Festivalul Strada Armenească s-a întors acasă – între note de jazz și picături de ploaie

Sunt locuri care nu au nevoie de afișe ca să îți spună că acolo se întâmplă ceva. Pe 24 și 25 mai, sub stropii reci ai ploii de mai, Festivalul Strada Armenească s-a întors la stradă, acolo unde a început totul.

Organizat de Uniunea Armenilor din România și Centrul Cultural Armean, în parteneriat cu Arhiepiscopia Bisericii Armene și Ambasada Armeniei, Strada Armenească Pop-Up: All That Jazz, nu a fost doar o ediție de festival mai mică. A fost un act de reocupare culturală. O revenire care a transformat din nou cartierul într-un spațiu viu, cu sunet, miros, istorie și pași de dans.

Tema ediției – jazzul – a fost mai mult decât un concept curatorial. A fost o alegere asumată: să vorbești despre identitate și diasporă, despre libertate și memorie, printr-un limbaj muzical care, prin definiție, nu se supune regulilor fixe.

Pe scena amplasată în inima cartierului, artiștii au construit, rând pe rând, un univers sonor unde identitatea și improvizația s-au întâlnit firesc.

Ziua de sâmbătă a început cu o invitație la introspecție: o sesiune de Sound Healing Therapy susținută de Mihaela și Armine Vosganian. Între acorduri fine și vibrații subtile, participanții au fost ghidați către un spațiu interior de liniște, chiar în mijlocul unui cartier care pulsează de istorie și emoție. Pe scena ritmul a fost deschis de DJ set-ul lui Miko Baghdasarian și Ligia Keșișian, urmat de concertele Simonei Delegeanu, Dl Goe și, în încheiere, un show unic semnat Sevana Tchakerian & Friends (Armenia/Franța) – o întâlnire muzicală creată special pentru acest eveniment.

Duminica, ritmul a rămas unul al profunzimii. Sfânta Liturghie din Biserica Armeană, urmată de concertul Komitas, susținut de Armine Khachatryan și Carmen Asfadurian, a oferit un moment de conexiune spirituală și artistică, într-un spațiu care nu e doar de cult, ci și de memorie. Pe scena, selecțiile lui Paul Breazu au adus pe Strada Armenească nuanțe subtile de jazz românesc și armenesc, deschizând o seară dedicată moștenirii. Au urmat The Spirit of Garbis & Capriel Dedeian, într-un concert omagial emoționant, Harry Tavitian împreună cu Cserey Csaba, într-un dialog sonor cu rezonanță adâncă, și, la final, explozia etno-jazzului cu Karin Sarkisjan Armenia Project (Armenia și Slovacia).

Ploaia nu a deranjat. Dimpotrivă, a accentuat fiecare pauză dintre acorduri, fiecare tăcere dintre două improvizații. Strada a vibrat – la propriu – între stropii reci și vibrațiile contrabasului, într-un moment rar în care un oraș întreg părea că respiră în același ritm.

Festivalul nu a fost doar muzică. A fost, poate mai ales, un gest de reînscriere în istoria orașului. Cartierul Armenesc, cu fațadele sale decupate dintr-o altă epocă, a fost gazda unor tururi ghidate, workshopuri de caligrafie și colaje, târguri artizanale și discuții despre identitate.

Un moment simbolic al weekendului a fost celebrarea centenarului revistei Ararat, publicația de limbă română a comunității armene din România. O revistă care a fost martoră, arhivă și voce. Discuția de sâmbătă a fost o reconfirmare că litera scrisă încă are greutate – și că trecutul nu se conservă, ci se traduce mereu în prezent.

Acum, sigur putem spune: weekendul trecut, pe Strada Armenească, n-a avut loc doar un festival. A fost un eveniment care nu a încercat să reconstruiască tradiția, ci să o țină vie, acolo unde îi e locul. Cu dansuri armenești în curtea bisericii, copii pictând ceramică în colțul Kids Corner, jazz pe asfaltul ud și conversații sub umbrele. N-a fost o reconstituire. A fost o respirație.

Într-un oraș obosit de evenimente prefabricate, Strada Armenească Pop-Up a fost o rară demonstrație de autenticitate fără ostentație. A arătat că o comunitate nu trebuie să se reinventeze pentru a fi relevantă. E de ajuns să se afle la locul ei, să-și spună povestea și să invite și pe alții s-o asculte.

Poate că ploaia nu a fost invitată, dar a fost parte din poveste. A adus un sunet în plus jazzului, a limpezit aerul și a confirmat ceva ce oamenii de pe stradă păreau să știe deja: cultura care trăiește nu se teme de vremea rea.

Festivalul Strada Armenească s-a întors acasă. Cu frumusețea unei povești bine spuse.

Le mulțumim organizatorilor pentru munca enormă, artiștilor și participanților pentru atmosfera magică, și vizitatorilor pentru relațiile create cu comunitatea armeană din România.

Ne vedem din nou pe 1-3 august, la Festivalul Strada Armenească în Grădina Botanică.

Mariam Gevorgyan

Fotografii de Festivalul Strada Armeneasca

Fotografii de Andreea Tănase

by Mariam Gevorgyan