BEDROS HORASANGIAN : Armenia – Drumul Mătăsii sau Uniunea Europeană?

După încheierea conflictului din Karabagh – oare e închis? rămâne o rană deschisă pentru Armenia și armenii de azi, așa cum pentru generația bunicilor noștri trecuți prin AXOR ( deportare, nu se inventase încă sinistrul cuvânt Genocid, etc) mereu se pomenea de merin hogheră (pământurile noastre) pentru un teritoriu care a fost și rămâne, dincolo de proprietarii actuali, vatra unui neam – și salvarea unui masiv lot de peste 100.000 de armeni scoși în ultima clipă din casele lor ca să nu cadă pe mâna celor care au dat buzna peste ei – a devenit o prioritate ce drum va urma Republica Armenia în lumea contemporană. Armenia încotro? Actuala conjunctură politică internațională nu-i este favorabilă. Armenia, cu locuitorii ei cu tot, dar și cu milioanele de armeni desțărați și așezați pe te miri unde și care rămân armeni dincolo de pașapoarte, acte de identitate și bătutul cu pumnii în piept. Cine-i mai cu moț. Care-i mai armean, cine ar dreptul de a vorbi/acționa în numele unei etnii profund divizate de sucirile istoriei. Stat independent, Regat la vremea creștinării, ba chiar gogeamite stat pe vremea lui Dikran/Tigran cel Mare, apoi dispărând sub loviturile combinate ale Imperiului Bizantin și ale turcilor otomani, ca să reînvie ca stat, într-o altă buclă a istoriei în secolul XX. Aflată multă vreme, din 1815, în siajul Rusiei Țariste, sovietice, post URSS. În timp ce armenii din Imperiul Otoman au fost anihilați în masă și cele șase vilayete din estul Imperiului au fost vidate de armeni. A mai trecut un secol de atunci. Iar după ce rușii i-au lăsat cu ochii în soare pe armeni la ultimul conflict cu turco-azerii, sentimentul pro rus al leadershipului de la Erevan a început să scârțâie. Pașii făcuți de către executivul lui Nikol Pașinian către Uniunea Europeană și o mai consistentă colaborare cu democrațiile vestice au fost apreciate la nivel internațional. Diplomația de la Erevan a devenit mai activă și mereu prezentă. Și s-au făcut, chiar dacă timid, mai mulți pași în orientarea Armeniei către vest și ieșirea de sub pulpana strivitoare e Kremlinului. Prezența chinezilor și investițiile masive pe care le fac pentru revitalizarea Drumului Mătăsii nu au cum să ocolească Armenia. Cu riscurile de rigoare. Noua organizație geopolitică – din 2009! – BRICS, rânduită în jurul unor state ca Brazilia, Rusia, India, China, Africa de sud la care au aderat și Egiptul, Etiopia, Iranul și Emiratele Arabe Unite – Serbia vecină, supărată ca văcarul pe sat, pe americanii care i-au bombardat luni în șir acum două decenii și mai bine, dă semne că ar fi și ea interesată. Organizație la care ar dori să se asocieze și Turcia, țară NATO. Se pot ridica noi semne de neliniște. Se schimbă polii de putere din Atlantic în Pacific și deja se nasc noi jocuri de interese? Și armenii prinși de fiecare dată între două mari plăci tectonice de putere. Pe de altă parte războiul – deja admis de retorica propagandei de la Moscova – dintre Rusia și Ucraina aduce o doză de incertitudine la luarea deciziilor conducerii executive de la Erevan. Premierul Pașinian încearcă să găsească soluții fără să poate forța o ieșire completă de sub umbrela devenită contraproductivă a rușilor. Este momentul să-i fim alături. Și uniți cu noi înșine.
Am zis ceva rău?




