Acum 35 de ani | Momente emoționante din viața comunității armene din Constanța

Decembrie este luna în care tot globul este cuprins de bucuria sărbătorilor de iarnă. Zăpada imaculată aduce cu ea fericirea obrajilor roșii de copii cu râsete cristaline care, ca prin minune, alungă toate tristețile zilnice. Surâdem mai des, ne bucurăm mai mult, iubim mai mult.

Și totuși, decembrie începe pentru armeni, în ultimii mai bine de 35 de ani cu amintirea unei dureri profunde și nevindecabile. În 1988, la 7 decembrie, la ora locală 11.41, un cutremur cu magnitudinea de 6,9 pe scara Richter, urmat de o replică 4 minute mai târziu de 5,8 magnitudine, a curmat viețile a 25.000 de oameni. Dezastrul a fost nimicitor, căci la ora aceea toate fabricile și școlile erau pline și toate clădirile mai înalte de un etaj au fost practic prăbușite, făcând imposibilă orice variantă de salvare. În mai puțin de 5 minute, viața tuturor armenilor s-a întunecat și s-a acoperit de vălul negru al durerii. Părinți fără copii, copii fără părinți, tânguirea lor răsună și astăzi la fiecare început de decembrie.

Cel mai adesea însă, marile dureri ne unesc mai mult decât splendidele fericiri. Cel mai adesea, întunericul adânc scoate la lumină dăruirea, apropierea și generozitatea cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat.

În vara lui 1989, 54 de copii armeni rămași orfani în urma cutremurului au primit din partea autorităților de la acea vreme șansa de a face parte dintr-un grup care să viziteze litoralul românesc. Însoțiți de 6 adulți, ei au fost cazați într-o tabără pentru tineret din Eforie. Vestea a ajuns repede în Constanța și, cu sprijinul directorului taberei, întregul grup a participat la serviciul religios care a avut loc la Biserica Sfânta Maria. În mod spontan, enoriașii prezenți s-au mobilizat și au organizat o colectă pentru strângerea suplimentară de fonduri pentru ajutorarea sinistraților. O parte dintre armenii constănțeni, au vizitat tabăra în ziua următoare, unde, cu ocazia zilei URSS organizată de conducerea taberei, au susținut un program artistic special. Cu sprijinul eparhiei armene din România, enoriașii armeni din Constanța au cumpărat bunuri alimentare și non-alimentare pentru copiii din tabără, pe care, cu ajutorul consulatului rus din Constanța le-au transportat în tabără, în două rânduri, dar și o sumă importantă de bani a fost înmânată conducătorului grupului de copii, ca să fie la îndemâna acestora pe parcursul șederii lor. Armenii din Constanța au gătit împreună pentru cina copiilor din tabără, independent de colectele colective, au oferit o serie întreagă de bunuri în nume personal. Unul din copiii din tabără a avut nevoie de îngrijiri medicale, întrucât i s-a declanșat o apendicită în urma căreia a trebuit operat de urgență. Starea de sănătate post-operatorie a fost urmărită îndeaproape de către membrii ai consiliului parohial, dar și de toți cei care, prin natura meseriei sau a poziției lor au putut să facă mai ușoară perioada de spitalizare a copilului.

În gara din Constanța, plecarea grupului de copii a fost atât de emoționată! Deși nimic nu putea umple golul imensei pierderi suferite de aceștia, solidaritatea și căldura cu care au fost înconjurați au adus cel puțin alinare acestor suflete inocente!

Fotografii ne-au rămas de atunci, ca să ne amintim mereu cât mult bine putem face atunci când suntem împreună!

Cinste tuturor celor care, împreună, au fost și au rămas modele de devotament și implicare!

Cinste armenilor constănțeni!

Luiza TERZIAN

by Mihai Stepan Cazazian