RESTITUIRI | Daria Gamsaragan: O sculptoriță la răscrucea influențelor

„Artistul este un animal bisexual,

care posedă elemente masculine și feminine, 

unul primește, pe de o parte, materialul fertilizant

pe care i-l oferă lucrurile,

iar celălalt formează

din această materie brută opera finită.”

Așa definește Daria Gamsaragan, sculptoriță, creatoare de medalii și scriitoare, esența însăși a procesului de creație. Născută la 24 aprilie 1902 în Alexandria (Egipt), Daria Gamsaragan a crescut într-un mediu multicultural, marcat de originile sale: armeană prin familie, egipteană prin țara natală și, în final, franceză prin țara de adopție. Născută într-o familie prosperă de armeni din Constantinopol, a luat contact cu artele și literatura încă de la o vârstă fragedă prin colecțiile tatălui ei, Armenag Gamsaragan, un mare iubitor de antichități și ceramică islamică.

Pe partea familiei mamei sale, Galinig Djabourov, erau artizani cu venituri modeste, tot din Constantinopol. Galinig Djabourov este sora lui Bedros Djabourov, al cărui nume este bine cunoscut în București ( vezi SAGA DJABOUROV – Une maison commerciale de grande exception, fondée à Bucarest dès 1870).

Aceste familii și-au părăsit țara la sfârșitul secolului al XIX-lea în căutarea unui viitor mai bun. Amintirile de familie au marcat-o profund pe artistă, influențând ulterior unele dintre lucrările sale care combină referințe mitologice și tragedii istorice ale poporului armean. Din copilărie, Daria Gamsaragan s-a cufundat într-un univers artistic și intelectual care i-a hrănit imaginația și și-a îndreptat treptat ambițiile către o carieră creativă.

Nud, femeie în picioare, 1932, piatră, fotografie de Marc Vaux, Biblioteca Kandinsky, MNAM-CCI Centre Pompidou, Paris (stânga)

Tânăr cu turban, circa 1920, ipsos, arhivele Daria Gamsaragan (dreapta)

Pregătire artistică și influențe pariziene

Cariera Dariei Gamsaragan a urmat răsucirile secolului al XX-lea. Artista și-a evaluat arta; Creațiile sale erau strâns legate de viața ei și de speranțele sau suferințele lumii din acea vreme. O scurtă trecere în revistă a călătoriei sale artistice începe în Alexandria, unde, în timpul copilăriei ei, a descoperit „regatul miturilor” din Egiptul antic. Primele ei creații au fost portrete ale localnicilor, care retranscriu cu putere caracterul lor.

Daria Gamsaragan și-a început pregătirea artistică în pictură sub conducerea sculptorului și pictorului Joseph Constant. În 1924, s-a mutat la Paris pentru a studia sculptura în  Atelierul de la Grande Chaumière sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle, o figură majoră care i-a modelat viziunea despre artă. În același timp, a urmat Academia Colarossi și a studiat pictura cu André Lhote. Stilul ei  a fost influențat și de cercetările asupra creației artistului Joseph Csaky, care a aplicat în arta sa principiile cubismului pictural.

În această perioadă, a devenit parte a comunității artistice din Montparnasse, asociindu-se cu sculptori, pictori și intelectuali. Acest mediu cosmopolit îi stimulează expresia artistică, permițându-i să exploreze diferite abordări ale sculpturii, rămânând în același timp atașată de figurație.

Anii 1930 au fost o perioadă foarte bogată pentru efervescență artistică la Paris. Scrierile sale autobiografice ne permit să urmărim cercul său de prieteni și artiști, precum și întâlnirile sale de la Grande Chaumière: Otto Bänninger, Margaret Cossaceanu-Lavrillier, Irène Codreanu, Alberto Giacometti, Brassaï, Maurice Utrillo și Roger Vailland, pentru a numi doar câțiva. Fotografiile expuse în prezent la Muzeul Bourdelle din Paris stau mărturie despre prezența sa în atelierul maestrului.

O carieră între Franța și Armenia

După pregătirea ei, Daria Gamsaragan a expus în diverse saloane pariziene, atrăgând atenția criticilor. Opera sa, caracterizată printr-o expresivitate intensă și un atașament față de formele umane și animale, i-a permis să-și facă un nume în lumea artistică.

Deși cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în Franța, Armenia rămâne o referință esențială în parcursul ei. În anii 1950, a călătorit în  Armenia, unde opera ei a fost apreciată de anumite cercuri intelectuale. Să notăm că ea a realizat un Monument al intelectualilor armeni, vizibil încă în cimitirul Bagneux, un omagiu adus gânditorilor și artiștilor din diaspora.

Acest angajament față de memoria armeană dovedește atașamentul ei profund față de rădăcinile sale și dorința de a aduce un omagiu poporului său prin artă.

