BEDROS HORASANGIAN : Armenia, armenii și identitatea              

Câteva afirmații ale PM al Armeniei livrate la o întâlnire cu reprezentanți ai diasporei din Elveția și reluarea lor într-o postare pe Facebook – găsiți pe  net toate detaliile – au dat loc la aprinse luări de poziție. De parcă și așa situația Armeniei și armenilor nu ar fi fost complicate și fără acest incident.  S-au schimbat numeroase replici. Politicieni de rang înalt, foști miniștri de externe, diplomați. Unele replici au fost contondente, cu viguroase formulări la adresa lui Nigol Pashinian, altele, mai ales cele din tabăra oficială, încercând să dreagă busuiocul. Să împace și capra și varza. Cum spun românii când sunt prinși cu ocaua mică. Două teme puse în discuție. Statul și identitatea ( Dacă aveți un stat, aveți și identitate. Dacă nu aveți pas d’identité, cum am citit în comunicatul dat de Armenpress. Restul e legendă, afirmă categoric PM de la Erevan. Oare? )  A doua afirmație care a creat o dispută aprinsă e legată de Dosarul 1915. Că ar trebui revizuit și reanalizat tot trecutul ca să pricepem CE s-a întâmplat și mai ales DE CE s-a întâmplat. ( Am căutat pe net și am ascultat afirmațiile lui NP ca să fie limpede și clar tot ce a afirmat.)

Unu. Da, este foarte bine să existe o patrie /țară/stat care să-ți apere identitatea și să-ți protejeze ființa. Unică, individuală, dar și familia, dacă o  ai. Dar asta nu înseamnă că cei care nu au în spate o țară/patrie stat care să le garanteze identitatea nu au dreptul la identitate. Două mii de ani poporul evreu nu avut un stat care să-i reprezinte. Asta nu înseamnă că nu au avut identitate până în 1948 când i-a naștere statul Eretz Israel. La fel și armenii, o lungă perioadă de timp – de la căderea regatului  armean în secolul IX și a Armeniei Mici ( Cilicia), lâsând la o parte destinul familiei Lusignan din Cipru – nu au mai avut o formă statală care să-i reprezinte până  la nașterea primei Republici Armene în secolul XX. Asta să însemne că n-au avut identitate? Nici vorbă, toată preoțimea de la Ecimiadzin va striga la unison Noi am fost și suntem Armenia!

Doi. Până să apară juristul și militantul sionist Raphael Lemkin nu a existat în jurisdicția internațională termenul de genocid. El l-a inventat și la impus memoriei colective a omenirii. Acceptat de organisme internaționale. Inclusiv armenii, care au trecut de la ceart – am cunoscut câțiva armeni care au fost în acea uriașă deportare și purificare etnică în masă și Medz Yegern, cum spun armenii, la Genocid. Nu mai e nimic de revizuit aici. Documentația este uriașă. Cu efortul celor din generația lui Yves Ternon și Vahakn Dadrian, la cea a lui Raymond Kevorkian, Taner Akçam, Gerard Libaridian și Gregor Sunny (lista experților în Dosar 1915 este mult mai lungă și mare parte din studiile lor din ultimii 50 de ani se găsesc și la București!) nu mai este nimic în plus de dovedit. Nerecunoașterea Dosar-ului 1915 de către Turcia și Azerbadjan ține de rațiuni politice și nu istorice. Aici  e sarcina grea a PM armean. Că trebuie să găsească soluții viabile pentru actualul stat armean. Asta ar fi o altă mâncare de pește, cum spun românii. Lăsat din brațe de Rusia lui Putin și jucat la masa intereselor strategice de SUA lui Trump și alianței NATO. Numai în pielea PM armean de azi să nu fii. Îi dorim succes. Ținem pumnii să găsească soluții și acolo unde ele nu se întrezăresc. Ser ev miutiun, al bunicilor noștri e valabil și azi, chiar dacă la Erevan e la putere „Contractul Civil” al lui Nigol. Rămânem armeni chiar dacă uităm limba și obiceiurile strămoșilor noștri. Es hai em, se cocoșea regretatul meu frate Eduard, foarte mândru de ascendența lui. Chiar dacă a suferit o viață de Sindromul Down.

by Bedros Horasangian