acest cimitir istoric. Putem enumera următoarele lucrări efectuate și proiecte majore։
- Renovarea interioară a clădirii de la intrarea în cimitir, care conține sala de evenimente, camera administratorului, camera serviciului de pază, camera personalului ce deservește cimitirul, grup sanitar, anexe.
- Dotarea sălii de evenimente cu 25 scaune noi în urma unei donații primite.
- Renovarea exterioară a clădirii de la întrarea în cimitir.
- Renovarea și refacerea WC-urilor.
- Achiziționarea și montarea de 30 bănci noi și coșuri de gunoi.
- Achiziționarea de stropitori noi.
- Refacerea completă a instalației de apă rece și caldă.
- Montarea a 2 aparate de aer condiționat.
- Refacerea întregii instalații electrice și a iluminatului exterior.
- Refacerea pe tot perimetrul cimitirului a instalației de supraveghere a incintei prin montarea de senzori de ultima generație.
- Restaurarea porții de intrare.
- Înlocuirea și restaurarea părții metalice a meselor din curte.
- Asigurarea pazei prin încheierea unui contract cu o firmă de pază specializata.
- Montarea unui aparat de aer condiționat în capela.
Pentru viitor avem intenția să facem următoarele lucrări mai majore, cu ajutorul Bunului Dumnezeu și prin găsirea finanțărilor necesare։
- Refacerea aleei principale.
- Renovarea și restaurarea capelei.
- Amenajarea și expunerea vechilor pietre funerare.
Prin aceste lucrări, prin îngrijirea permanentă a cimitirului armenesc din București arătăm încă o data respectul nostru fața de cei adormiți, mărturisând despre o credință vie și profundă, în care dragostea nu moare, ci se transformă în rugăciune, în amintire și în nădejdea revederii în viața cea veșnică.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România
Gurau Arsaluis: 
Eugenia: 
Arpiar Sachian:
De aproape cinci ani aleile din cimitir sunt neglijate.
Nu exista o viziune si nici un plan ca aceste alei care duc la morminte sa fie ingrijite, reparate
In unele locuri trebuie sa fii gimnast ca sa poti trece.
Nu cred ca Preasfintitul Episcop Datev Hagopian a avut prilejul sa mearga pe aceste alei vreodata. Daca ar merge pe toate, ar intelege ca repararea lor si intretinerea lor trebuie sa fie o procupare permanenta si bine planificata.
Pentru urmatoarele lucrari, va rog sa aveti in vedere ca se impun lucrari de reparatii ale majoritatii aleilor pietonale din cimitir, nu doar a aleii principale pana la capela. De exemplu, in spatele capelei, nu s-a mai facut nimic de peste 20 de ani. Aleile prezinta degradari pronuntate, respectiv: fisuri, crapaturi, gropi, umflaturi si denivelari, reprezentand un adevarat pericol de accidentare. (Din pacate, nu permiteti inserarea pozelor pentru exemplificarea acestei sesizari).
Toate achizitiile noi (banci si cosuri de gunoi) au fost amplasate doar pe aleea principala si doar pana la capela. In restul cimitirului au fost mutate bancile vechi metalice care nu au fost nici macar o data curatate de rugina si gainatul ciorilor, daramite sa fi fost revopsite.
In consecinta, avand in vedere si ca taxa anuala pe care o achitam pentru intretinerea cimitirului este aceeasi pentru toti enoriasii, se impune sa ne asigurati tuturor atat deplasarea pe aleile cimitirului in conditii de siguranta cat si posibilitatea reculegerii la mormintele adormitilor nostri, in conditii decente.
Nu suntem enoriasi “second hand”!