Călătoriile sale, dus și înapoi între Franța și Armenia îi permit să-și îmbogățească practica artistică. În Armenia, ea a descoperit noi forme de expresie și s-a inspirat din tradițiile sculpturale locale, aducând în același timp o notă personală influențată de tendințele europene. Această dualitate culturală întărește singularitatea operei sale, care oscilează între modernitate și moștenirea ancestrală.

Daria Gamsaragan își afirmă legătura cu originile ei pictând portrete ale politicienilor legați de Armenia și Egipt, în special cu Bustul lui Boghos Pașa (1851-1930), fiul lui Nubar Pașa (1825-1899), prim-ministrul Egiptului. Boghos Nubar Pașa este președintele și fondatorul Uniunii Generale de Binefacere Armene (AGBU în engleză), înființată în 1906. În 1982, Uniunea Generală de Binefacere Armeană (AGBU)  a organizat o expoziție de grup a artiștilor armeni la New York în colaborare cu Galeria Gorky din Paris. Daria Gamsaragan este acolo, cu Carzou, Assadour, Jansem.

Comunitatea armeană joacă un rol important în cariera artistei, fie prin comenzi pentru lucrări sau prin publicarea de articole care ilustrează și comentează munca sa ca artist.

Armenia are și o importanță instituțională pentru cariera lui Gamsaragan; Galeria Națională a Armeniei a achiziționat două lucrări ale artistei: torsul Tânără și Dans beduin.

Ele au fost obiectul unei donații respectiv în 1964 de UGAB din Paris, iar în 1967 în timpul unei vizite a Dariei Gamsaragan în Armenia. Înainte de aceste două achiziții armenești, artista nu a participat la nicio expoziție din această țară.

O operă marcată de timpul său

Al Doilea Război Mondial a marcat o rupere brutală cu mediul său artistic parizian, sfârșitul unei epoci în care schimburile între artiști și scriitori din întreaga lume stimulaseră toate creațiile acestora. Războiul, trăit în timpul ocupației, a fost o perioadă de retragere, dar și de noi reflecții asupra propriei creații și a propriei libertăți de exprimare.

Eva, sculptură în lemn și Daria Gamsaragan, arhivele Daria Gamsaragan privată (stânga)

Omul gol, ipsos, colecție (dreapta)

Perioada de după război a marcat o revenire dificilă la viață la Paris, în climatul întunecat al tulburărilor personale și a anxietăților unei lumi în schimbare rapidă. Daria Gamsaragan a publicat un roman de autoficțiune, Voyage avec une ombre, reluându-și astfel viața și cariera. Sculpturile sale himerice înspăimântă, dar criticii de artă le întâmpină cu fervoare.

Harpie, bronz, corp feminin cu mâini ca niște clești de crab, colecție privată (stânga)

Vampir, bronz, colecție privată (dreapta)

Din anii 1960 încoace, Daria Gamsaragan a găsit un nou impuls creativ. Opera se diversifică sub alte forme: Monetăria din Paris i-a comandat numeroase serii de medalii, casa de bijuterii Cartier a comandat semne ale zodiacului, mici figurine din bronz aurit; Ea creează, de asemenea, lucrări ceramice pentru masă și o serie de cai cu înfățișări fantastice: Fish-Horse, Over the Borders, Horse in the Great Wind, Pegasus și amulete zoomorfe. Între comenzi ale unor instituții și creații personale, opera artistei își îmbogățește repertoriul iconografic cu o mitologie personală. Se creează astfel un dialog între arte.

Daria Gamsaragan  s-a stins din viață în casa ei din Paris la 1 martie 1986.

O moștenire artistică de redescoperit

Astăzi, deși majoritatea sculpturilor sale sunt în colecții private, unele sunt păstrate în colecții publice franceze, cum ar fi:

• Bustul lui Jean Follain (Saint-Lô, Muzeul de Arte Frumoase)

• Torso (Dreux, Muzeul de Artă și Istorie)

• Imnul Soarelui (Montgeron, Muzeul Josèphe Jacquiot)

• Medalia Marcel Schwob (Paris, Muzeul Bourdelle)

La răscrucea culturilor și disciplinelor, între realitate și imaginație, sculptură și scriere, opera Dariei Gamsaragan face parte dintr-o abordare singulară, care îmbină expresivitatea și cercetarea formală. Loialitatea ei față de figurația postbelică mărturisește dorința de a-și ancora opera într-o tradiție reînnoită, integrând în același timp evoluțiile plastice ale timpului său.

Pentru a-i descoperi creația accesați: https://oneartyminute.com/artistes/daria-gamsaragan

ELISA REBOUL, asistent conservare

Elisa Reboul, Între Franța și Egipt: Daria Gamsaragan (1902–1986), o sculptoriță la granițele imaginarului. Lucrare de cercetare, Paris, Ecole du Louvre, 2021.

______

Nota redacție : Mulțumim doamnelor Madeleine și Jeanine Djabourov ( Paris) care au contribuit la apariția acestui articol.

by Mihai Stepan Cazazian