Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Haiastan, Haiastan poate deveni membră a Uniunii Europene ? De ce nu!

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Multe schimbări de situații s-au produs în Europa și prin lume după cel De Al Doilea Război Mondial. Ce părea stabilizat și acceptat la nivel international cu acorduri de pace, dezarmare nucleară și granițe imuabile s-a dovedit o frumoasă iluzie. Căderea zidului Berlinului, destrămarea URSS și a lagărului comunist  au creat o altă realitate geopolitică. Așa cum venirea la putere a lui V.V.Putin a resuscitat ambițiile police, imperiale și pravoslavnice ale fostului ofițer KGB de la Dresda în strategie a Kremlinului. De aici și situația nou creată prin anexarea abuzivă a Crimeii. De aici și declanșarea operațiunii militare speciale – cum au denumit  oficialitățile ruse războiul din Ucraina. Care au dat peste cap nu doar o țară și un popor, dar au afectat și situația din Caucaz. Azerbaidjanul, curtat de toate oficialitățile europene pentru rezervele sale de gaze naturale și petrolul din Marea Caspică a profitat de situația războiului din Ucraina ca să redeschidă conflictul din Karabagh (Arțakh)  Și după mai multe confruntări extrem de dure – au reușit să desființeze puterea politică a armenilor dintr-un spațiu locuit de ei de două mii de ani. Acum Arțakhul este golit de armeni, autoritățile azere refac administrația și infrastructura energetică și administrativă pentru ca în următorii ani să repopuleze zona părăsită de armeni. Care, sub spectrul unor iminente noi masacre precum cele din secolul trecut și-au părăsit casele și mormintele. În doar o săptămână peste 120.000 de armeni au fugit din calea azerilor. Arțakhul a trecut din nou sub jurisdicție azeră. Punct.

Mișcările tectonice ale ultimilor ani din politica internațională aduc însă noi modificări de paradigmă istorico-politică. Cine ar fi crezut după victoriile voluntarilor lui Monte Melkonian și independența obținută cu mari sacrificii a Arțakhului că se va alege praful în următorii ani? Și strămoșescul teritoriu, locuit de armeni și protejat de ruși, va fi părăsit și abandonat în favoarea unui Azerbaidjan pe zi ce trece mai agresiv. O veche vorbă românească spune neted, Cine poate oase roade! Bref, ce va mai fi în viitor? Armenia este prinsă în menghina intereselor puterilor zonale. Rusia pe de o parte, Turcia, Azerbaidjanul și Iranul pe de altă parte. Poate supraviețui Armenia ( 3 milioane, populație și situație economică precară-instabilă) de una singură față de coloșii din jur ?Aparent nu. În realitate, da. Evident că situația Armeniei presupune găsirea unor soluții viabile pe termen scurt, mediu și lung. Recentele contacte cu lideri ai Uniunii Europene și noi oportunități de asociere la Uniunea Europeană sunt de bun augur. Ieșirea de sub tutela rusească ar fi o soluție după 200 de ani de pseudoprotectorat al creștinilor oferit de liderii de la Kremlin. Ar fi un moment bun, atât pentru Georgia, cât și pentru Armenia de a găsi o formulă politico-diplomatică de a conlucra cu alte state riverane pentru a deschide un nou drum al mătăsii. Care nu ar mai ocoli țările din Caucazul de sud și ar aduce stabiliate și dezvoltare regională. Locul Armeniei este într-o Europă unită și nu într-o Eurasie dominată de interesele rusești. Merită a fi încurajate eforturile lui Nikol Pașinian de a găsi soluții viabile și de durată pentru poporul său. Armeni din toată lumea, uniți-vă!

Să strigăm  Haiastan Haiastan nu  doar când jucăm fotbal și ne tot bat georgienii ! Tot nu pricep de ce mereu cele două popoare cu alfabete create de același Mesrop Maștoț au avut mereu ceva de împărțit. Armenii, ca și georgienii și românii, sunt parte a unei Europe ce trebuie să-și refacă unitatea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *