BEDROS HORASANGIAN : Armenia – Insulele Feroe, 0-1! La fotbal

Se schimbă generațiile, se schimbă tabieturile, obișnuințele, gusturile, doar fotbalul rămâne – în mare parte – neschimbat. După ce englezii l-au inventat, sud  americanii l-ar ridicat la rang de artă și apoi restul lumii l-a transformat într-o mare afacere. Din sport a devenit o mașinărie de făcut bani. Când ni se spune cât s-a plătit pentru un jucător și cât însumează în dolari o echipă ni se face părul măciucă. Vorba vine. Fotbalul a alimentat orgolii, vanități, ambiții, pasiuni mai mult sau mai puțin identitare. Sigur că se poate trăi și  fără fotbal. Sigur că se poate trăi bine merci și fără sport. Și fără multe altele, cum au pățit destule popoare în istoria omenirii. Sigur că fericirea și bunăstarea unei națiuni pot fi variabile în funcție de cum se aranjează sorții. Acel Khăsmet – de care am tot pomenit, destin, fatalitate, voia celui de Sus etc – existent și în limba română pe vremea genialului Caragiale, utilizat de toate popoarele de pe conturul Mări Mediterane – cel care a inventat cea mai concisă formulă posibilă ( Cuțit os!) valabilă pe toate meridianele lumii. Cum, necum să nu mai lungim pelteaua – când eram mic era o delicatesă, azi probabil se consideră că are prea multe glucide și e dăunătoare sănătății noastre care altminteri papă toate prostiile nerecomandate din lume – echipa de fotbal a Armeniei a luat  bătaie pe teren propriu, la Erevan, de la echipa Insulelor Feroe. Asonk ov en?, ăștia cine mai sunt s-a întrebat la iuțeală orice erevantzi în varianta simpatică a lui Vahe Berberian, mult simpaticul ironist și improvizat antropolog. În fine, peltea, nepeltea, Feroe neferoe, ne-am făcut de râs. Am avut răbdare să urmăresc un anost, de slabă calitate, prost și plictisitor meci, în care feroezii – mai înalți și parcă mai voinici decât iuții(până la un punct) jucători armeni – au dat un gol născut dintr-un   fault aproximativ în careul gazdelor. O lovitură de la 11 metri care a decis victoria feroezilor – bucurie mare pe capul lor – și înfrângerea, să nu-i spunem rușinoasă,  neașteptată a armenilor. Sigur că vibram în fața televizorului – dressing code – șabic, vardic, goșik, cum e moda mai nouă  în rândul celor juni din neamul nostru strămoșesc – când auzeam, la București, acel strigăt colectiv, Haiastan, Haiastan, care de ce să mint, mă emoționa. De ce? Pentru că nu auzi armenește oricând și peste tot. Ba la un moment dat se auzea în clar, Șud, Șud ( repede, repede) în  ultimele minute ale meciului, dar n-a fost să  fie, multele ocazii de gol ale armenilor au fost ratate. N-a fost să fie, fotbalul e ca jocul la ruletă, nu se știe bine când vine/sau nu vine, golul. Victoriei. Norocul e schimbător. Nu vom bombăni alături de miile de spectatori dezamăgiți de o neașteptată înfrângere – Armenia nu este o forță în fotbal – dar sperăm în continuare că sportivii armeni se vor mobiliza și nu vor ceda chiar și după lunga serie de înfrângeri succesive. Am avea ca bun exemplu echipa de rugby a Italiei, care nu mai știu câți ani de bumbăceală din partea celorlalte echipe din Turneul Celor 6 Națiuni a reușit, în sfârșit să-i învingă printr-un eseu marcat în  ultimele minute, pe cei din Țara Galilor într-un meci disputat la Cardiff. Delir total în Italia, și deja parcă macaronarii nu mai sunt considerați victime sigure pentru restul echipelor cu ștaif. Unde batem? batem acolo unde trebuie ridicat moralul și încrederea în forțele și coeziunea colectivă a unei națiuni. Care a trecut prin multe de-a lungul istoriei și  este supusă și azi unor provocări. Nu puține, nu mai puțin  grave. Să nu cedăm. Nici când pierdem cu 1-0 în fața celor din Insulele Feroe. Provocări cărora ca popor și conducere operativă suntem obligați să le facem față. Impreună. Solidari cu  noi înșine. Hayastantsi, Diaspora, care cum se nimerește. Cu mai puțină vrajbă, cu multă solidaritate și încredere că suntem și noi mereu prezenți printre națiunile lumii. Dressing code – Trening, Papuci. Dacă nu pe stadion, măcar în fața televizoarelor.

Hayastan!Hayastan!Hayastan!

by Bedros Horasangian