Mesajul Preasfințitului Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România, cu ocazia împlinirii 110 ani de la Genocidul Armean

„Cel care nu-și amintește trecutul este condamnat

să-l retrăiască din nou”

(George Santayana)

Aceste cuvinte ale filozofului spaniol răsună în mintea noastră, în timp ce comemoram din nou milioane de martiri ai Genocidului Armean. Cum să uităm una dintre cele mai mari crime ale secolului al XX-lea, zeci de mii de oameni blocați pe drumul deșertului, copii uciși în brațele mamelor lor, fiice torturate, o întreagă națiune fără adăpost și apatrid și toată oroarea pe care tații și mamele noștri au văzut-o în drumul refugiului? După cum spune marele poet Baruyr Sevak: „O, cum putem uita nenorocirea din acele zile? „Cine în lume va uită, să orbească cu ambii ochi”.

În urmă cu 110 de ani, un popor pașnic și creativ a fost masacrat, mai mult de un milion și jumătate de armeni au devenit martiri, drept urmare Armenia de Vest a fost golită de poporul său indigen. Și de aproximativ 110 de ani, armenii din întreaga lume, sute de organizații internaționale și socio-politice au vorbit despre această crimă și luptă pentru instaurarea adevărului și justiției. Iar Sfânta noastră Biserică Apostolică Armeană joacă un rol uriaș în această luptă, datorită eforturilor căreia o serie de organizații religioase, și în special Consiliul Mondial al Bisericilor, au emis declarații de condamnare. Conferințele Consiliului Mondial al Bisericilor din 1983 și 1989 sunt deosebit de importante, rezoluții adoptate, care recunosc și dreptul armenilor din diaspora de a se întoarce în patria lor istorică. Consiliul Mondial al Bisericilor a ridicat problema necesității recunoașterii internaționale a genocidului armean. În 1984 Consiliul European a publicat documentul intitulat „Armenia. Tragedie în curs”, care a contribuit la recunoașterea istoriei poporului armean și a tragediei pe care a trăit-o. Comisia Bisericilor pentru probleme internaționale a ridicat problema Genocidului Armean la Comisia pentru Drepturile Omului a ONU, bazându-se pe „Raportul revizuit și actualizat pentru prevenirea și compensarea a crimei genocidului”. După cum sa remarcat în 2005, în cadrul ședinței Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor, Consiliul Mondial al Bisericilor consideră că „din perspectivă creștină, calea către justiție și solidaritate necesită recunoașterea crimei care a fost comisă ca o condiție incontestabilă pentru posibilitatea vindecării amintirilor și a iertării. „A ierta nu înseamnă a uita, ci a privi înapoi cu scopul de a restabili justiția, respectul pentru drepturile omului și relațiile dintre făptuitori și victime”. În 2005, la 15 aprilie, Președinția Bisericilor Europene și Consiliul Mondial al Bisericilor au emis o declarație publică comună, invitând toate bisericile membre să declare 24 aprilie o zi de comemorare a Genocidului Armean.

Recunoașterea Genocidului Armean și soluționarea justă a Marii Cauze armene sunt o necesitate existențială pentru națiunea noastră, precum și pentru statalitatea armeană. Dar această problemă nu este doar o problemă pentru națiunea noastră, ci are și o semnificație universală și nu este întâmplător faptul că principalul organizator al Holocaustului evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe cale de a-și realiza intenția, a pus o întrebare retorică: „… Cine își amintește astăzi de genocidul armean”?

Noi nu suntem împotriva păcii, care este una dintre cele mai mari valori ale creștinismului, pacea trebuie să fie demnă, bazată pe principiile recunoașterii și despăgubirii Genocidului, pentru că fiecare crimă nepedepsită deschide ușa unor noi crime. Cea mai recentă dovadă este deportarea forțată a armenilor din Arțakh, leagănul de o mie de ani al poporului armean․ Același autor, același scenariu. De ce? Pentru că nimeni nu a fost tras la răspundere pentru infracțiunea anterioară și nimic nu a fost despăgubit.

Da, ne amintim de martirii noștri cu evlavie și dragoste și le cerem mijlocirea pentru națiunea noastră, dar trebuie să avem și înțelepciunea de a asculta ce mesaj ne transmit ei astăzi, în timp ce Națiunea și Patria noastră se confruntă cu noi încercări și provocări. Din păcate, istoria are tendința de a se repeta și dacă ar fi să încercăm să rezumăm chemarea lor, poate că ar suna așa: „Învățați din greșelile noastre și fiți mereu vigilenți”. Acest apel ne îndeamnă să reflectăm asupra neajunsurilor și greșelilor survenite înainte de 1915. Lipsa credinței și a vieții morale, dezbinarea vieții naționale, credibilitatea periculoasă față de promisiunile pașnice ale inamicului și indiferența mortală.

Dragii mei, cerând mijlocirea Sfinților Martiri ai Genocidului Armean, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să dea neamului nostru înțelepciunea de a depăși toate greutățile în unitate și de a aduce la viață dorințele și visele Martirilor Genocidului.

Memoria Celor Drepți să fie binecuvântată, Amin.

by Arhiepiscopia Armeana