CONSTANȚA LANSARE DE CARTE |

EDUARD ANDREI : “Sirarpy Torossian, O pictoriță în România și SUA”

Sâmbătă, 14 iunie 2025, la Muzeul „Ion Jalea”situat la malul mării ,în apropierea falezei Cazinoului din Constanța, a avut loc lansarea volumului în ediție bilingvă, cu traducere în engleză de Monica Manu, intitulat „Sirarpy Torossian. A woman painter în România and the USA / O pictoriță în România și SUA” semnat de dr. Eduard Andrei, istoric și critic de artă.Volumul reprezintă prima monografie dedicată pictoriței române de origine armeană Sirarpy Torossian , născută Semizian (1916 la Mangalia –1995 New York). Volumul a apărut la Editura Ararat, București, 2025. Evenimentul a avut loc cu sprijinul Muzeului de Artă Constanța, Consiliului Județean Constanța și Uniunii Armenilor din România.

Lansarea a avut loc în prezența autorului, iar în deschidere au luat cuvântul dr. Mona Momescu, conferențiar la Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de Litere, și Luiza Terzian, din partea Uniunii Armenilor din România –Sucursala Constanța. Așa cum a menționat în cuvântul de deschidere al evenimentului d-na Luiza Terzian “A fost o surpriză deosebită, să mă mai surprindă o personalitate pe care nu am cunoscut-o . Mulțumesc încă o data pentru această surpriză și bucurie pe care ne-ați adus-o întregii comunități armene din România și iubitorilor de artă din lumea întreagă”

Felicitări domnului Eduard Andrei pentru realizarea acestei cărți- album remarcabil, care surprinde cu sensibilitate și rafinament viața și opera unei pictorițe de excepție. Prin cuvintele și imaginile alese cu grijă, a reușit să dea viață unei povești artistice ce merită descoperită și prețuită. Totodată îi mulțumim că ne-a oferit ocazia de a pătrunde în universul unui creator autentic și de a-i înțelege mai profund parcursul și viziunea. Pentru publicul iubitor de artă și pictură, vă prezentăm câteva scurte note despre lansarea cărții, ce au fost scrise cu amabilitate de doamna dr.Mona Momescu – conferențiar la Universitatea “Ovidius”Constanța , Facultatea de Litere.

Felicitări organizatorilor și mulțumiri participanților.

Hasmig ANANIAN

Foto credit Iulia Pană, Alisa Avachian

Mona Momescu-conferențiar  dr.Universitatea „Ovidius”Constanta, Facultatea de Litere

„Apariția acestei cărți-album este, pe de o parte, rezultatul unei profunde afecțiuni familiale și a conștiinței valorii unei artiste acum puțin cunoscute (proiectul a fost inițiat de nepoata de frate a artistei, Armenui Eberwein și a soțului acesteia, Anton Eberwein, sculptori, stabiliți în Germania) și de acribia și echilibrul cu care Dr. Eduard Andrei, cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române a lucrat, consultând un număr impresionant de surse și întreprinzând o adevărată muncă de „detectiv”, pentru a reconstitui activitatea, dinainte de emigrare, dar și după stabilirea în SUA, a artistei. Grafica de înaltă calitate a cărții se datorește lui Petru Stendl, iar versiunea în limba engleză Monicăi Manu. Alegerea inițiatorilor acestui proiect de a oferi un volum bilingv este de apreciat, deoarece astfel volumul devine accesibil unui public mai larg. Formată la școala de arte plastice din perioada interbelică, Sirarpy Torossian (născută Semizian, la Mangalia, în 1916) a fost eleva lui Camil Ressu, a cărui influență se simte în câteva din lucrările de tinerețe, cum observa autorul volumului; în 1939 a avut prima expoziție personală, urmată de altele două, în 1945-46 și, respectiv, în 1957. Căsătorită cu sculptorul Hovaghim Torossian, artista a lucrat într-un mediu de emulație, iar alegerea de a părăsi România, în 1963, alături de soțul său, pare să fi fost mai mult dorința acestuia, așa cum reiese dintr-un interviu din ziarul libanez de limbă franceză Le Soir, în 1964, cu prilejul expoziției pe care artista a avut-o în timpul scurtei șederi înainte de a pleca spre SUA. Ea declara atunci că nu este neapărat legată de un loc anume, atâta timp cât poate să picteze; sculptorul Hovaghim Torossian, însă, avea conștiința trecerii timpului și a imposiblității de a cunoaște și experimenta noile tendințe ale artei din lumea liberă. Oarecum paradoxal, cronicile din țară, dedicate expozițiilor de până la momentul emigrării evaluează creația artistei din perspectiva apartenenței sale etnice, a locului nașterii (Mangalia) și a unui exotism oriental atașat culturii armene. Iată ce scria, cu prilejul expoziției din 1945-46 a artistei criticul de artă Ion Frunzetti: „Având un cert simț al culoarei, ca mai toți  orientalii deprinși cu țesăturile rare, cu asocierile cromatice îndelung experimentate și cu jocul caleidoscopic al naturii estivale sub sărutul torid al caniculei, d-na Torosian este, ca și Hrandt Avakian, ca și Lucia Nercess, ca și Aramik, o foarte bună coloristă”. În continuare, criticul admite că lucrările artistei „înșală așteptările, pentru că preferă gustul decadent, rafinat”, pe care, evident, nu le putea asocia stereotipiei unui exotism imaginat și proiectat asupra culturii armene. Insistența de a eticheta identitatea cromatică și stilistică a artistei cu stereotipii etnice pare să caracterizeze și cronicile altor critici și oameni de cultură din epocă. De pildă, Gala Galaction se arăta fascinat de tabloul „Legenda fecioarelor din Caliacra” și declara că a descoperit astfel că „pictorul e de fel din Mangalia”. În același timp atrăgea atenția artistei că „Mangalia până azi nu are nicio pomenire în pictura d-nei Torosian”, după cum îi și indica un traiect tematic la fel de stereotip, care ar fi făcut creația artistei recognoscibilă în limitele unui exotism armean (oriental) și, eventual, al tematicii luminii Dobrogei de sud, cultivată de pictorii Balcicului: „Spre soare, spre mările calde, spre țărmuri cu albatroși cred că o așteaptă norocul pe d-na Torosian”.La fel, expoziția din 1957, ultima din România, prilejuiește reflecții în jurul aceleiași stereotipii. Ionel Jianu scria că „pictura lui Sirarpy Torosian are un aer exotic”, iar caii, una din temele recurente în creația sa, subtil analizată de Eduard Andrei „au un caracter decorativ ca figurile stilizate de pe vechile covoare”, o evidentă aluzie la covoarele armenești și orientale. La fel, N. Argintescu-Amza nota „viziunea fantastic fantezistă, oscilând între reverie orientală, joc și basm”.Toate aceste etichete nu oferă nici pe departe o imagine completă a creației complexe a artistei, care a expus sporadic și după emigrare și care a continuat să lucreze în țara de adopție, cu atenție la noile tendințe ale artei, dar fără să abandoneze propria identitate stilistică și tematică. Cartea-album, alcătuită după toate rigorile unei cercetări academice, fără a fi plicticoasă sau inaccesibilă cititorului nespecialist, se constituie și drept o prețioasă sursă de referință pentru cei interesați de artiști din diaspora, acum uitați. Bibliografia bogată, sursele consultate sunt elemente esențiale pentru cei care doresc să reconstituie o epocă, dincolo de stereotipiile aplicate de critici creației unei artiste subtile și sensibile la lumea din jurul său, indiferent unde a trăit.”

by Mihai Stepan Cazazian