ITALIA | O seară de neuitat în compania prietenilor vechi și noi la Lecce

În anul 2022 când ieșeam din pandemia de Covid-Sars 19, am prezentat pe 16 iulie pentru araratonline.com, cartea “Il calice frantumato” [Paharul spart] în traducere liberă, publicată în Italia de Ibiskos Ulivieri, (140 de pagini) scrisă de Arthur Alexanian de origine armeană. 

Era vorba de o scurtă recenzie, însoțită doar de câteva date biografice, dar esențiale, ale ilustrului autor. 

Primind o invitație de a lua parte la o seară armenească, organizată de o veche prietenă, Isabella Oztasciyan Bernardini d’Arnesano membră a Comunității armene din Lecce, nu mi-aș fi putut închipui că am să întâlnesc duminică 27octombrie 2024, tocmai pe autorul citat mai sus. 

M-am întâlnit cu Arthur Alexanian tocmai pe scările Palatului Bernardini, el cobora să se schimbe căci sosise de puțin timp de la Florența însoțit de soție, eu urcam, venind de la Bari. M-a întrebat dacă venisem special pentru el, i-am răspuns: “cred că da”, fără să știu încă cine era. Am înțeles că era vorba de  Arthur Alexanian, când intrând în casa prietenei mele, unde erau în curs pregătirile pentru aperitiv/cină din acea seară, am văzut cărțile sale, printre care și “Il calice frantumato”. 

Sosit în regiunea Puglia, împreună cu Mara soția sa, avea ca destinație precisă Universitatea din Lecce și cea din Bari, situate în respectivele orașe la o distanță de 200 km, una de cealaltă, în vederea prezentării cărții sale “Il bambino e i venti d’Armenia” [ Copilul și vânturile din Armenia] publicată tot de Ibiskos Ulivieri, în 2015 în Italia, ( 87 pag.).

Cartea este pluripremiată: în 2014 a obținut Premiul Întâi la al  11-lea Concurs Internațional “Autori pentru Europa” , a ajuns în finala la a XVIII-ea ediție a Premiului Internațional de Poezie și Narativă “Florența Capitală a Europei” [Palatul Vechi 19/12/ 2016], a obținut Premiul special Poezie, viață Sfântă 2015-2016 Misericordia din Florența 06/05/2016. Textul a fost tradus în limbile rusă, greacă şi spaniolă. 

Cine a citit cartea, îmi povestea domnul Alexanian, s-a “îndrăgostit”de conținutul ei, care a devenit totodată un izvor de inspirație pentru un pictor, care a realizat câteva lucrări, tablouri importante. 

Așezați unul în față celuilalt, am vorbit îndelung, nu ca într-un interviu, ci  relaxați, cu plăcerea de a ne cunoaște reciproc. L-am rugat pe domnul Alexanian să-mi povestească ceea ce dorește.

Născut în Franța la Grenoble unde a urmat cursurile școlii primare, cu ajutorul unchiului său, călugărul Cirillo, membru al Congregației Mechitariștilor din insula San Lazzaro din laguna venețiană intră la Colegiul armean unde a învățat limba și cultura armeană, dezvoltând un puternic simț al datoriei. După obținerea diplomei de maturitate, se înscrie la Universitatea La Sapienza din Roma, terminând cursurile universitare tot în Italia, dar la Bologna, devenind un cunoscut și apreciat chimist, aici și în străinătate. A avut două surori, dintre care una mai trăiește, lângă Paris, în vârstă de 90 de ani. Are copii, are și nepoți iar actuala soție, prima a decedat, este de origine giorgiano-armeană. Îi place să scrie, iar această  activitate este pentru autor un hobby care i-a adus multe beneficii sufletești. În cursul timpului a observat evoluția și transformările diasporei, dar ceea ce contează, după părerea lui, este păstrarea identității armene. 

M-a întrebat, după ce eu  i-am povestit de prezența armenilor pe meleagurile românești, de activitea redacției Ararat, de Centrul cultural, de Festivalul de pe Strada Armenească, cât  și de Sfânta  misiune a Arhiepiscopiei Armene din România, dacă domnul Varujan Vosganian este Președintele Uniunii Scriitorilor în țară. Citise cartea dânsului “Il libro dei sussurri”, pe care a apreciat-o mult. 

Menționez prezența în aceeași seară la Lecce, a Consulului onorific al Republicii Armenia la Bari, Dario Rupen Timurian, însoțit de rude şi prieteni, a unui  numeros grup constituit din membrii comunităților grecești din Brindisi și Lecce, a unei familii de tineri armeni, soț și soție și doi copii, din Erevan, stabiliți în regiunea noastră, Puglia. Nu a lipsit la apel și talentata pictoriță Linda Avakian ce locuiește lângă orașul Taranto, împreună cu familia sa. 

Gazda, doamna profesoară de limba greacă modernă la Universitatea din Lecce, până acum câțiva ani, Isabella Oztasciyan Bernardini d’Arnesano, tată armean şi mama grecoaică, născută și crescută la Constantinopol, a rezervat oaspeților o primire deosebită, așa cum de fapt obișnuiește în orice ocazie. 

Prezentele rânduri s-au născut dintr-o plăcută experiență personală. 

Simona Paula DOBRESCU

by Simona Paula Dobrescu

Website